Mărturisirile unui ucigaș în serie guraliv despre trei crime din București

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Vasili Stefanovici Todorov avea 23 de ani când a fost acuzat de comiterea a 13 crime. Zece dintre asasinate ar fi fost comise în Republica Moldova, pe atunci un ”exportator” de infracționalitate violentă, ca mai toate țările din spațiul ex-sovietic, iar trei au fost comise, anchetate, dovedite și judecate în România.

O spovedanie despre crime

Habar nu am ce s-o fi ales de el după ce i-am ascultat (alături de partenera mea profesională de atunci, Lidia Popeangă, devenită Mitchievici, una dintre cele mai incisive, dacă nu cea mai, ziariste pe Justiție din acei ani) ”spovedania” despre crimele din țara noastră.

O fi liber, că doar legislația românească permite eliberarea după 25 de ani de detenție, o fi ajuns dincolo de Prut să dea socoteală pentru sângele vărsat sau o fi murit pe undeva, uitat de lumea care acum 30 de ani dădea bani pe ziare ca să îi citească povestea?

Nu știu, așa că am decis să îi schimb numele în acest remember, dar cel real poate fi aflat din arhivele perioadei. Așa că dintr-o realitate crudă trăită de părinții voștri acum e doar o poveste care îi face pe cititorii actuali să le tremure cana de matcha și să tragă până sub nas pătura plușată de pe canapea.

Dacă în loc să ia un tren din Moldova spre România, ar fi avut bani să ajungă dincolo de Ocean, individul ar fi avut acum serial pe Netflix și urmăreați ”Casetele lui ...”, dar dată fiind perioada și locul, ucigașul nostru a avut parte de gloria maximă pe care o putea avea un criminal român: manșeta de pe prima pagină și aproape toată pagina a treia din cel mai citit ziar, evident Evenimentul Zilei!

Mai spun doar că era perioada în care dacă apărea un material în Bulină nu avea nevoie de mențiunea ”exclusivitate”, toată lumea știa că poveștile le găseai doar aici cu atâtea amănunte, perioada în care pentru a face față concurenței (la fel de pregătită pentru lupta tirajelor) aveai nevoie de surse, de mult teren la locul faptei sau în vizuinile unde sălășluiau criminalii și de cunoștințe de Drept, Psihologie Judiciară și Medicină Legală, pentru că nimeni nu avea timp să îți explice ce vezi sau auzi și rotativa nu stătea după tine să îți alegi ideile! Trebuia să ”scuipe” până la miezul nopții sute de mii de exemplare, care, cu trenul, ajungeau dimineața în toate colțurile țării.

Iată povestea:

Ucigașul în serie Vasea Stefanovici povestește 3 din cele 13 crime pe care le-a recunoscut în fața anchetatorilor

(material apărut în Evenimentul Zilei din 2 februarie 1996, semnat de Lidia Popeangă și Al. Racoviceanu)

Tînărul Vasea Todorov Stefanovici va intra în istoria crimei pentru metodele sălbatice prin care și-a suprimat victimele și prin dorința nestâpînita de a povesti, oricui e dispus să îl asculte, tragediile pe care le-a provocat, îi place, pe parcursul declarațiilor, sa se auto-analizeze, să explice și să își explice reacțiile pe care le-a avut și atunci cînd a fost provocat de oamenii pe care i-a ucis și după ce a lăsat în urma sa trupuri sfîrtecate.

Așa cum v-am mai spus, cînd este comparat de anchetatori cu un criminal de rînd, tînarul basarabean se înroșește de furie și încearcă să-și apere locul pe care l-a cîștigat în topul ucigașilor, într-o româno-rusă stîlcitâ, chinuind puținele expresii românești pe care le-a prins din zbor în piețele înțesate cu bișnițari de dincolo de Prut.

Vasea înșiră tentative de crime - una din ele, asupra unui cetățean chinez, este descrisă și în această declarație - și asasinate „reușite" în Republica Moldova. Vasea nu este, însă, un prost care încearcă să impresioneze niște anchetatori hîrșiți prin toate ororile posibile. El știe că dublul asasinat din Banu Manta și crima din strada Godeni sînt „semnate" de el și nu ar fi reușit să scape.

De asemenea, Vasea cunoaște faptul că omorurile din Chișinău sînt greu de dovedit de la București și că formalitățile de extrădare, ca să răspundă pentru eventualele atrocități comise în țara de baștinä, vor fi mult întîrziate de procesele care i se vor intenta în România.

Deși are numai 8 clase - restul „educației" fiind obținută la „Școala vieții" - Vasea Stefanovici înțelege că soarta îi este pecetluită, dar nu vrea sa se înfunde și mai tare în necaz. Jocul „de-a șoarecele și pisica", pe care îl face cu anchetatorii bucureșteni are și o limită, în urmă cu trei luni anunțam – unul după altul - trei cazuri de crime comise asupra unor bâtrîni din București. La un moment dat - la mijlocul lunii noiembrie - toate cazurile au fost „strînse" de aceeași echipă de criminaliști, bănuindu-se că autorul ar putea fi același la toate crimele.

Fără a încerca să scape de AN-uri (crime care au rămas cu autor necunoscut), anchetatorii bucureșteni verifică ipoteza ca Vasea sâ fi ucis mult mai mult decât recunoaște, chiar și în cele mai violente crize de grandomanie.

Ancheta în acest sens va fi, însă, de durată, trebuind redeschise aceste cazuri, în paralel cu ancheta celor două infracțiuni deja dovedite.

Reporterii „Evenimentului zilei" au reușit să asculte mărturisirile acestui cavaler al hazardului, care ucide un om dintr-un capriciu și apoi ia ca pradă numai atît cît îi trebuie pentru a supraviețui pînă cînd un alt semen îl va scoate din pepeni.

Vă prezentăm mai jos fragmente din declarațiile făcute în fața anchetatorilor.

„Mi s-a făcut negru în fața ochilor și am lovit-o pe femeie cu cuțitul în abdomen"

„Subsemnatul Todorov Vasea, fiul lui Stefanovici și Valentina, născut la 17.08.1973, în Chișinău, cu același domiciliu, în strada Cuza Vodă, bloc 30, apartament 82, studii 8 clase, necăsătorit, în legătură cu cele întîmplate declar următoarele:

La data de 22 octombrie 1995, am intrat în România prin punctul de Vamă Ungheni și m-am deplasat în București. Prima zi am stat la Hotel Dîmbovița din București, apoi am locuit trei zile la un țigan care se numește Dani. Nu cunosc adresă exactă.

În acea perioadă de 3-4 zile m-am plimbat prin București și, într-una din seri, m-am dus la un bar de zi, din apropierea Gării de Nord, unde m-am întîlnit cu un bărbat în vîrstă de 40-50 de ani.

Am intrat în discuție cu el, am băut, apoi am intrat și prin alte baruri unde am continuat să consumăm băuturi alcoolice. Rețin că afară era întuneric și bărbatul m-a invitat acasă la el, la o ceașcă de ceai.

Am fost de acord cu propunerea acestuia și am mers la domiciliul său, situat într-un bloc din apropierea Gării de Nord, am urcat cu liftul la etajul șase și cînd am intrat în locuința acestuia, am fost văzut o femeie vîrstnică ce locuia la același etaj.

După ce am pătruns amîndoi în apartament am văzut-o pe soția bărbatului cunoscut în bar. Nu cunosc cum se numea bărbatul, dar în bar era numit de cîțiva «Domnule Colonel».

După ce am ajuns la domiciliul acestuia, soția sa a început să strige la el că i-a adus acasă din nou un bețivan. Femeia mi s-a adresat spunîndu-mi să părăsesc locuința. Auzind acestea, i-am spus că am venit cu soțul ei care m-a invitat să beau un ceai, dar ea a repetat că să mă car din casă. Eu m-am uitat către persoana care mă invitase, dar și acestami-a spus să plec.

Auzind cearta, am scos cuțitul din buzunarul interior al gecii cu care eram îmbrăcat, mi s-a făcut negru în fața ochilor și am lovit-o pe femeie în abdomen".

„După ce am înjunghiat-o la burtă, am lovit-o sub umăr. În acest timp, «colonelul» s-a îndreptat către mine. Nu-mi amintesc ce mi-a spus, dar în acea clipă l-am lovit cu cuțitul de două ori în abdomen și o dată în spate.

Precizez faptul că el a rămas pe hol, lovit, iar femeia a rămas în bucătărie. Bărbatul a murit lu mai puțin de un minut, iar femeia după aproximativ două minute. Bărbatul a căzut cu capul către bucătărie și cu picioarele spre ușa de la intrare. Femeia a căzut cu picioarele spre ușa de la intrare și capul spre bucătărie".

Cuțitul aruncat într-un WC din Gara de Nord fusese cumpărat din Piața Matache

„După ce i-am omorît pe amîndoi, am deschis un dulap ce se găsește pe partea dreaptă și, de la înălțimea capului meu, am luat o farfurioară și o luminare,apoi am dat drumul gazelor de la aragaz, dar nu le-amaprins, apoi am stins lumina, am închis ușa și am plecat. Declar că aceștia nu au țipat cînd i-am omorît.

Cînd am coborît din bloc nu m-am întîlnit cu nici o persoană, în momentul cînd i-am omorît pe cei doi eram îmbrăcat într-o geacă imitație de piele de culoare neagră, cămașă neagră și pantaloni negri, și pantofi de culoare neagră.

Părul îl aveam ca acum, tuns, și nu purtam ochelari. După ce i-am omorît pe cei doi, cuțitul l-am introdus în teacă și apoi în buzunarul interior al gecii. După ce am ieșit din bloc, am plecat la Gara de Nord cu scopul de a mînca. Ajungînd în Gara de Nord, am umblat prin gară fiind neliniștit, am ajuns la un grup sanitar unde avea acces numai personalul de serviciu CFR.

Am intrat în cabina din stînga. După ce mi-am făcut necesitățile, am scos cuțitul din teacă și l-am introdus în bazinul WC-ului. Cuțitul l-am cumpărat din Piața Matache și areo lungime de aproximativ 20-25 cm, cu presele din plastic negru, iar lama are o lățime de 3-4 cm.

Am umblat toată noaptea prin București fără țintă, dimineața am făcut o baie la o baie publică. Seara am luat trenul și am ajuns la Buzău, după ce am dormit în tren, în Buzău am stat la hotelul Bucegi.

A doua zi am umblat prin Buzău căutînd de lucru, noaptea mi-am petrecut-o la bar".

„Dimineața am plecat cu trenul la Constanța, unde am stat tot o zi, căutînd de lucru, apoi am plecat din nou la București ca să caut de lucru. După cîteva zile, am găsit de lucru la un chinez, pe nume Tzi.

În această perioadă am dormit în Gara de Nord și pe scările blocurilor. La începutul lunii ianuarie 1996 am găsit să locuiesc la o femeie în vîrstă, care locuia pe strada Godeni 21 sau 51. Această bătrînă se numea Aurica și mai avea în gazdă încă trei familii, dintre care unul era pompier.

Pe data de 18 ianuarie 1996, m-am deplasat, cu intenția de a-l omorî, la domiciliul chinezului Tzi, la care lucram, care locuia alături de cinematograful “Favorit», la etajul 10, în apartamentul din dreapta față de scară, avînd asupra mea o bară de fier beton.

Am așteptat în fața apartamentului său cu intenția de a suna, dar înacest moment a ieșit un bărbat dintr-un alt apartament care m-a întrebat ce fac aici. Eu am răspuns că nu fac nimic, după care am plecat acasă".

„Am luat un lemn din stivă și am lovit-o în cap, după care am luat o pernă și i-am pus-o bătrînei pe față ca să nu-i mai văd sîngele care i se scurgea din gură”

„La data de 19 ianuarie 1996, după-amiază, am intrat în camera bătrînei Aurica, i-am dat bună ziua și ea m-a întrebat de ce am venit așa de tîrziu acasă în seara precedentă, la care eu i-am răspuns că am avut treabă.

Auzind aceasta m-am supărat foarte tare și după ce am mai stat la ea aproximativ o oră, fără ca aceasta să-mi mai spună ceva, am luat un lemn din stiva de lîngă sobă și am lovit-o în cap, aceasta căzînd pe pat, după, care am luat o pernă pe care i-am pus-o pe față ca să nu-i mai văd sîngele care-i curgea din gură.

Am luat femeia de subțiori, am tîrît-o în camera vecină, unde locuia tot ea, și am așezat-o pe pat".

„Apoi am pătruns în cea de-a treia cameră și am văzut că în față era un șifonier. Am deschis, cu mîna stîngă, ușa din dreapta celor trei compartimente. În partea de jos am găsit o geantă de damă, de culoare neagră, pe care am luat-o, am deschis-o și am văzut că acolo sînt bani multi.

Banii erau în bancnote de 500,1 000 și 5 000 lei, suma ridicîndu-se la aproximativ un milion. După aceasta mi-am strîns bagajele și am luat trenul spre Constanța.

Aici am stat 3-4 zile cheltuind în acest timp aproape 800 000 lei. Pe 21 ianuarie, am plecat din Constanța spre Buzău, în Buzău am mers în piața Gorbaciov unde m-am întîlnit cu alți moldoveni.

Am întrebat unde pot găsi o gazdă și un cetățean moldovean m-a condus la un bloc unde m-am înțeles cu gazda să-i plătesc două mii de lei pe noapte.

Pe fața ucigașului nu se citea nici o schimbare cînd povestea cum și-a făcut necesitățile și cum a înjunghiat o femeie

În data de 29 ianuarie, am cumpărat ziarul «Opinia» din Buzău și am sunat la redacție unde mi-a răspuns un bărbat căruia i-am spus că vreau să vorbesc cu un redactor, stabilind să mă întîlnesc cu acesta în fața unui hotel.

Eu i-am spus că sunt autorul celor trei crime comise în București. I-am povestit acestuia cum am omorît soțul și soția și apoi pe bătrînă. Apoi am venit cu acesta la redacție unde am povestit din nou.

Cît timp am povestit ei mă înregistrau cu un reportofon. După aceasta le-am luat caseta și le-am lăsat pașaportul meu, după care am plecat la barul «Colege»".

„La scurt timp am sunat din nou la redacție, stabilind cu unul din reporteri să ne întîlnim pentru a-i da caseta. După ce am sunat, au sosit organele de poliție, m-au legitimat și m-au întrebat ce obiecte am asupra mea.

Fiind întrebat ce alte obiecte am mai avut, am spus că am avut o casetă pe care am luat-o de la redacție și am aruncat-o în WC-ul barului, după care am tras apa.

În grupul sanitar am văzut o gaură de aerisire și pe aici am aruncat un ceas de mînă cu cadran negru și o brățară cu șapte elefanți de culoare galben-roșcată.

Menționez faptul că ceasul, brățara și bijuteriile se aflau în geanta bătrînei ucise, acolo unde erau și banii. Fiind întrebat despre bijuteriile găsite asupra mea, le-am declarat polițiștilor că le-am luat după ce am omorît-o pe Aurica.

După aceasta, m-au dus la sediul Poliției Județului Buzău. Menționez că am participat la cercetarea locului faptei, eu indicînd locurile unde amaruncat caseta și ceasul și nu am de făcut obiecțiuni cuprivire la modul în care s-a efectuat cercetarea".

În final, trebuie spus că pe fața ucigașului nu se citește nici o schimbare cînd povestește cum și-a „făcut necesitățile" sau cum „a lovit-o pe femeie în abdomen". Declarația reprodusă mai sus a fost făcută în limba rusă și apoi tradusă de specialiști. Cercetările în acest caz sunt făcute de o echipă de anchetatori coordonați de procurorul criminalist Iuliu Molcuț.