«Cât durează?», întrebi naiv. «He-he, depinde, moşu’, al cui e dosaru’!»
... Îl ştim cu toţii. Pe el, pe tipul de la RAR. Fiecare dintre noi avem câte un om „de legătură“. Fără ajutorul său nepreţuit, te cântă cucii la coadă, nemaivorbind că rişti să nu-ţi poţi înscrie motocicleta. Chiar dacă e foarte bună, chiar dacă respectă normele UE, chiar dacă...
Treaba e simplă. Ai cumpărat motorul din Germania. Şi vii în România. Primul drum, la RAR. Dacă eşti din Bucureşti, poposeşti inevitabil în Voluntari, lângă pod. Te strecori, dis-de-dimineaţă, pe o străduţă îngustă, unde şiruri interminabile de camioane, furgonete, autobuze şi TIR-uri stau să le vină rândul la autentificare.
Intri în curte. E ora 7.00, programul încă n-a început, dar trebuie „să fii acolo“, să te găsească „omul de legătură“. Tipul întârzie o oră, stai ca pe ghimpi, între timp coada s-a făcut măricică. Proprietarii de motociclete fac un cârd lung, un şir indian la intrarea într-o hală. Totul se face cu programare. Tipu’ de la RAR s-a descurcat, îţi face loc ceva mai în faţă.În sfârşit, intri pe la 11.00. Inginerii verifică motorul rapid. Completezi formularele şi te pui pe aşteptat. Ca să-ţi iasă cartea de identitate, trebuie să vină confirmarea din Germania. „Cât durează?“, întrebi naiv. „He-he, depinde, moşu’!“. „Depinde al cui e dosaru’. E un teanc mare. Poţi să fii dedesubt sau poţi să fii acolo, sus, printre primii!“. Aha... Ca să fii „printre primii“ costă vreo sută de lei. Timpul trece, căldura e mare. Curtea imensă s-a aglomerat. Doi ţigani cu Mercedesuri negre, la mâna a doua, îşi lasă maşinile în mijlocul drumului, chiar în faţa porţii. Şi pleacă. Se face blocaj. Nu se poate intra, nu se poate ieşi. Maşinile claxonează, nervi, gălăgie. Apar şi indivizii. Se urcă tacticoşi în limuzinele ramolite şi le trag mai încolo, pe trotuar. Peste numai zece minute, o blondă într-o decapotabilă bloca la fel circulaţia...
Uff! În sfârşit! Soarele topeşte tot în jur. E ora 14.00. S-au făcut 7 ore de când eşti la RAR şi 9 de când te-ai trezit. S-a rezolvat! Ţi-au venit actele. Tipu’ de la RAR apare fluturându-le triumfător. „Merit o bere, nu?“. Toată distracţia te-a costat, cu totul, vreo 600 de lei. Aproape jumătate din sumă s-a dus pe taxele oficiale. Restul a uns lanţul slăbiciunilor...
Recomandările noastre
