Analiştii americani nu contestă succesul electoral al mişcării conservatoare la alegerile parţiale din 2 noiembrie, dar atrag atenţia că soarta acesteia depinde de multe alte coordonate.

Mişcarea conservatoare Tea Party - un acronim pentru Taxed Enough Already (Taxaţi deja destul!) - a jucat fără îndoială un rol covârşitor în victoria răsunătoare obţinută de republicani în alegerile parţiale din Statele Unite din 2 noiembrie.

Militând, în special, pentru reducerea taxelor şi a aparatului guvernamental, un mesaj împachetat într-un discurs virulent împotriva politicilor economice promovate de administraţia Obama într-un moment în care americanii de rând sunt afectaţi de lipsa acută a locurilor de muncă, Tea Party a adus sub sloganul său milioane de alegători, o mobilizare care a făcut diferenţa în scrutinul de acum două săptămâni.

Marco Rubio şi Rand Paul, doi învingători în cursa pentru Senat în statele Florida şi Kentucky, îşi datorează victoria segmentului conservator din electoratul celor două state. Acestea sunt doar două dintre exemplele uriaşei forţe reprezentate de un electorat radicalizat, în condiţiile în care atât Rubio, cât şi Paul porneau în cursă dintr-o poziţie net dezavantajată de statura lor politică modestă.

Dincolo de aparenţe

O parte dintre analiştii americani nu văd însă cu ochi buni mişcarea care a modelat parţialele de anul acesta şi se uită, pentru a-şi argumenta poziţia, dincolo de mesajele publice ale Tea Party.

"Haideţi să vedem care sunt faptele. Când a luat fiinţă Tea Party? În februarie 2009. Când a fost învestit în funcţia de preşedinte Barack Obama? În ianuarie 2009. Deci la nici o lună de la preluarea mandatului şi cu mult timp înainte ca Obama să promoveze pachetul de stimulare a economiei şi reforma asigurărilor de sănătate, principalele măsuri ale administraţiei Obama sunt aspru criticate de Tea Party şi par să fi determinat însăşi apariţia mişcării. Care este concluzia logică pe care o puteţi trage de aici?", a declarat pentru EVZ Fernand Armandi, vicepreşedintele companiei de cercetare de piaţă Bendixen&Armandi cu sediul în Miami.

Răspunsul îl dă tot el. "Este clar că un segment bine definit al societăţii americane nu a agreat din start alegerea lui Obama în fruntea Americii. De cealaltă parte, administraţia Obama a contribuit şi ea indirect la ascensiunea mişcării prin faptul că nu a reuşit să comunice populaţiei realizările din cei aproape doi ani de mandat şi impactul asupra vieţii lor de zi cu zi", a adăugat Fernand Armandi.

"În acest moment, Tea Party este locomotiva trenului republican. Dacă partidul nu înglobează mişcarea pe viitor, atunci sunt şanse ca Tea Party să rămână o minoritate vulnerabilă şi să se stingă încet pentru că nu va dispune de resurse suficiente pentru a se autosusţine", a mai explicat el. "Un lucru este clar însă, Tea Party nu va mai avea zelul pe care îl are în prezent dacă economia îşi va reveni", a conchis acesta.

Un succes limitat

"Tea Party s-a bucurat de succes, un succes care îşi are însă limitele sale", a comentat, la rândul său, David Lublin, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Americană din Washington.

"Asta îmi aduce aminte de proverbul chinezesc: celui care călăreşte un tigru îi este frică să descalece. Cu alte cuvinte, republicanii au călărit valul de entuziasm provocat de Tea Party, dar nu ştiu unde îi va duce acest val în final. În unele cazuri, Tea Party nu i-a dus nicăieri. De exemplu, republicanii ar fi putut prelua probabil şi controlul Senatului dacă nu ar fi fost asociaţi cu mişcarea conservatoare şi ar fi desemnat candidaţi care să nu fie susţinuţi de Tea Party", a explicat Lublin, dând exemplul Christinei O'Donnell, candidata susţinută de Tea Party care a pierdut cursa pentru Senat în statul Delaware.

"Oricum, electoratul republican se aşteaptă ca aleşii lor în scrutinul parţial să schimbe lucrurile foarte repede, mă refer la situaţia economică, situaţie destul de dificil de atins din păcate", a adăugat Lublin.

Doar un nume atrăgător

"Tea Party este doar un nume cu lipici pentru ceea ce a existat mereu în politica americană, şi anume acel segment foarte conservator. Ceea ce le-a conferit puterea în aceste alegeri este faptul că au atras de partea lor şi alegătorii de centru", a subliniat Mike Allen, jurnalist la publicaţia "Politico".

"Tea Party nu îşi va impune însă agenda şi pentru prezidenţialele din 2012, deşi vor avea o voce puternică în alegerile primare ale Partidului Republican. Oricine va fi candidatul republican în final, acesta va încerca să menţină o distanţă apreciabilă faţă de Tea Party, dar va încerca, în acelaşi timp, să acopere tot spectrul electoratului partidului. Va fi un exerciţiu de sincron pentru viitorul candidat republican. Şi asta pentru că democraţii vor încerca să inducă ideea că Tea Party, pe care o vor descrie ca pe o forţă extremistă, va impune candidatul republican în cursa pentru Casa Albă", a precizat Mike Allen.

"Tea Party este doar un nume cu lipici dat electoratului foarte conservator care a existat mereu în America.", MIKE ALLEN, jurnalist la publicaţia "Politico"