Mihaela Rădulescu Schwartzen berg s-a metamorfozat într-o veritabilă mamă-leoaică, în urmă cu 15 ani, când l-a adus pe lume pe Ayan. A fost un copil așteptat și primit cu multă iubire, iar din momentul în care „s-au cunoscut”, nimic nu i-a mai putut despărți.

I se luminează chipul când vorbește despre „puiul ei”, deși a preferat mereu să fie discretă pe această temă în fața presei. Așteptarea celor mai curioși și amatori de „tot ce face Răduleasca” vor afla, în exclusivitate pentru Evz, chiar de la ea, cum a fost și este traseul ei ca mamă și cât de mult au infl uențat-o gurile pline de sfaturi.

– Evz:Ayan a crescut și acum e un adolescent frumos și preocupat de sport. Parcă în ultimii doi ani a crescut brusc. Ție nu ți se pare?

– Mihaela Rădulescu: Tuturor ne cresc copiii mai repede decât vrem, și eu simt asta. Toată viața de mamă te uiți numai în jos după copilul tău și, într-o bună zi, te ia el de gât și e mai înalt decât tine… Noroc că nu e chiar așa de brusc cum pare din afară. Și e doar o altă etapă, cu alte abordări, dar e tot puiul meu și așa va fi mereu.

– Ce preocupări are acum? În afară de sport, ce pasiuni mai are?

– E modelul foarte preocupat de viitorul lui, ceea ce mă bucură enorm. Caută facultăți, citește despre ele, deși e doar în clasa a 9-a. Timpul liber e foarte mult despre sporturi și aer liber și mai puțin, spre deloc!, despre jocuri video sau snapchat. Până aici e bine și fac tot ce stă în puterea mea să îl țin pe direcția bună.

– Ayan a devenit până acum tot ce ai visat să devină? Planurile tale de când era el mic coincid cu prezentul?

– Chiar mai mult decât am sperat. Până la un punct, totul depinde de noi, părinții, de felul în care-i iubim și îi educăm, de exemplul pe care-l dăm, de opțiunile și principiile cu care ii învățăm să opereze. Și nu cred că voi înceta vreodată să fiu atentă la nevoile lui, la problemele lui, chiar dacă va trebui să fiu din ce în ce mai subtilă cu sfaturile.

– EVZ: Cum ai fost că mamă? Ai fost strictă sau l-ai lăsat să facă ce vrea? Cum ai găsit echilibrul între ce e bine pentru creșterea lui și ce spunea lumea, sfaturile primite…  

– Mihaela Rădulescu: Când a fost cazul să impun reguli, am făcut-o, dar n-am țipat niciodată la copilul meu, cu atât mai puțin să-l lovesc sau să folosesc vreun apelativ jignitor. Cred total în iubire, comunicare și atenție maximă la ce face, spune, gândește. Înainte să-l învăț orice pe copilul meu, am fost preocupată să-l învăț pe el, să înțeleg cine e și ce îl bucură, ce îl sperie sau îl animă. Nu cred că ne putem educa puii după tipare universale sau după sfaturile altora. Sânge din sângele tău e o treaba eminamente personală. Educația trebuie să fie custom made. N-am avut niciodată îndoieli despre mine, că mama, am făcut și fac treaba asta cu o iubire totală și am găsit întotdeauna soluțiile corecte, cel puțîn până acum.

– Cum îl vede pe Felix? Ce discuții ai surprins între ei? Presupun că se mândrește cu el în cercurile lui de prieteni.

– Felix e un prieten minunat pentru copilul meu, iar Ayan nu se laudă cu nimic, nici cu obiectele din viață lui și nici cu persoanele care o alcătuiesc. Pentru că așa l-am educat și pentru că ce altora li se pare o grozăvie, pentru el o situație obișnuită de viață. Nu-mi place să povestesc ce și cum face sau zice vreunul dintre ei, mi s-ar părea o bârfă și nu operez cu așa ceva. În plus, vorbim de ființele pe care le iubesc cel mai mult.

– În concluzie, eșți o mama cool. Așa a fost și mama ta în privința educației tale?

– N-am încotro, sunt cea mai cool! Hahaha!… Păi, știu multe mame care se dau cu motorul lângă copilul lor, sar împreună cu parapanta, călăresc, snowboardesc, învață kitesurf împreună… și câte și mai câte! Deci, da, sunt mamă de băiat, cum am visat dintotdeauna. În felul ei, și mama mea cea profesoară a fost cool, din cel puțin două motive: m-a făcut la 19 ani, deci am avut și am o mamă veșnic tânăra și… pasiunea ei de timp liber a fost, într-o vreme, cea de pilot de raliuri de amatori! Iată! În privința felului în care am fost și suntem mame, ne diferențiem prin multe, facem parte din generații diferite, am avut abordări opuse, am comunicat diferit…

– Mai spune-mi te rog dacă e bine să fii copilului mai mult prieten decât părinte sau mai mult părinte decât prieten?

– Eu categoric sunt un părinte, o mamă topită de iubire și grijă pentru copilul meu, dar nu vreau să avem statut de prieteni, de „best buddies”. O mama e unică, prietenii vin, pleacă, te amuză, te rănesc, te ajută sau au alte priorități… „Mama” e o altă meserie. O altă vibrație. Cea mai înaltă a vieții, până la urmă. Exișți… pentru că o mamă te-a adus pe lume. Iubești pentru că o mamă ți-a reglat și colorat sufletul… Sigur că între a fi o mamă cool și a fi prieteni par a exista nenumărate asemănări, dar faptul că reușești să vorbești despre orice cu copilul tău nu înseamnă că ați devenit brusc cei mai buni prieteni, ci că ai reușit, ca mamă, să construiești cea mai solidă și mai fascinantă punte între două suflete: încrederea. Și pe puntea asta trec toate gândurile, îndoielile, durerile, alegerile vieții… Deci, sunt mama copilului meu pentru totdeauna și îmi doresc să își aleagă înțelept prietenii. Pentru că, iată încă o diferența semnificativă, nu-ți poți alege sau schimbă mama, dar îți poți alege și schimba câți prieteni poți duce.