Marius Tincu, talonerul echipei naţionale de rugby a României, s-a întors în Franţa, după calificarea "stejarilor" la Cupa Mondială. Acasă, în Franţa, soţia sa i-a adus pe lume cel de-al treilea copil. Fetiţa, cea de-a treia din familia Tincu s-a născut chiar în timpul meciului de sâmbătă cu Uruguay, din barajul pentru Cupa Mondială.
Marius Tincu, 32 de ani, unul dintre cei mai buni "stejari" sâmbătă cu Uruguay, s-a întors în Franţa, ţară care l-a adoptat pe moldoveanul din Vânători-Paşcani în urmă cu un deceniu. "Sunt un pic obosit, dar ce mai contează când totul se termină cu bine. Am intrat deja în programul echipei. Sâmbătă avem meci foarte important cu Castres, în campionat", ne-a dezvăluit Tincu, jucător la Union Sportive Arlequins Perpignanais. A doua Cupă Mondială Francezii l-au întâmpinat cu simpatie sinceră la revenirea în Hexagon. "M-a felicitat toată lumea. Francezii sunt bucuroşi că încă o echipă europeană va fi prezentă la Cupa Mondială de anul viitor. Oamenii au urmărit meciul şi mi-au zis că am meritat să câştigăm barajul", povesteşte Marius Tincu. Talonerul echipei naţionale a României se află în faţa celei de-a doua Cupe Mondiale. "Am muncit până acum pentru trei Cupe Mondiale, dar n-am fost decât la una", dezvăluie Marius. Ghinionul s-a ţinut scai de el. În 1999, deşi a făcut pregătirea, a fost lăsat acasă în ultimul moment. "Mi-au condiţionat plecarea de semnarea unui contract cu Dinamo" "Mi s-a spus că sunt prea tânăr! E adevărat, aveam doar 19 ani, dar mă pregătisem, muncisem. Antrenor la lot era Mircea Paraschiv. Mi-au condiţionat plecarea de semnarea unui contract cu Dinamo. Am refuzat, aşa că am rămas acasă, la "U" Cluj. În locul meu au fost luaţi nişte băieţi de la Dinamo, care nu făcuseră nicio pregătire", spune el. Tincu a lipsit şi de la următoarea Cupă Mondială. "Am făcut toată pregătire, dar, din păcate, m-am accidentat grav la genunchiul drept, iar în ziua când băieţii urcau în avion, eu mă operam... Era vorba să ajung la ultimul meci, cel cu Namibia, să forţez, dar n-a mai fost cazul. Am rămas acasă". În 2007, nu au mai apărut surprize şi, după două turnee finale ratate, Tincu a fost cu România la o Cupă Mondială. Eseu contra Noii Zeelande "Am fost ales al doilea căpitan al echipei. Atmosfera era însă una urâtă la echipa naţională. Am tras tare şi am făcut un Mondial reuşit. Am dat câte un eseu în toate meciurile: cu Noua Zeelandă, cu Portugalia, cu Italia. Acum nu îmi doresc decât să fiu sănătos şi vom ajunge şi în Noua Zeelandă", spune Marius Tincu, cel care ţine să facă o precizare: "Nu e adevărat că până acum un an noi, cei din Franţa am refuzat să venim la echipa naţională. N-am fost doriţi la echipa naţională de vechea conducere". Mai cunoscut şi mai apreciat în Franţa decât în România, Marius Tincu crede că o calificare la Cupa Mondială e apogeul unui rugbyst. "M-aş întoarce şi eu, ca să dau înapoi rugbyului ce mi-a dat el mie" "E o satisfacţie enormă. Şi nu doar una individuală. Noi ne bucurăm că rugbyul românesc continuă astfel să trăiască. Atâta timp cât naţionala noastră va merge la Cupa Mondială, rugbyul va rămâne în România. Suntem obligaţi să menţinem viu spiritul rugbyului românesc. Pe vremuri ne băteam cu marile forţe ale lumii. Ce ne lipseşte să redevenim ceea ce am fost odată? În primul rând trebuie să ai un campionat puternic, cu 6-10 echipe care să se bată la titlu. Trebuiesc oameni care să predea rugbyul şi să-l popularizeze peste tot în România. Voluntar chiar. În Franţa, de exemplu, la cluburile de amatori, care dau jucători la profesionişti, lucrează foarte mulţi voluntari. Ştiu, trebuie timp, trebuie o anumită educaţie. Ar mai trebui ca băieţii care se întorc acasă după ani de stat în străinătate să aibă posbilitatea să predea ceea ce au învăţat pe unde au umblat. M-aş întoarce şi eu, ca să dau înapoi rugbyului ce mi-a dat el mie. Să existe o ligă profesionistă. Statul trebuie să facă ceva pentru ca sportivii să treacă cu adevărat la profesionism", spune Marius Tincu.
Drumul pe care a mers în viaţă Marius Tincu nu a fost unul uşor. "Am avut noroc să găsesc o fată bună", povesteşte Tincu. "i-ul are două puncte deasupra! E un nume din Ţara Bascilor" "Fata" e o franţuzoaică, Julie, cu care Marius are deja trei fete. Ana-Marie, cea mare, merge deja la şcoală. În februarie împlineşte şapte ani. Mijlocia, Maia, "i-ul are două puncte deasupra! E un nume din Ţara Bascilor", precizează Marius, are aproape cinci ani. Mezina, Fanny, a venit pe lume sâmbătă, în timpul partidei România - Uruguay! Ieri, Marius Tincu şi-a adus acasă soţia şi fetiţa cea mică. "Se spune că sportivii de performanţă fac doar fete. Aşa că, probabil, trebuie să mă las de rugby ca să am un băiat. Oricum, nu mă las până nu o să am şi un băiat", ne-a dezvăluit Tincu!
Recomandările noastre
