«Vă simţiţi bine când faceţi treaba asta, nu?», întreabă unul dintre tineri. «Da' sigur! În special cu motocicliştii!», răspunde senin miliţianul.
„... se pot face multe modificări pe acest motor. Vă dăm această sancţiune, o să vă reţinem certificatul de înmatriculare şi o să mergeţi la Registrul Auto Român pentru testare. (...) Ei sunt specialiştii şi vă spune cât îi pragul fonic...“. Aşa grăia poliţaiul bucălat şi semialfabetizat, dar mereu prompt, gata să execute orbeşte ordinele şefilor. Pro TV a prezentat acum câteva zile un material cu „poliţia în acţiune“, la vânătoare de contravenienţi pe şoselele patriei.
Cazul de faţă, derulat la Timişoara: un motociclist oprit şi sancţionat deoarece urechea fină a „organului“ stabilise că se depăşise limita admisă de decibeli pentru motorul respectiv. Bucălatul în uniformă n-a fost sensibilizat de niciunul dintre argumentele logice şi - culmea! - conforme cu legea care i sau adus. N-avea dreptul să oprească participanţi la trafic fără motiv. N-avusese un aparat de măsurat decibelii. N-avea niciun argument sau vreo probă pentru a dicta sancţiunea. Dar ştia el, auzise de la alţii că „dumneavoastră sau colegii scot surdina din tobă, să facă zgomot“.
Aşadar, totul ca în România: după ureche. „Ne-aţi reţinut actele fără să aveţi dovezi!“, spunea revoltat unul dintre prietenii păgubitului. „Nu-i nicio problemă! Care-i problema?“, îi răspundea implacabil bucălatul, radiind de satisfacţie.
Povestea nu se opreşte aici. Profitând de confuzia creată, miliţianul deghizat în poliţist rupe procesulverbal înainte ca persoana sancţionată să apuce să-şi scrie obiecţiile. Şi, pentru că omul protestează şi-i reproşează miliţianului că a încălcat legea, se trezeşte şi cu amendă „pentru limbaj vulgar“! Finalul e apoteotic. „Vă simţiţi bine când faceţi treaba asta, nu?“, întreabă unul dintre tineri. Răspunsul poliţistului vine suav şi incredibil: „Da’ sigur! În special cu motocicliştii!“.
Einstein spunea că „doar două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană, însă asupra primului aspect nu sunt atât de sigur...“. Episodul de mai sus ne clarifică măcar în privinţa celui de-al doilea aspect.
