EVZ va prezinta povestea singurului meci sustinut de echipa nationala la Piatra-Neamt, in 1983: un amical cu Ceahlaul.

Moda ca nationala noastra de fotbal sa joace in provincie n-a fost impamantenita in Romania de actuala echipa federala. Nevoita sa-si caute alt adapost, dupa ce a constatat ca in Bucuresti nu este nici macar respectata, daca nu iubita, fiindca suporterii cauta la fiecare meci motive de harta, iar victoriile sunt fluierate, reprezentativa tricolora si-a luat campii si a plecat in afara Capitalei.

 Astfel s-a ajuns la solutiile Timisoara, Constanta, Craiova (abandonate treptat, dupa ce sefii FRF au fost injurati), iar acum cativa ani - Ploiesti si Bacau. Au existat insa vremuri in care tricolorii mergeau de bunavoie in provincie si nu doar pentru a fugi de contestatari. Mircea Lucescu a fost cel care a introdus primul in programul nationalei vizitele pe arenele din afara Bucurestiului, pentru ca suporterii sa-i poata vedea pe viu pe tricolori.

9-1 pentru tricolori

Actualii sefi de la FRF nu realizeaza insa cat de mult inseamna pentru microbistii din orasele din provincie ca nationala sa joace la ei acasa. EVZ prezinta impactul pe care l-a avut in viata comunitatii pietrene o banala, la prima vedere, partida amicala jucata de tricolori in 1983.

Dovezile de dragoste pe care locuitorii de sub Pietricica le-au aratat in ultimele zile nationalei au o explicatie emotionala. Ultima oara, Romania a jucat la Piatra-Neamt tocmai in vara lui ‘83. De-atunci, asteptarile lor n-au contat pentru FRF. Tricolorii au disputat in urma cu 24 de ani un meci pe care l-au castigat net in fata moldovenilor de la Ceahlaul, scor 9-1.

Nu rezultatul a fost important atunci, ci emulatia creata de sosirea tricolorilor. Pe stadion s-au inghesuit atunci ca sardelele peste 15.000 de oameni, desi tribunele nu ofereau o capacitate mai mare de 12.000 de locuri. Satui de partidele din Divizia B a celor de la Ceahlaul, spectatorii au venit sa-i vada pe Iovan, Belodedici, Ungureanu, Camataru, Stefanescu si Orac, starurile deplasate de selectionerul Mircea Lucescu.

„Centrarile lui Orac iti faceau otita!”

Anuntul ca nationala tricolora, aflata in cantonament la Slanic Moldova, urma sa dispute un meci amical la Piatra-Neamt i-a luat pe nepregatite pe localnici. „Evenimentul zilei” a stat ieri de vorba cu majoritatea jucatorilor care au evoluat acum 24 de ani pentru Ceahlaul. „Eram in concediu, la mare.

Toti aveam cate trei-patru kilograme in plus, dar nu puteam refuza o astfel de partida. A fost meciul vietii noastre, chiar daca era amical”, a fost concluzia generala a eroilor locali din 1983.

Ionut Covrig, tatal portarului aflat sub contract cu Ceahlaul (dar care evolueaza sub forma de imprumut la CFR Pascani), era capitanul moldovenilor.

„Ne-au dat goluri cate au incaput! Fara numar! Dupa prima repriza, scorul era 5-0 pentru echipa nationala. Dar am avut posesia mai buna decat nationala la acel meci! E normal, am reluat meciul de la centru de noua ori, deci am atins des mingea! Era inghesuiala, care sa degajeze mingea de la aut de poarta.

Toti voiam sa ne remarcam la acel joc! Ne-au dat noua goluri, desi, in tot sezonul, primisem doar 17 goluri in Divizia B! Inainte de meci, Lucescu a venit in vestiarul nostru si ne-a spus sa nu stricam moralul nationalei! Nici n-aveam cum. Aveam in fata superjucatori. Cel mai mult m-a impresionat Orac.

Centrarile lui iti faceau otita! Ne-a rupt in doua! Nu era cu nasul pe sus, desi, la un moment dat, s-a luat de unul dintre colegii mei si i-a zis: „Pleaca, bai, tarane, de-aici!” Dar avea dreptate, ala chiar era un taranoi! Dupa meci, Lucescu ne-a cinstit cu o bere Zimca, de trei lei. Numai de-aia se gasea la noi in oras!”, ne-a povestit Covrig senior.

Nu s-a muncit in oras

Covrig isi aminteste ca isteria meciului a cuprins in ‘83 intreaga urbe. „A fost nebunie. N-am mai vazut niciodata stadionul plin ochi ca atunci. Lumea statea pe scari, iar in jurul gardului erau trei randuri de oameni! Nimeni n-a lucrat in ziua in care a venit nationala la Piatra-Neramt.

Au fost scosi din productie toti oamenii muncii! Au dat cu totii navala la stadion, mai ales ca intrarea a fost gratuita. Eu am facut schimb de tricouri cu Bumbescu. Nu m-am spalat trei zile pe maini, dupa ce am dat mana cu Stefanescu”, a spus Covrig. La Ceahlaul jucau, printre altii, Mironas (actualul director sportiv de la Ceahlaul) si fostul arbitru Sorin Vadana.

Un gol istoric

Filip cel mic, cetatean de onoare la Borlesti

Cel care a marcat singurul punct al moldovenilor a devenit un erou in zona. „Golul l-a marcat Mitruc Filip. Un pusti. A prins o stachie si a dat gol nationalei! Drept rasplata, a fost facut cetatean de onoare in satul sau, Borlesti!”, a povestit Covrig.

Capitanul de atunci al pietrenilor isi aminteste ca s-au facut afaceri frumoase pe spinarea meciului: „Se vindeau in draci fotografiile de la meci. Am vandut si eu o poza cu cele doua echipe. I-am dat-o primarului Baghiu, de la Savinesti. Mi-a dat echivalentul a o suta de lei noi”.

PARERE

„Astia nici nu beau, nici nu joaca fotbal cum trebuie”

Atacantul Lucian Amarghioalei a evoluat in ‘83 impotriva nationalei. „A fost ceva unic pentru noi. La meciurile de campionat jucam cu maximum 3.000 de oameni in tribune. Cand am evoluat impotriva nationalei,  a venit tot orasul la meci. Mircea Lucescu era scula de antrenor.

Actualii fotbalisti ai echipei tricolore sunt falsi. Nu-mi plac. Au venit din obligatie la Piatra-Neamt. In trecut, nationala mergea de placere in turnee. La meciul din 1983, pe mine m-a impresionat Camataru. Era mare, asa, ca mine!”, ne-a spune Amarghioalei, poreclit „Puternicul” de fostii sai colegi de la Ceahlaul.

Trecut si prezent

Amarghioalei ne-a explicat diferentele dintre fotbalul dur care se practica in trecut in liga secunda si cel de-acum. „Actualii fotbalisti sar coarda prin careul advers si se tavalesc la fiecare atingere a adversarului. Pe vremea mea era altfel, nu erau camere video peste tot.

Atunci, adversarul te lua in primire de la vestiare si nu te vedea nimeni. Fundasul te ameninta cu bataia! Iti arata pumnul si-ti reprosa ca ai venit tu sa-i iei cascavalul din farfurie, adica prima de victorie. Spre exemplu, la Botosani, de tatal lui Bordeanu (n.r. - Valeriu, fotbalist la Steaua in era Piturca) nu se putea trece!

Era fundas si nu te lasa sa intri in careul de 16 metri advers, cand jucai la Botosani! Mie mi-a tras odata un pumn in fata de mi-a mutat falca din loc! Era greu sa fii atacant in acele vremuri!”, concluzioneaza „Puternicul”.

In aceasta discutie intervine Covrig, care completeaza: „Recunosc ca atunci se consuma mult alcool, dar miercurea se oprea robinetul cu bautura! Acum, jucatorii astia nici nu beau ca lumea, nici nu joaca fotbal cum ar trebui!”.

„Le era rusine cu Amarghioalei”

Remarcat in Divizia B, Lucian Amarghioalei a fost cumparat in 1981 de Steaua. Atacantul a facut insa doar sase luni purici in Ghencea, dupa care s-a intors la Piatra-Neamt. „Eram coleg cu Anghelini, Sames, Iordanescu, Tudorel Stoica... Antrenor era nea Traian Ionescu. Imi zicea ca o sa ma numesc A. Lucian, fiindca numele de familie este prea lung si nu incape in caseta tehnica”, a spus „Puternicul”.

Afirmatia l-a facut pe Ion Covrig sa rada. „Nu e adevarat! Amarghioalei e nume de tractorist, de-aia i l-au schimbat! Le era rusine celor de la Bucuresti sa aiba in echipa pe unul cu numele Amarghioalei!”, a intervenit Covrig.