Liderul georgian spera sa-si convinga poporul sa-l voteze maine pentru a doua oara, desi mandatul sau n-a fost un mare succes.

Georgienii sunt chemati maine la urne pentru a-si alege presedintele si pentru a se pronunta cu privire la aderarea tarii lor la Organizatia Nord-Atlantica. Aceste alegeri ar putea oferi Georgiei, stat aliat al Occidentului, o sansa de a-si recastiga reputatia de bastion democratic in cadrul fostei Uniuni Sovietice, comenteaza AFP. Sondajele de opinie il dau ca favorit pe prooccidentalul Mihail Saakasvili, cel care a condus tara de la Revolutia Trandafirilor care a avut loc la sfarsitul lui 2003.

Pentru el miza este mare. Daca va castiga alegerile, isi va consolida pozitia in fruntea statului si isi va reduce criticii la tacere odata ce va putea invoca in favoarea sa sprijinul populatiei. Saakasvili va avea de infruntat cinci adversari, cel mai puternic dintre acestia fiind  Levan Gaceciladze. Fost aliat al lui Saakasvili, acesta il acuza acum de deriva autoritara.

Imaginea Georgiei de tara democratica a avut grav de suferit in urma incidentelor din noiembrie anul trecut, in cursul carora politia a recurs la violenta pentru a reprima manifestatiile opozitiei. Presedintele Mihail Saakasvili a decis sa instaureze starea de urgenta si a convocat alegeri prezidentiale anticipate.

Prima sansa

Mihail Saakasvili, care in 2004, dupa Revolutia Trandafirilor, a fost ales sef al statului cu 96a din sufragii, este creditat acum cu 40a din intentiile de vot. Caderea puternica in sondaje se explica prin schimbarea de imagine suferita de Saakasvili. In urma cu patru ani, el avea aura tanarului revolutionar intrat in parlament cu un trandafir in mana - o imagine care a facut inconjurul lumii -, era vazut ca un erou proamerican, oaia neagra a Rusiei.

In prezent insa chiar si suporterii sai au fost oarecum socati de brutalitatea cu care Saakasvili a ordonat reprimarea protestelor, chiar daca el avea dreptate si acestea ar fi fost orchestrate de Kremlin. In ciuda seriosului prejudiciu de imagine, el are totusi prima sansa la scrutinul de sambata, in conditiile in care principalul sau rival, Levan Gaceciladze, este cotat cu numai 10a din preferintele electorilor.

Jale si reforma

Georgienii sunt extrem de dezamagiti de situatia in care se afla tara lor. Dupa euforia care i-a cuprins odata cu revolutia din 2003, acestia au constatat cu dezamagire ca presedintele in care si-au pus toate sperantele nu s-a ridicat deloc la nivelul asteptarilor lor. Tara se zbate in continuare in saracie, iar justitia este departe de a fi independenta.

Oamenii sunt nemultumiti de rata ridicata a somajului, mai ales ca in urma reformelor liberale apli-cate sub mandatul lui Saakasvili, multi au ramas fara loc de munca. La Rustavi, de pilda, oras care odinioara era o mandrie pentru puterea sovietica, situatia este acum dezolanta.

Daca dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Rustavi s-a transformat intr-un important centru metalurgic, in care lucrau peste 160.000 de muncitori, acum uzinele sunt inchise, iar imobilele destinate muncitorilor sunt abandonate. Cel putin 30a dintre locuitorii acestui oras, situat la 25 de kilometri sud de Tbilisi, sunt someri si peste 33a dintre oameni au parasit localitatea in speranta ca-si vor gasi de munca in alta parte.

Mai grav este ca acest jalnic tablou este departe de a fi unic in Georgia, o tara cu aproximativ 4.700.000 de locuitori. Saakasvili promite acum triplarea pensiilor pana in 2009, servicii medicale gratuite pentru circa 700.000 de familii care traiesc in saracie lucie si o suma de circa 427 de euro acordata pentru fiecare nou-nascut.

MAI RAU CA SEVARDNADZE

Dezamagirea trandafirie

„Regimul lui Mihail Saakasvili, bazat pe charisma unui lider care, constient sau nu, deterioreaza institutiile statului, se dovedeste a fi mai aproape de cel rus decat de cel ucrainean”, apreciaza politologul rus Fedor Lukianov.

„Exista mai mult pluralism pe vremea lui Sevardnadze pentru ca era un om politic mai slab. Saakasvili a intarit statul si armata, a redus coruptia si a implementat o serie de reforme. Dar aceste succese nu tin loc de metode democratice”, a explicat, la randul sau, Aleksandr Iskandarian, specialist in problemele Caucazului la un centru de analiza politica din Erevan.