Ba chiar ma gandeam sa-mi intitulez rubrica Nimic despre fotbal. N-am reusit sa ma tin de cuvant. Iar acum, in prag de iarna, cand fotbalul intra in hibernare in multe tari, ar parea o optiune facila. Mai ales ca ma mananca limba, cum se zice, vazand ce fotbal se joaca in Olanda incaputa pe mana lui Van Baasten, un fost mare jucator care, ca antrenor, ii face concurenta in nepricepere altui mare fost jucator, stiti dumneavoastra cine. Sau vazandu-i pe francezi salvati de italieni.

L’Equipe titra duminica: Qualifies si dedesubt intr-o italiana aproximativa: Grazie mille!) in detrimentul ghinionistilor scotieni, castigatori ai ambelor meciuri cu francezii, dar capotand la Tbilisi ca noi la Erevan, o data ca niciodata, daca va mai aduceti aminte. Sau, in fine, incercand sa explic ce semnificatie are faptul ca, deja calificata, Romania a pierdut la Sofia. Rezist mancarimilor, adica tentatiei, si ma intorc la lucruri serioase.

La Madrid si la Shanghai s-au incheiat Masters-urile la tenis. Probabil stiti ca Justin Henin, careia divortul de domnul Hardenne i-a priit, a castigat ratand un singur set, in finala. Scriam mai acum catva timp ca ar trebui sa i se opuna belgiencei doua jucatoare, nu una, ca sa mai piarda si ea cate un meci. Am vazut-o jucand in semifinala si in finala. In mod evident, nu i-a mers serviciul. Prima minge i-a intrat doar in 49a din cazuri. De unde numarul relativ mare de break-uri.

Cu toate acestea, Henin n-a putut fi invinsa nici chiar in finala de o Sarapova aflata in mare, mare forma. Partida a fost dramatica. Sarapova a avut opt mingi de set in prima partida, reusind s-o castige abia pe a opta. Toata lumea credea ca e un moment psihologic decisiv si ca Henin nu va recupera. Tenacitatea belgiencei s-a dovedit o data in plus arma ei principala. La sfarsitul celei de a doua partide, s-a jucat cu rolurile inversate: a fost randul Justinei sa castige in extremis.

In setul trei s-a vazut ca psihologia a facut diferenta: dupa 5-7 si 7-5, cea care n-a fost in stare sa reintre in joc a fost Sarapova. Un 6-3 fara probleme a incheiat un meci cumplit. Hotarat lucru, in acest moment, Henin nu poate fi batuta de nimeni, daca o exceptam pe ea insasi. Nu joaca neaparat mai spectaculos decat Sarapova ori Ivanovna cand sunt in forma maxima. N-are forta fizica si gabaritul urmatoarelor patru-cinci tenismene din clasamentul ATP. Nici tineretea lor. Cat despre charisma… Dar e invincibila. Ce vreti mai mult?

Invincibil e si Federer. Chiar daca a debutat cu stangul in Masters, pierzand la Gonzales, n-a mai lasat apoi nicio speranta niciunuia dintre urmatorii clasati in ATP. Nici lui Nadal, care a recunoscut dupa semifinala pierduta cu 4-6, 1-6 ca s-a batut pe viata si pe moarte in penultimul ghem spre a nu pleca in vacanta cu un rusinos 0-6. Cat despre o victorie la Federer, Nadal a recunoscut cu fair-play ca, atunci cand joaca la nivelul lui cel mai de sus, elvetianul tine de „alta divizie”.

Nu poate fi asadar batut. In finala, Federer l-a spulberat pe Ferrer, celalalt spaniol, singurul jucator neinvins in Masters, formidabil in semifinala cu americanul Roddick. In trei seturi de finala, Ferrer n-a strans decat un game peste jumatatea necesara unui set intreg. Federer a retrimis in teren mingi de nescos, din acelea care-l faceau pe vremuri pe Tiriac, in dublul cu Nastase, sa-i strige partenerului sau in auzul intregii tribune: „Cheama-l pe Tanasescu!”, Tanasescu fiind ceva pe la federatie. Si n-a gresit niciodata. Nicio singura eroare nefortata. E aproape sigur ca daca Nalbandian, care l-a batut la Paris, se afla intre primii opt, tot Federer castiga Mastersul. Invincibil, ca si Henin.