Cunoscută publicului din România ca autoare a reportajelor din serialul "Memorialul Durerii" difuzat de TVR, Lucia Hossu-Longin revine în grila TVR Cultural cu o nouă emisiune "Rezistenţa prin cultură".

Om de televiziune, autoare a numeroase cărţi şi membră a Academiei Europene de Film. Lucia Hossu-Longin s-a alăturat, încă din luna martie, colegilor de la fostul Studiou de film al Televiziunii pentru a realiza, în calitate de colaborator, serialul ce urmăreşte drama prin care a trecut cultura sub regimul comunist.

Din primavară, cunoscutul om de cultură a fost aleas membru în consiliul de administraţie al SRTV. Într-un interviu acordat pentru EVZ, Lucia Hossu-Longin a vorbit despre proiectele la care lucrează dar şi despre incompetenţă managerială prin care a trecut televiziunea naţională în ultimii ani.

Lucia Hossu-Longin: "Cred că belle epoque a Televiziunii Române va reveni"

EVZ: Sunteti un realizator de emisiuni, dar şi un scriitor apreciat. Aveti noi proiecte? Vom urmări noi emisiuni semnate de dumneavoastră? Pe când o nouă carte?Lucia Hossu Longin: Proiectul personal este definitivarea cărţii "Memorialul Durerii" (volumul al II-lea) şi posibilitatea de a edita, odată cu cartea, 44 de filme din această serie de documentare. Costă foarte mult şi trebuie să mă pregătesc pentru această investiţie, să găsesc finanţatori pentru realizarea proiectului.

Lucrez în calitate de colaborator la TVR şi am semnat încă din martie anul acesta un serial pentru TVR Cultural, "Rezistenţa prin cultură", pe care îl realizez împreună cu colegii mei de la fostul Studiou de film al Televiziunii.

Sunt în montaj cu episodul dedicat Gabrielei Adameşteanu, care, într-un decembrie îngheţat al anului 1986, cu a sa "Dimineaţă pierdută" - în direcţia de scenă a Cătălinei Buzoianu - ne-a făcut să trăim unul dintre cele mai temerare evenimente artistice ale epocii Ceauşescu. Nu pot uita o sală zgribulită de frig, aplaudând 25 de minute, continuu, magistrala interpretare a Ginei Patrichi, a lui Victor Rebengiuc, a Tamarei Buciuceanu, Irinei Petrescu ş.a. Sala era arhiplină. Frig afară, frig în case, frig în sala Caragiu a Teatrului Bulandra. Spectatorii cu paltoane pe ei nu voiau să părăsească sala. Erau în delir. A fost un act de curaj ovaţionarea acestui spectacol. Întrebările din piesă erau întrebările României din acel an dramatic.

Stiu că sunteti în consiliul de administratie al SRTV - ce v-ati propus să schimbaţi?Sunt un profesionist de televiziune şi m-am bucurat că am revenit în TVR, în acest moment. Ce ne-am propus să schimbăm? Vreau să reînviem brandul Televiziunii Române, onoarea bătrânei doamne din Calea Dorobanţilor, cam prăfuită şi cam zdruncinată în ultimii ani. Contez pe noul preşedinte al Televiziunii, un intelectual şi un om de bună credinţă, şi pe echipa de profesionişti care s-a reunit în jurul domniei sale.

TVR a pierdut foarte mult în audienţă. Ce ar trebui să se schimbe? Ca peste tot în ţară, este o criză de autoritate. Un anume farmec al dezordinii ne domină. Nu se produc decât sporadic documentare, teatru, film de ficţiune, proiecte editoriale serioase. Toată lumea aleargă înnebunită după divertisment. E o poftă de râs naţională, care întovărăşeşte dezastrele. Aşa e la noi, în România.

S-a tot vorbit de politizarea instituţiei. Se fac presiuni politice asupra grilei de programe?Nu cred că răul a venit numai din politizare. Ci mai degrabă din incompetenţă managerială. Am speranţa că noul preşedinte nu va mai îngădui diverse derapaje şi le va opri din faşa.

Este nevoie de un suflu nou la TVR? De noi formate sau noi valori? E nevoie de o corectă motivaţie a personalului, de o împărţire corectă a banilor pentru producţia internă şi cei destinaţi producătorilor independenţi şi de mai mult respect pentru valorile consacrate ale televiziunii publice. Aceste valori au adus performanţă, au adus mii de minute nepieritoare în arhiva TVR, au adus audienţă.

Degeaba tot vorbim de strategii, de teorii înalte, de viziuni manageriale - bune şi acestea -, dacă mediul din televiziunea noastră nu încurajează şi nu răsplăteşte performanţa. Vorbesc desigur la timpul trecut. Şi mai am de adăugat o observaţie! Nu reuşim, mă refer la canale, să ne concentrăm resursele şi imaginaţia spre un număr echilibrat - 5-6 - de producţii reper care să aducă audienţă. Cum să promovezi 80 de emisiuni? Unde să caute telespectatorul emisiunea preferată dacă le tot poziţionăm, le schimbăm, le alternăm? Este nevoie de o strategie. Ceea ce începe să se întâmple.

Credeţi că realitatea financiară din TVR este vinovată de problemele instituţiei? Categoric, nu. Printr-o corectă alocare a fondurilor, a resurselor, prin direcţionarea lor către programele proprii valoroase ne vom putea încadra în bugetele alocate. Dar, cotele de piaţă ale tuturor televiziunilor publice europene au scăzut simţitor în ultimii ani. Şi noi suntem în această piaţă. A te ridica când eşti la pământ e foarte greu, dar nu imposibil. Ai nevoie de o echipă managerială care să vorbească pe o singură voce, la unison.

Am încredere în raţionalitatea şi echilibrul deciziilor din acest consiliu. Şi mai am speranţa că noul canal de comunicare, deschis de preşedintele Lăzescu, între domnia sa şi oamenii televiziunii - îl felicit pentru politica uşilor de cabinet deschise -, îl va ajuta atât pe el, cât şi pe noi toţi să nu ne pierdem în vorbe mari şi să găsim şi faptele mari, pe măsură. Eu cred că "belle epoque" a televiziunii naţionale va reveni.