Moştenitorii texanului Alvin Ailey au făcut show, luni seară, la Sala Palatului: le-au dăruit românilor dans modern şi balet, pe ritmuri de jazz, gospel şi imnuri sfinte.
Şolduri în mişcări necuviincioase şi versuri de rugăciune neprefăcută, corpuri senzuale ascunse sub rochii vaporoase, piruete pe poante şi zâmbete largi, rupte de după blocurile din Bronx. Senzualitate şi forţă până la ultima vinişoară. Dansatorii companiei Alvin Ailey American Dance Theatre au fermecat, luni seară, publicul din Capitală, aşa cum o fac, de jumătate de secol cu restul lumii: cu naturaleţe. Cu o reprezentaţie pe cât de elegantă, pe atât de provocatoare, pe care numai cei care au înţeles geniul lui Alvin Ailey o pot dărui ochilor aţintiţi spre scenă.
Spectacolul, organizat sub egida „Întâlnirile JTI“ şi dăruit bucureştenilor de moştenitorii texanului de culoare Ailey - care, în martie 1958, a demonstrat Americii că şi „negrii“ pot dansa la fel de bine ca „albii“ -, a durat mai bine de două ore, dar, din păcate, nu a umplut decât jumătate din Sala Palatului. „Creaturile nopţii“ Magia lui Ailey a urcat pe scenă odată cu prima partitură - „Night Creature“. Cel dintâi dans, purtat pe scenă de artişti îmbrăcaţi în costume pictate manual, a umplut sala cu ritmuri cuminţi de jazz, acompaniate de mişcări lascive şi paşi clasici de balet.
Au venit primele aplauze - nu prea convingătoare. Dar şi primul incident, în engleză, între organizatori şi spectatori: „Scuzaţi-mă, aţi auzit anunţul de la început? Vă rog să ştergeţi tot ce aţi filmat“. Românca s-a conformat fără tragere de inimă, a dat „Erase“, dar, perseverentă, a mai filmat o dată. N-a mai venit nimeni să o tragă de urechi.
„Rocka My Soul“
„Solo“, bucata cu cea mai mare pondere de dans contemporan, a scos la înaintare trei dansatori înscrişi într-un tur de forţă pe muzica lui Bach. Care mai de care mai agil şi mai virtuoz, dansatorii au umplut cu energie fiecare secundă din sfertul de oră ce le-a fost rezervat. Nici de astă dată mâinile spectatorilor nu s-au spetit prea tare. Muzica lui Stevie Wonder, ritmurile hip-hop şi house, „întrecerile“ dintre găşti, coborâte parcă din cartierele mărginaşe din Detroit, au dat savoare colajului artistic următor, „Love Stories“.
Cireaşa de pe „tort“, care a smuls şi primele aplauze furtunoase, a fost „Revelations“ („Revelaţii“), capodopera lui Alvin Ailey. „Spiritul, puterea, bucuria şi geniul lui Ailey. Un spectacol născut în duminicile copilăriei lui, când stătea pe băncile bisericii texane, cu gândul la puterea muzicii gospel şi a credinţei negrilor“, aşa s-ar traduce „Revelaţiile“, în opinia lui Judith Jamison, directorul artistic al companiei. Cu evantaie, pălării şi rochii ample, amintind de „Sclava Isaura“, dansatoarele de culoare au reuşit să ridice publicul în picioare. I-au convins cu ritmurile afro-americane de gospel, cu imnurile-predică şi imnurile sfinte, exuberante şi înălţătoare. Creştinii din sală au plecat acasă fredonând „Rocka My Soul...“. TRADIŢIE 50 de ani, 21 de milioane de spectatori
Spectacolul de la Bucureşti face parte din turneul aniversar al companiei, la împlinirea a 50 de ani de la prima reprezentaţie. Alvin Ailey American Dance Theater a fost creată în 1958, când un grup de dansatori afroamericani, conduşi de coregraful şi dansatorul Alvin Ailey, a prezentat, la New York, un spectacol al „negrilor“. De atunci, compania - care reuneşte artişti din toate colţurile lumii, de la Bronx şi Miami, la Paris şi Cayenne (Guiana Franceză) - a susţinut spectacole în faţa a 21 de milioane de oameni, în 71 de ţări, de pe şase continente. Alvin Ailey a creat 79 de spectacole de dans pe acorduri de blues, gospel sau negro spirituals. Ailey s-a stins din viaţă în 1989, la numai 58 de ani. Repertoriul companiei cuprinde peste 200 de spectacole, create de 70 de coregrafi.
Alvin Ailey – „Love Stories”
Alvin Ailey – „Revelations”
Recomandările noastre
