„Măcelarul din Badajoz”, comandantul legionarilor morți la Majadahonda

„Măcelarul din Badajoz”, comandantul legionarilor morți la MajadahondaYague / sursa foto: wikipedia

„Măcelarul din Badajoz”, comandantul legionarilor morți la Majadahonda. Legionarii români au creat un cult martiric pentru doi dintre ei, uciși într-o confruntare secundară.

„Măcelarul din Badajoz” este tristul supranume al locotenent-colonelului Juan Yagüe (1891-1952). Acesta a fost comandantul Companiei 21 din care au făcut parte și cei 8 legionari români care au luptat în ianuarie 1937 la Majadahonda.

Badajoz - masacrul din 14 august 1936

Luptele dintre republicani și franchiști au ajuns în localitatea Badajoz din Extremadura, vestul Spaniei. Practic, franchiștii urcau dinspre Andaluzia spre nordul Spaniei. Badajoz, apărat de republicani devenise ținta franchiștilor după ce Merida căzuse numai cu câteva zile mai înainte.

Atacul decisiv a fost comandat de către locotenent-colonelul Juan Yagüe care dispunea de 2250 soldați spanioli, 750 voluntari marocani și 5 baterii de artilerie.Colonelul republican Ildefonso Puigdendolas nu avea în dispozitivul de apărare decât 2000 de luptători internaționali și 500 soldați spanioli. Franchiștii atacatori au beneficiat și de susținerea unui atac aerian german, cu avioane grele de bombardament Ju 52.

În seara zilei de 14 august 1936, atacul decisiv a fost declanșat. Orașul era apărat de ziduri din piatră datând din secolul XVIII. Breșa decisivă s-a făcut prin Puerte de la Trinidad și Puerte de Carros. Locotenent-colonelul Juan Yagüe a dispus uciderea militarilor și chiar a răniților din spitalul orașului. Au fost masacrați 4 000 oameni. Juan Yagüe a fost supranumit de atunci „măcelarul din Badajoz”.

Juan Yague - Sursa foto:Wikipedia

„Măcelarul din Badajoz” continuă lupta la Madrid

Legionarii români sosiți în Spania în iarna lui 1936 au fost instruiți la Toledo. Aici, s-au înrolat în Compania 21, comandată chiar de locotenent-colonelul Juan Yagüe, „măcelarul din Badajoz”. La 13 ianuarie 1937, Ionel Moța și Vasile Marin, alături de cei șase „camarazi” ai lor luptă la Majadahonda pentru a apăra poziția. Republicanii din zona Madridului doreau să respingă avansul spre Madrid al franchiștilor. Brigăzile Internaționale au dorit cu sprijin de tancuri să  ocupe Majadahonda și Cerro de la Radio, poziții controlate de franchiști.

Ionel Moța va scrie în „testamentul politic” o frază care arată ipocrizia. Plecase la luptă pentru că „se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos”. Dar oare știa el că locotenent-colonelul Juan Yagüe, comandantul unității lor ucisese în ajunul Sfintei Marii, Maica Domnului, 4000 de creștini ca și ei, legionarii români? Nu îi ucisese în luptă, ucisese civili, miltiari prizonieri și răniți în spitale.

Legionarii au transformat Majadahonda în butaforie propagandistică

Supraviețuitorii români de la Majadahonda s-au întors acasă la ordinul lui Codreanu. Moța și Marin au fost apoteozați, eroizați, plimbați prin cea mai mare parte a României cu trenul mortuar. În fond, ei s-au alăturat unei lupte în care nici măcar nu știau limba spaniolă, adică limba franchiștilor alături de care luptau.

Franco însuși, ca militar nu credea în forța voluntariatului internațional. Știa că era greu să comunice soldații care nu cunosc limba comandanților. Știa că era greu să instruiești civili ca să-i faci operativi precum soldații armatei regulate. Nu se știe dacă „Măcelarul de la Badajoz” a știut vreodată ce butaforie s-a făcut în România pe tema luptei de la Majadahonda. Fusese un succes franchist de respingere a Brigăzilor Internațional. Cucerirea Madridului va face din Majadahonda un episod minor al unui răboi fratricid

 

Ne puteți urmări și pe Google News