Cu puțin înainte de împlinirea a 70 de ani de la moartea lui Mussolini, decedat pe 28 aprilie 1945, ziaristul Clive Irving revine cu un episod marcant al carierei sale: cum în 1967 a crezut că a descoperit jurnalele intime ale dictatorului. Jurnale care s-au dovedit false.

Clive Irving explică, într-un articol pentru The Daily Beast, că după moartea Ducelui serviciile secrete britanice și germane au încercat să pună mâna pe arhiva personală a acestuia, printre care și jurnalele sale intime.

„Dictatorul era de felul lui insomniac și se spunea că noaptea scrie în jurnalele sale intime, reproducând, de exemplu, detalii din întâlnirile cu Hitler.”

Totuși documentele au rămas de negăsit până în 1967, când Clive Irving îl întâlnește pe Charles Kean, care susține că două femei din Italia se află în posesia unor părți din aceste jurnale.

Doi reporteri de la Sunday Times, plecați la fața locului, la cererea lui Clive Irving, se întors convinși că jurnalele sunt autentice.

Denis Hamilton, la vremea respectivă redactor șef al publicației, a decis să finanțeze cercetări mai aprofundate. Foarte repede, unul dintre istoricii însărcinați cu această misiune, a descoperit că nicăieri în documente nu era pomenită Clara Petacci, amanta lui Mussolini, ceea ce era foarte ciudat, deoarce Il Duce „o vedea în fiecare zi”.

Clive Irving însuși s-a întâlnit în două rânduri cu Vittorio, fiul lui Mussolini, care nu credea în autenticitatea jurnalelor descoperite:

„Era greu de judecat dacă aceasta era din cauză că Vittorio se săturase să trăiască în umbra tatălui său sau chiar găsise că jurnalele nu era convingătoare.”

Se va dovedi că cele două femei în posesia cărora se aflau presupusele jurnale fuseseră acuzate mai demult că au falsificat transcrierile discursurilor lui Mussolini.

„Talentul lor de a copia scrisul lui Mussolini era tulburător.”

„În mod ciudat, un an de cercetări ale experților nu reușise să dezvăluie frauda”, relatează Clive Irving. La prima vedere, nimic nu dovedea că jurnalele intime fuseseră falsificate, mai ales că hârtia și cerneala fuseseră datate de către experți.

În urma acestei experiențe, Irving a rămas cu convingerea că „lucrul cel mai delicat în jurnalism este să ajungi la un echilibru între scepticism și credulitate”.

„Dacă ești prea sceptic riști să respingi o poveste care să se dovedească adevărată, dacă ești prea credul te trezești cu jurnalele intime ale lui Mussolini.”