Mircea Mihaies: "Era miercuri seara tarziu si totul parea sa se sfarseasca bine, dupa o zi agitata. "
Lucrurile incepusera greu (sufocanta munca administrativa de la serviciu) si continuasera tensionat (o descindere la parlamemnt, pentru discutarea bugetului institutiei pe 2008). Spre dupa-amiaza a inceput sa se instaureze, treptat, normalitatea: o sedinta la Uniunea Scriitorilor, cu Nicolae Manolescu si Silviu Lupescu, dupa care din nou la serviciu, pana la opt seara. Am trecut meteoric pe la Casa Oamenilor de Stiinta, pentru a felicita echipa de la Humanitas, iar in final am poposit la un prieten, sa vedem impreuna marele meci de fotbal al saptamanii: confruntarea dintre Lazio si echipa „mea”, AS Roma. Greu, greu de tot, am castigat.
Pe la unsprezece si jumatate, in taxi, incercam sa socotesc ce sanse avea AS Roma de a atinge locul al doilea al clasamentului. Ajuns acasa, am ramas cu telecomanda in mana, incremenit. Pe toate posturile romanesti se vorbea italiana si se transmiteau imagini de la Roma. Dar nu din meciul echipei mele. Ecranele luasera foc de indignarea italienilor ingroziti de crima bestiala a unui roman. Nu mi-am putut scoate din minte gandul ca pentru zecile de mii de suporteri ai echipei AS Roma eu n-as fi, daca m-as nimeri in tribune, nimic altceva decat un potential violator, hot si asasin. Cui sa multumesc pentru asta?
O ticalosie la fel de mare ca si a faptelor sta insa in cuvinte. Acum vreo doua luni, reprezentantii comunitatii romane din Italia au promis solemn ca infractiunile care au facut din noi in ochii lumii civilizate niste bestii negre nu se vor repeta. Ei bine, s-au repetat, si inca la un nivel al atrocitatii fara precedent. Dar nici acum nu ne-am dezmeticit pe deplin. Nu intelegem, de fapt, care e realitatea. Tragedia acestor nefericiti care bantuie Europa imbracati in trening isi are, totusi, originile in tara. Nu cred ca sunt prea multi cei plecati din paradis pentru a deveni suboameni in cine stie ce ghetou din Italia, Franta, Spania ori Irlanda.
Pe cand lumea comenta oripilata, asfixiata de indignare, cativa semanticieni dati naibii au incercat sa mute discutia in domeniul etichetelor: „A fost sau n-a fost tigan?”. Nu trebuie, desigur, sa blamam o etnie intreaga pentru faptele unuia sau mai multor descreierati. Dar e la fel de inacceptabil sa blamam o tara intreaga. Din perspectiva italiana, toti locuitorii Romaniei (fie ei unguri, evrei, sarbi, armeni, lipoveni etc.) sunt discriminati, in clipa de fata, in calitatea lor de cetateni. Iar etnicii romani sufera o discriminare suplimentara. Noua tuturor ni s-a aplicat, fara nicio vina, o eticheta infamanta. Ca posesor al celor doua identitati (roman etnic si cetatean roman), le cer italienilor - si nu numai lor - sa nu se mai refere la eventualii infractori originari din Romania indicandu-le originea, pentru ca-mi aduc un prejudiciu. Sa le invoce identitatea europeana si planetara, daca tot a triumfat „corectitudinea politica”! Pana una-alta, nu inteleg de ce pretind unii sa fie mai protejati decat altii, cata vreme, statistic, ei imi creeaza mie mai multe probleme decat le-am creat eu vreodata lor.
Sumele enorme investite in programe de educatie si protectie sociala s-au dovedit simple fantezii. E adevarat, s-a creat, chiar intre rromi, o patura subtire de indivizi capabili sa-ti recite si treziti din somn ultima directiva a Uniunii Europene in materie de drepturile omului, discriminare pozitiva ori fascism. Dar lor le pasa de propria etnie cam tot atat cat le pasa si romanilor: adica deloc. Si cu asta am atins punctul cel mai dureros al intregii afaceri: incapacitatea societatii romanesti de a gasi solutii la problemele uriase ce se itesc de peste tot. O clasa politica incompetenta, corupta si lipsita de onoare nu e interesata decat de propriile aranjamente, escrocherii si hotii. Cum sa astepti de la cetateanul strivit de problemele vietii de zi cu zi sa gaseasca solutii, cand oamenii pe care-i plateste in acest scop isi bat joc de aspiratiile lui?
Intamplator, nenorocitul care ne-a atras ura Europei e de origine rroma. Dar el putea, la fel de bine, sa fie roman get-beget - si nu ma gandesc doar la statistica. Pentru ca boxerii care-au talharit magazinul din Chicago erau romani puri. La fel de autentic romance sunt si comerciantele de sex de pe centurile Europei. Romani pursange sunt si haidamacii din Crangasi care-au smuls din perete bancomatul, si escrocii care fura de sting pe internet, si falsificatorii de carduri, si toata pegra sociala care te lasa fara portofel in tramvai si fara gatlej in metrou. Asa ca, daca ma gandesc mai bine, eticheta nu e chiar nemeritata. E cineva dispus sa ne scape de ea? Dar, va rog, daca se poate, fara violuri, talharii si injunghieri!
Recomandările noastre
