Evenimentul Zilei > Actualitate > Michael Douglas: „Bancherii sunt hoţi la fel de mari ca şi cei care conduc fondurile de investiţii”
Michael Douglas: „Bancherii sunt hoţi la fel de mari ca şi cei care conduc fondurile de investiţii”

Michael Douglas: „Bancherii sunt hoţi la fel de mari ca şi cei care conduc fondurile de investiţii”

De ce a devenit prudent în investiţii, cât de mult a fost afectat de criză şi cum e să fii a doua generaţie la Hollywood. Michael Douglas a discutat despre toate aceste teme pentru "Evenimentul zilei".

Pe 24 septembrie are loc premiera în România a ultimului film semnat Oliver Stone, "Wall Street: Money Never Sleeps", continuarea celebrului lungmetraj din 1987, care i-a adus lui Michael Douglas Oscarul.

Şi noul film şi-a început cariera cu dreptul: are o distribuţie mult mai bogată în staruri decât precedentul – lui Michael Douglas i se alătură Shia LaBeouf, Josh Brolin, Carey Mulligan, Susan Sarandon şi Frank Langella –, iar cu publicul s-a confruntat în cele mai bune condiţii – la Festivalul de la Cannes, în afara competiţiei.

De data aceasta, eroul filmului nu mai e broker, ca personajul lui Charlie Sheen – care, de altfel, reapare pe post de Bud Fox -, ci un bancher specializat în investiţii, pe numele său Jake Moore (Shia LaBeouf). Acesta îl are drept şef şi mentor pe miliardarul Bretton James (Josh Brolin) şi drept logodnică pe Winnie Gekko (Carey Mulligan), fiica lui Gordon Gekko (Michael Douglas).

În 2008, acesta iese din închisoare aparent reformat şi resemnat: nu mai are nici active, nici dreptul de a profesa în lumea finanţiştilor, ca atare se apucă să scrie o carte în care prezice o apocalipsă economică. Winnie nu vrea să aibă de-a face cu tatăl ei, detestă tot ce simbolizează el, însă Jake se lasă sedus de Gekko şi de perspectivele de câştig pe care le promite acesta, iar drama pune din nou stăpânire pe Wall Street.

Cât despre Michael Douglas, el se consideră mândru că joacă într-o "reflecţie corectă a ceea ce se întâmplă acum. Filmul e destul de curajos în a spune lucrurilor pe nume", opineazăactorul.

Evenimentul zilei: Cum a fost să reveniţi în pielea lui Gekko, a acestui personaj iconic?
Michael Douglas:
Perfect de la un capăt la altul! Mă obligă să am o altă perspectivă asupra lucrurilor şi să reconsider perioada de acum 23 de ani când am făcut primul lungmetraj. "Wall Street" a fost un film esenţial pentru mine dacă stau să îmi analizez cariera. Am luat un Oscar şi am jucat în "Atracţie fatală" imediat după aceea. "Wall Street" mi-a schimbat cariera actoricească, eram mai cunoscut ca producător înainte de acest film. Să realizez "Wall Street: Money Never Sleeps" şi să revin la personajul lui Gordon Gekko e interesant din punct de vedere istoric din cauza evenimentelor care au avut loc la nivel macroeconomic. Îţi dă cu adevărat de gândit.

Deşi aţi interpretat un personaj negativ, mulţi tineri finanţişti l-au idolatrizat pe Gekko. V-a surprins această reacţie?
Păi am fost mereu şocat când oameni care au văzut "Wall Street" îmi spuneau că Gekko i-a influenţat şi i-a determinat să devină bancheri specializaţi în investiţii. Le spuneam "dar, ştiţi, ăsta era personajul negativ", iar ei îmi răspundeau "nu, nu, nu", nu cred că pricepeau cum trebuie personajul meu. Gekko a fost un seducător, ce să zic.


Secvenţă din filmul "Wall Street 2"

Lupul şi năravul

Puteţi explica în ce fel l-au schimbat pe Gekko 20 de ani şi experienţa închisorii?
Ei, Oliver Stone m-a pus să jur că o să păstrez secretul, dar pot spune că e o chestiune de tipul poate sau nu lupul să îşi schimbe năravul. Gekko a făcut opt ani de închisoare. Nu mai are voie să facă afaceri, susţine că nu mai e la curent cu evenimentele de pe Wall Street, că s-a detaşat de această lume. Mă voi abţine să vă spun ce se întâmplă, dar întrebarea este dacă Gekko a întors foaia au ba. După anii din închisoare, s-a reîncarnat sau nu s-a schimbat deloc? Rolul meu în acest film este să fac spectatorii să creadă că "m-am pocăit". E pe bune sau nu – pentru asta va trebui să vedeţi filmul.

Bănuiaţi că Gordon Gekko va deveni un personaj iconic când lucraţi la primul film?
Nu credeam că Gekko va rămâne în memoria colectivă ca un arhetip, reprezentând o întreagă perioadă culturală şi financiară. Nu, dar ştiam că e un rol bine scris. N-aveam însă habar că anumite replici vor rezista, ca "lăcomia este bună". Unele dintre ele mă bântuie (râde).

Un regizor cât un batalion

Cum s-a schimbat relaţia dvs. cu Oliver Stone de-a lungul anilor?
Păi, s-a schimbat pentru că poziţia mea faţă de cea pe care o aveam la primul "Wall Street" s-a schimbat. Acum suport mult mai bine bruftuluielile lui (râde). Oliver e un dur, foarte talentat, are un mare respect pentru actori, dar nota lui dominantă rămâne duritatea. Cred că faptul că a fost pe front în Vietnam a avut un efect asupra lui, în sensul că îi place ca toată lumea să se afle alături de el în tranşee şi să muncească la fel de mult ca şi el. Vrea să fie capabil să aibă încredere în fiecare "soldat" din tranşee. La primul "Wall Street", mă lăsam mult mai uşor intimidat de Oliver, pe când la acesta avea nevoie de o placă de rezonanţă. Cred că eu şi Josh Brolin suntem singurii actori care au făcut o multitudine de filme cu el şi care care îi putem răspunde cu aceeaşi monedă. Formăm o pereche complementară cu el.

Sună interesant.
Chiar este. Arareori lucrez cu acelaşi regizor de două ori. Dar când o fac, îi înţeleg comportamentul. Cred că m-am schimbat foarte mult, am mai multă încredere în mine decât atunci când am atacat prima dată acest rol împreună cu Oliver. Dar el a rămas acelaşi Oliver de demult şi încă poate să lucreze cu mai multă forţă şi mult mai mult decât oricine altcineva. Are un ochi şi o ureche incredibile. Uneori îmi vine s-o iau razna când văd cât de mult îi ia să facă o anumită chestie. Dar în acelaşi timp sunt copleşit de detaliile pe care le vede şi de acuitatea cu care aude.


Secvenţă din filmul "Wall Street 2"

O noapte de pomină

Aţi câştigat un Oscar pentru rolul din "Wall Street". Care e cea mai plăcută amintire din noaptea aceea?
A fost o noapte esenţială pentru mine pentru că fiind a doua generaţie la Hollywood, fiul lui Kirk Douglas şi trăind în umbra lui atât de mulţi ani, mi-a fost foarte greu. Atunci când meritele mi-au fost recunoscute într-un final de către colegii mei de breaslă a fost fantastic, am fost copleşit de generozitatea lor. Se presupune că, dacă faci parte din a doua generaţie, asta îţi face viaţa mai uşoară în termeni de carieră şi de comportament, dar e ceva mai dificil în termeni de crearea propriei "persona". Aşa că, din punct de vedere profesional, acela a fost cel mai important moment al vieţii mele, care mi-a permis să mă simt cu adevărat independent pentru prima dată în viaţă.

Peisajul financiar

Ce s-a schimbat pe Wall Street între cele două filme?
Proporţiile şi circumstanţele lumii financiare sunt ca ziua şi noaptea în termenii de statistică despre care vorbeam atunci şi de corupţie care exista la vremea respectivă. Acum e implicată întreaga industrie bancară. Şi bancherii sunt hoţi la fel de mari ca şi cei care conduc fondurile de investiţii.

Deci o comparaţie nu e posibilă?
Numerele de care vorbim acum sunt cutremurătoare, la fel de cutremurătoare ca proporţiile tertipurilor şi escrocheriilor, mult mai sofisticate decât în anii 80. Extrem de manipulatoare şi de înspăimântătoare când constaţi cât de repede se pot schimba lucrurile. Cred că Oliver a făcut o treabă excelentă în "Wall Street: Money Never Sleeps" în ce priveşte redarea labirintului de intrigi care se construieşte. E aproape ca o tragedie greacă sau o piesă de Shakespeare. Şi cred că a proiectat un circuit al relaţiilor destul de complicat între Shia, posibil viitor ginere al meu, Josh Brolin, mentorul şi şeful lui, şi fiica mea, interpretată de Carey Mulligan.

Există o similitudine între actualul Gekko şi Nouriel Roubini (profesorul de economie care în 2006 a afirmat că S.U.A.se va confrunta cu o criză imobiliară şi apoi cu o recesiune profundă –n.r.)? El a spus că un dezastru cu consecinţe globale este iminent şi nimeni nu l-a băgat în seamă…
Există, desigur. Lui Gekko îi apare o carte intitulată "E bine să fii lacom?". Majoritatea acţiunii din acest film se petrece în 2008. Pe scurt, Gekko e extrem de pesimist apropo de viitorul economiei. Evident, ironia e că lucrurile stau puţin altfel azi deoarece cunoaştem deja efectele crizei asupra pieţii mondiale, în totală contradicţie cu atmosfera din 1986 când era numai rock and roll, toată lumea se distra pe rupte şi tot peisajul financiar era sexy.

O distribuţie în formă de panoplie

Personajul lui Shia seamănă cu Gekko?
Văd mult din Gekko în personajul lui. E un puşti crescut pe străzi, sărac, dotat cu extrem de multă ambiţie. Ştii, există un motiv pentru care personajul i-a revenit lui Shia, el chiar e un tânăr extraordinar. Nu mi-a venit să cred când am auzit că a început să joace când avea 10 ani; la 11 făcea deja standup comedy. Deontologia lui e impecabilă. S-a implicat în film cum nu am mai văzut s-o facă vreodată cineva. A început să se pregătească trei luni înainte ca noi să ajungem la filmări. De altfel, se pricepe destul de bine la bursă. Şi trebuie să ducă greul filmului – e aproape în fiecare scenă. Nu e ca rolul lui Charlie Sheen, acela nu mi se părea la fel de amplu. Cred că Shia s-a descurcat de minune.

Există o nouă femeie în viaţa lui Gekko?
Nu. O are pe fiica lui şi se concentrează asupra ei.
Cele două feţe ale Wall Street

Aţi revăzut primul lungmetraj înainte să începeţi filmările la "Wall Street: Money Never Sleeps"?
Nu, nu mă uit niciodată cu adevărat la filmele mele. Ador să le fac şi am fost încântat de "Wall Street", dar n-am nevoie să le revăd.

În primul film au existat nişte propoziţii care au fost apoi asimilate de pop-cultură ca "lăcomia e bună", "cât de mult este destul?" şi "prânzul este pentru fraieri". Există unele şi în acest scenariu?
Erau unele bune, nu? Ca "dacă ai nevoie de un prieten, cumpără-ţi un câine" (râde). Ştii, habar n-am ce se va ţine minte din acest film post-factum. Spui propoziţiile la filmare şi poate sunt memorabile, dar, uite, când făceam primul film, nu era ca şi cum citeam replicile şi mă gândeam "a, uite, asta o să prindă". Nu ştii astfel de lucruri în avans.

Care sunt temele noului "Wall Street"?
E ceva mai complicat decât primul. Gordon iese din închisoare cu o istorie încărcată. Dar cred că filmul e o reflecţie corectă a ceea ce se întâmplă acum. E destul de curajos în a spune lucrurilor pe nume şi foarte respectuos faţă de public.

În primul film întrebarea era "cât de mult este destul?". I-a găsit Gekko un răspuns?
Păi acum Gekko e lefter – nu mai are bani, i-au luat toate activele şi nu mai poate face afaceri. Aşa că în acest film se întinde cât îl ţine plapuma.

Dar e autorul unui best-seller?
Asta încearcă să devină şi veţi vedea de cât succes se bucură volumul, dar chiar şi dacă reuşeşte, tot rămâne departe de puterea şi statusul pe care le avea înainte.

I-a crescut o inimă lui Gekko?
Ar fi prostesc din partea mea să divulg asta, ce mi-ar mai rămâne? O să las spectatorii să ghicească dacă Gekko a învăţat ce e compasiunea sau nu.

Băieţii răi şi rolul lor în societate

E adevărat că personajele negative sunt mai distractiv de interpretat decât băieţii buni?
Da, pentru că spectatorii trăiesc prin procură viaţa băieţilor răi. Ei se comportă în feluri despre care noi fantazăm, dar pe care nu le punem în practică niciodată. Sau, mai bine spus, majoritatea spectatorilor nu le pun în practică (râde).

Cum aţi reacţionat la ce s-a întâmplat pe piaţă, de exemplu scandalul Bernie Madoff?
Nu m-a surprins în mod special, cu excepţia acestui scandal, în care dimensiunile şi bătaia lungă a incompetenţei SEC (US Securities and Exchange Commission –n.r.) au fost destul de uluitoare. Te uiţi la acest tip care literalmente stătea să fie prins şi ei nici măcar nu l-au urmărit. Personal, cunosc un număr de oameni care au pierdut totul în criză şi acest sentiment de pierdere a încrederii este teribil. E atât de greu acum să împrumuţi bani de la o bancă. Pe de altă parte, băncile îţi iau banii şi se împrumută şi fac nişte investiţii zguduitoare. Există un fenomen al băncilor care au devenit geloase pe fondurile de investiţii cu risc ridicat şi au zis "Păi, noi de ce nu putem obţine beneficiile pe care le obţin ele?". Lasă că vedem noi cine câştigă. Evident, noi restricţii au fost impuse.

Dvs aţi fost afectat de criză?
Oh, da! M-a spart (râde).

O idee vinovată pentru criză

Cine credeţi că sunt adevăraţii vinovaţi pentru ea?
Cred că una din principalele probleme este convingerea că toată lumea trebuie să deţină o casă. Asta a jucat un rol important. Ideea că achiziţia unei case este cea mai bună investiţie pe care o poţi face în decursul acestei vieţi e înrădăcinată de câţiva ani şi, inerent, pare cea mai mare minciună care a fost băgată pe gâtul oamenilor. Pentru că faci tot ce îţi stă în putinţă pentru a cumpăra o casă şi piaţa exploatează asta, determinându-te să dai mai mulţi bani pe o casă decât ar fi meritat sau decât ţi-ai fi permis să dai.

Aţi avut ceva din învăţat din aceste filme şi de la specialiştii pe care i-aţi întâlnit?
După şocul de acum doi ani şi văzând cât de multe poate pierde cineva, aş spune că sunt destul de precaut şi de moderat în investiţii. Are la fel de mult de-a face cu vârsta mea ca şi cu bursa.

Bănuiesc că vă pricepeţi la finanţe, dar câtă cercetare aţi făcut propriu-zis pentru acest rol?
Nu mă prea pricep, dar când ne documentam pentru acest film, am avut o întâlnire cu Sam Waksal (fostul CEO al ImClone Systems – n.r.), care a fost partenerul Marthei Stewart. A fost foarte generos. A intrat la închisoare în 2003 şi a stat acolo cinci ani (fusese condamnat la şapte – n.r.) şi am vorbit despre acea perioadă. Ne-am întâlnit cu încă alte două persoane, dar n-am făcut nici jumătate din munca de documentare a lui Shia. El a fost extraordinar; a petrecut mult timp înainte de film încercând să cunoască această lume. De fapt, a pus pe picioare şi nişte fonduri şi, dacă pot să adaug, îi merge chiar foarte bine. Dar da, am prieteni pe Wall Street şi sunt din New York, deci cred că mi-a fost mai uşor, mai şi ştiu câte ceva, cel puţin superficial, despre cum merg lucrurile.

Gratiile, cea mai bună lecţie

Aţi învăţat ceva de la oamenii cu care v-aţi întâlnit, un element pe care l-aţi adăugat personajului dvs.?
Da. Că statul la închisoare îţi dă timp de gândire. În această profesie esenţial este să reacţionezi, nu să ai timp de gândire. Aşa că îţi schimbă ritmul puţin. În loc să fie nevoie să controlezi toate evenimentele instant, îţi lasă timp să reflectezi şi chiar mai mult timp ca să analizezi ciclurile economice, imaginea macro. Aşa că poate statul după gratii te face mai înţelept. Dar anii petrecuţi în închisoare pot fi şi pierduţi. Realmente depinde de tine cum alegi să îi petreci.

Analizând influenţa acestui personaj, vă miră că Gekko şi-a conservat popularitatea?
Oh, da! Cei care lucrează pe Wall Street încă îl admiră pe Gekko. Sunt un fel de guru în lumea finanţelor. De la bun început, de la lansarea lui "Wall Street", acesta rămâne filmul cu care oamenii mă asociază cel mai frecvent. Este şi cel pe care îl aud cel mai des menţionat şi mă uimeşte de fiecare dată. Cred că au fost seduşi de cuvintele şi de hainele lui Gekko. E în mare parte meritul lui Ellen Mirojnick (designer de costume al ambelor "Wall Street" –n.r.). Ea a venit cu ideea acelor cămăşi cu dungi verticale şi a bretelelor pe care le-am purtat. De altfel, "Wall Street" a redat un moment extrem de seducător al culturii noastre. Să sperăm că vom reda un moment diferit cu acest nou film.

Interviu obţinut prin amabilitatea Odeon Cineplex.

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: