Mănușile de laborator pot distorsiona rezultatele privind microplasticele, arată un studiu
- Răzvan Scarlat
- 30 martie 2026, 14:05
Mănuși din nitril. sursa: pixabay.com- Mănușile de laborator, o sursă neașteptată de erori în cercetarea microplasticelor
- Contaminarea probelor a schimbat semnificativ rezultatele
- Testele au arătat impactul direct al mănușilor de laborator asupra datelor
- Stearații pot fi dificil de diferențiat de microplastice
- Interpretarea corectă a datelor rămâne o provocare
- Microplasticele rămân o problemă de mediu confirmată
Un studiu al Universității din Michigan arată că mănușile de laborator din nitril și latex pot elibera particule care imită microplasticele, ceea ce poate duce la rezultate fals pozitive și la supraestimarea poluării.
Mănușile de laborator, o sursă neașteptată de erori în cercetarea microplasticelor
Cercetătorii au identificat o posibilă sursă de eroare în studiile privind microplasticele: mănușile utilizate în mod obișnuit în laboratoare. Un studiu realizat la Universitatea din Michigan arată că mănușile din nitril și latex pot elibera particule minuscule care pot fi confundate cu microplastice în timpul analizelor.
Aceste particule sunt stearați, substanțe pe bază de săruri cu rol de lubrifianți în procesul de fabricație al mănușilor. Deși nu sunt materiale plastice, ele pot produce semnale similare în analizele de laborator, ceea ce duce la posibile interpretări greșite ale probelor de mediu.
Contaminarea probelor a schimbat semnificativ rezultatele
În timpul unui proiect de monitorizare a microplasticelor din aer, cercetătorii au obținut rezultate neașteptat de mari. În unele cazuri, numărul particulelor detectate era de mii de ori mai mare decât estimările inițiale.
Problema a fost descoperită în etapa de pregătire a probelor. O cercetătoare a urmat procedurile standard și a folosit mănuși din nitril, însă analizele ulterioare au indicat niveluri anormal de ridicate de particule.
„A dus la o adevărată goană după indicii, încercând să aflăm de unde ar putea proveni această contaminare, pentru că știam că acel număr era mult prea mare ca să fie corect”, a declarat Madeline Clough.
Ea a continuat: „Pe parcursul întregului proces de clarificare — era un recipient cu plastic, erau particule din atmosfera laboratorului în care pregăteam substraturile — în cele din urmă am ajuns la concluzia că sursa erau mănușile.”

Laborator. Sursa foto: Freepik
Testele au arătat impactul direct al mănușilor de laborator asupra datelor
Pentru a verifica sursa contaminării, echipa de cercetare a analizat șapte tipuri de mănuși, inclusiv variante din nitril, latex și modele pentru camere curate. Experimentele au simulat condițiile obișnuite din laborator, în care suprafețele de filtrare sau lamelele sunt atinse cu mâini protejate de mănuși.
Rezultatele au arătat că simpla atingere a acestor suprafețe poate transfera particule suficiente pentru a influența semnificativ datele. În medie, mănușile au generat aproximativ 2.000 de semnale fals pozitive pe milimetru pătrat.
„Tipul de contact pe care am încercat să-l reproducem acoperă toate tipurile de cercetare a microplasticelor. Dacă atingeți o probă cu o mână îmbrăcată în mănușă, este foarte probabil să introduceți acești stearați care pot duce la supraestimarea rezultatelor”, a spus Clough.
Mănușile destinate camerelor curate au avut performanțe mai bune, eliberând mult mai puține particule, deoarece sunt fabricate fără straturi de stearați și sunt concepute pentru medii controlate.
Stearații pot fi dificil de diferențiat de microplastice
Stearații utilizați în procesul de producție al mănușilor au rolul de a împiedica lipirea materialului în matrițe. Problema apare atunci când aceste particule ajung în probele analizate, deoarece ele pot semăna foarte mult cu anumite tipuri de plastic, inclusiv polietilena.
Echipa de cercetare a constatat că, atât la microscopie electronică, cât și în analizele optice, diferențierea între stearați și microplastice reale este extrem de dificilă.
Interpretarea corectă a datelor rămâne o provocare
Studiul, publicat în revista RSC Analytical Methods și susținut de inițiativele de cercetare ale Universității din Michigan, arată că unele seturi de date privind microplasticele ar putea fi influențate de contaminarea din laborator.
Cercetătorii au dezvoltat metode prin care datele afectate pot fi reevaluate, pentru a separa particulele reale de cele provenite din mănuși.
„Pentru cercetătorii din domeniul microplasticelor care au astfel de seturi de date afectate, există încă speranța de a le recupera și de a determina cantitatea reală de microplastice”, a declarat Clough.
Microplasticele rămân o problemă de mediu confirmată
Autorii studiului arată că aceste descoperiri nu contrazic existența poluării cu microplastice. Problema rămâne reală, însă măsurarea ei corectă este mai complexă decât se credea.
„Am putea supraestima cantitatea de microplastice, dar tot ar trebui să nu existe deloc. Totuși, ele sunt încă prezente în cantități mari, iar aceasta este problema”, a spus Anne McNeil, profesor de chimie și coautor al studiului, potrivit Science Daily.
Ea a mai spus: „Acest domeniu este foarte dificil de abordat, deoarece plasticul este peste tot. Tocmai de aceea avem nevoie de chimiști și de oameni care înțeleg structura chimică să lucreze în acest domeniu.”