O singura minge a decis duminica, la Clermont-Ferrand, in Franta, partida dintre Pavel si Gasquet din Cupa Davis si, totodata, soarta meciului Franta - Romania din primul tur al Grupei Mondiale. La egalitate de ghemuri, in setul intai, Pavel are sansa unui break care l-ar fi condus probabil la castigarea setului.

A jucat destul de bine pana atunci, uitand, dupa doua zile, esecul din meciul inaugural cu Grosjean, in care ii luase francezului primele doua seturi, dar le pierduse pe urmatoarele trei. Mingea aterizeaza pe linie sau chiar putin spre interior, cum s-a vazut pe filmul reluarii. Arbitrul german nu revine asupra hotararii si ii acorda punctul lui Gasquet. Pavel protesteaza zadarnic.

Segarceanu isi incearca si el norocul pe langa neamtul mai rigid decat betonul armat care, incapabil sa pronunte consoanele sonore, repeta "Tius". Gasquet profita de nervozitatea lui Pavel si castiga lejer setul cu 6 la 3.

Pavel trimite minge dupa minge afara. Nu-si revine nici in setul al doilea: 2 la 6. Da vagi semne de demnitate personala si nationala in cel de-al treilea, pierdut totusi cu 5 la 7. Si cu asta Romania iese din carti, urmand sa joace eternul baraj de ramanere in Grupa Mondiala.

Usor, prea usor! Ziua de vineri nu promitea mare lucru, e drept, cand Pavel ratase o victorie ce parea sigura la Grosjean, iar Hanescu, consecvent in ineficacitate, cu tot imensul lui talent, incasase un 0 la 3 rapid si fara speranta.

Sambata ne-a adus aminte ca dublul Mergea - Tecau ajungea candva in finalele turneelor de Mare Slem. Romania redobandea prin ei moralul necesar unei victorii. E greu de spus ce se intampla daca lui Pavel i se acorda punctul acela perfect valabil. Nu am deloc impresia, vazandu-l cum joaca astazi, la Clermont-Ferrand, ca si ieri, la Polivalenta (cu Federer, e drept), ca Hanescu l-ar fi putut bate pe Grosjean in ultima partida.

Dar Pavel il avusese in mana in cea dintai si sunt absolut sigur ca o victorie, vineri, nu l-ar mai fi facut sa dea atata importanta punctului contestat din partida cu Gasquet. Ca sa nu spun ca Gasquet era mai usor de batut decat Grosjean. Dar, uite asa! In loc de 3 la 2 pentru Romania a fost 3 la 1 pentru Franta. A cincea partida nu mai conteaza, oricum.

Un meci se poate pierde in doua feluri: onorabil si neonorabil. Noi l-am pierdut in al doilea fel, chiar daca il puteam castiga. Nu e admisibil ca o singura minge sa-l arunce pe un profesionist ca Pavel - 33 de ani, sute de partide, adversari exceptionali, competitii de Mare Slem etc. - in prada unei crize de nervi in stare sa-l transforme intr-un sparring partner al mult mai neexperimentatului Gasquet.

 Tribuna l-a fluierat copios nu numai cand a incercat sa-l determine pe arbitru sa revina, dar si cand si-a rupt racheta izbind-o de pamant, dupa alta minge facuta cadou spectatorilor, de care vinovata era propria nestapanire si nicidecum biata racheta.

Inca si mai trist este ca, in urma unui Pavel cu pungi uriase sub ochi si a unui Hanescu mereu neinstare sa joace la valoarea lui, nu vine nimeni. Si nu ma gandesc neaparat la un Ilie Nastase sau la un Ion Tiriac.