În ultimul său film, Richard Linklater (« Înainte de apus », « Înainte de răsărit », « şcoala de Rock ») face un lucru mai puţin obişnuit: transformă o carte a unui jurnalist de investigaţie într-o poveste de spus pe marele ecran.
În 2001, « Fast Food Nation», cartea-document a jurnalistului Eric Schlosser demasca dedesubturile cutremurătoare ale industriei fast- food, o industrie care a crescut spectaculos până la profituri de 330 de miliarde de dolari şi care a transformat nu doar felul de a mânca al americanilor, ci şi mediul, economia şi cultura. Linklater şi Schlosser au colaborat la scrierea scenariului, rezultatul fiind mai degrabă o colecţie de drame umane decât o inspecţie la rece a fenomenului, aşa cum apăruse iniţial în cartea lui Schlosser. Motiv pentru care unii au regretat demersul ficţionalizant, spunând că proiectului i-ar fi stat mult mai bine în stare de documentar.
Don Anderson (Greg Kinnear) este directorul de marketing al unui lanţ de restaurante fast food, Mickey, care tocmai a scos pe piaţă hamburgerul « Big One». Când în carnea burgerului sunt descoperite urme de materii fecale, Anderson pleacă să investigheze fabrica unde este produsă carnea, în Cody, Colorado. Aici, un grup de imigranţi ilegali din Mexico muncesc n condiţii care ajung în a le pune n pericol viaţa. Între timp, Amber (Ashley Johnson), o chelneriţă care lucrează într-unul dintre restaurentele Mickey din Cody, se confruntă cu o criză de conştiinţă şi are de ales între a-şi continua « cariera » în fast food sau a se alătura unui grup radical de ecologişti care luptă pentru libertatea animalelor.
Din păcate, deşi subiectul este extrem de ofertant, Linklater eşuează exact în direcţia în care ar fi trebuit să fie foarte decis: critica lui socială nu este pe cât de acidă pe cât te-ai fi aşteptat în acest context şi, mai ales, evită să arate cu degetul pentru a stabili vinovăţii. în schimb, regizorul este generos şi sensibil cu personajele sale – nu doar cu imigranţii ilegali, cu Amber sau cu unchiul acesteia (Ethan Hawke), care încearcă să o încurajeze să-şi deschidă ochii, ci şi cu Anderson, care devine extrem de afectat de lucrurile pe care le descoperă. Singurul care are o poziţie diferită este Harry (Bruce Willis), furnizorul de vite pentru abator, pentru care întreaga poveste a cărnii compromise nu prezintă nicio problemă, fiindcă “toţi tre să mâncăm rahat din când în când”.
Deşi filmul porneşte prin a fi o satiră, sfârşeşte prin a pune cap la cap o serie de lecţii moralizatoare, în care responsabilitatea este împărţită nediferenţiat şi, ca atare, nu e resimţită de nimeni. Cei care aşteaptă un film militant vor fi dezamăgiţi, pentru că întregul efort cinematografic rămâne într-o zonă călduţă.
Nota noastră: 6, 3 stele Filmul va avea premiera mâine la Plaza România din Bucureşti
Recomandările noastre
