Îmi place dulceaţa de trandafir. O linguriţă, două, poate trei. Dar când trebuie să înghit un borcan întreg, mi se face greaţă. Aşa e şi cu samitu’ ăsta.
La început a fost distractiv: vine Putin, Bush se duce la Neptun şi face poze cu marea şi cu marinarul Băsescu, cu un pic de noroc ar fi putut să ne viziteze şi Carla Bruni, împreună cu soţul.
Dar avem un talent nemaipomenit - poate l-am moştenit de la comunişti - de a îneca în festivism orice manifestare cât de cât interesantă. Jurnalele de ştiri sunt invadate de morse competente care ştiu de pe acum ce va decide Franţa, deşi, probabil, nici Sarkozy însuşi nu a luat o hotărâre finală. O armată de foşti miniştri de externe se plimbă din post în post şi spun ce frumoasă ar fi fost România dacă ei n-ar fi fost trimişi la pensie. Pe străzi, jandarmii nervoşi fugăresc pietonii nevinovaţi, în absenţa teroriştilor. Câţiva adolescenţi prăpădiţi, botezaţi „anarhişti“, au fost săltaţi de poliţie fără prea multe explicaţii - „curt constituţional, dar umflă-l“. „Pe surse“, vecinii lui Bush sunt ameninţaţi că, dacă ies pe balcon sau dacă nu stau departe de fereastră, riscă să fie ciuruiţi în propria casă de un lunetist „capabil să nimerească un terorist şi de la 1.000 de metri distanţă“. Cum ar fi, orice pensionar este considerat un potenţial „Şacal“.
Şi, până la urmă, s-au cheltuit circa 30 de milioane de euro, pentru ce? Va intra Macedonia în NATO şi se va consolida democraţia în Balcani. Cool. Ucraina ar putea obţine celebrul MAP (ce-o mai însemna şi asta nu contează). Tare ca osul de meduză. Un an în care autorităţile române s-au dat peste cap pentru a pregăti această reuniune „istorică“ a fost sintetizat într-o ştire Reuters, având codul NATO/SUMMIT - CHAOS: „No taxis, no badges, no sound - welcome to Romania, host of the 2008 NATO Summit“. Cei de la AFP scriu despre măsurile „excentrice“ de securitate şi amintesc de protecţia de care beneficia Nicolae Ceauşescu atunci când circula pe Calea Victoriei.
Nu vreau să spun că ar fi fost de preferat să nu organizăm acest samit. Mă bucur pentru bucuria pe care o va încerca Băsescu atunci când va apărea la ştirile din întreaga lume alături de George Bush. Dar pentru această poză erau necesare circa 30 de secunde, nu zeci de ore de dezbateri obosite. Mi-e dor de o zi obişnuită, în care crimele şi violurile - nu NATO şi Putin - să umple jurnalul de la ora cinci.
Recomandările noastre
