Evenimentul Zilei > Social > DREPTURI ŞI OBLIGAŢII în traiul fără acte. Legea condamnă concubinii care-şi trag pe sfoară partenerii
DREPTURI ŞI OBLIGAŢII în traiul fără acte. Legea condamnă concubinii care-şi trag pe sfoară partenerii

DREPTURI ŞI OBLIGAŢII în traiul fără acte. Legea condamnă concubinii care-şi trag pe sfoară partenerii

Persoanele care trăiesc în concubinaj sunt parţial protejate: cel care rupe abuziv logodna plăteşte, dar bunurile nu sunt la comun. Din ce în ce mai mulţi copii se nasc din relaţii neoficiale.

În România, numărul celor care aleg să locuiască împreună fără a fi căsătoriţi este în creştere, în timp ce numărul cuplurilor care trec pe la Starea Civilă este în cădere liberă. Lipsa banilor, dar şi deschiderea societăţii faţă de convieţuirea după model occidental sunt principalele explicaţii.

Deşi adepţii concubinajului din România sperau ca noul Cod Civil, care a intrat în vigoare anul trecut, să legalizeze pe deplin convieţuirea pe termen lung, fără "forme", juriştii care au lucrat la proiect au considerat că românii nu sunt încă pregătiţi mental să accepte "căsătoria de probă".

Vinovatul moral al rupturii, bun de plată

"Concubinii" nu au prea multe drepturi, dar nici obligaţii, deşi noua lege instituie, totuşi, o oarecare formă de protecţie. Doi parteneri pot hotărî oricând să se logodească şi să se mute împreună, fără formalităţi, după ce-şi promit că se vor căsători. Ei trebuie să aibă 18 ani sau cel puţin 16, dacă au acordul părinţilor.

Logodna astfel încheiată (re glementată prin art. 266-270) este uşor de dovedit în faţa judecătorului cu martori sau înscrisuri (abonamente la utilităţi).

O noutate este faptul că partenerii care ies şifonaţi din relaţie au o variantă de "back-up". Cel care rupe logodna abuziv (de exemplu, comite adulter) şi decide să părăsească locuinţa comună este obligat să-i plătească "victimei" despăgubiri şi să-i restituie darurile "comune" primite în momentul logodirii şi pe parcursul convieţuirii.

Şi partenerul care l-a provocat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligat la despăgubiri.

Cum se împarte o casă comun

Un dezavantaj rămâne faptul că, indiferent de durata concubinajului, bunurile dobândite împreună nu sunt "la comun", ca în cazul căsătoriei, ci se împart în funcţie de contribuţia fie căruia. În cazul unui imobil cumpărat de concubini, cota parte a fiecăruia va fi stabilită de instanţă în funcţie de con tribuţia fiecăruia la achiziţionare.

DEŞI AR SPUNE CĂ O "HÂRTIE" NU SCHIMBĂ NIMIC

Adepţii concubinajului de lungă durată nu sunt siguri pe relaţie

În România, majoritatea celor care trăiesc fără acte o fac din motive financiare, pentru că nu au strictul necesar – o casă, o maşină, un loc de muncă sigur-, dar şi pentru că societatea este mult mai deschisă acum acestei forme de convieţuire.

"În urmă cu 10-20 de ani, cuplurile necăsătorite erau blamate, nu erau invitate la diverse evenimente, nu erau dorite în societate. Acum, concubinii sunt trataţi la fel ca soţii şi nu mai sunt presaţi să se căsătorească doar de gura lumii", explică psihologul Keren Rosner, de la Cabinetul Mentarex Consult, din Bucureşti.

Adepţii traiului "fără forme" sunt, în general, persoane între 22-35 de ani, mai puţin religioase, cu studii superioare.

Românii nu "se căsătoresc de probă"

"Căsătoria de probă" nu se aplică însă la români. "În străinătate, oamenii chiar se mută împreună ca să vadă dacă se pot obişnui unul cu celălalt. La noi, acesta este mai rar motivul principal", adaugă psihologul.

Când cuplul este sudat, partenerii îşi doresc să se căsătorească. Lozinca "o hârtie nu schimbă nimic" este o scuză pentru cei care bat în retragere. "Persoana care îşi doreşte să rămână în concubinaj nu este sigură că relaţia respectivă este cea pe care şi-o doreşte cu adevărat. Este sigură 80%-90%, însă rămâne un procent de 10% de aşteptare a partenerului ideal", mai explică psihologul Rosner.

De cealaltă parte, căsătoria înseamnă o responsabilizare mare, legitimitate în faţa societăţii, avantaje materiale şi o alegere ce se vrea a fi pe viaţă. Pe când, în concubinaj, rămâne "o zonă de nesiguranţă".

"Există teama că, la un moment dat, acea relaţie se poate desface mult mai uşor, iar totul se pierde. De aceea, în concubinajele de lungă durată, unul din parteneri îl presează pe celălalt în direcţia căsătoriei, pentru că simte că nu îşi poate face planuri pe termen lung, că nu poate investi întru totul nici sufleteşte, nici material", conchide Keren Rosner.

"Căsătoria este o alegere ce se vrea a fi pe viaţă, pe când, în concubinaj, rămâne o zonă de rezerve şi nesiguranţă.“

KEREN ROSNER, psiholog

STATISTICI

Un sfert din copii provin din cupluri necăsătorite

Numărul celor care trăiesc în concubinaj a crescut mult după Revoluţie. La Recensământul din 2002, aproape 1 milion de persoane (828.122) trăiau fără forme legale.

În 1993, 15% dintre copii proveneau din cupluri necăsătorite, iar în 2001, ponderea lor a crescut la 26%, rată care se menţine şi în prezent. În acelaşi timp, numărul căsătoriilor a scăzut constant din 2007, când au fost consemnate până la 9 mariaje la o mie de locuitori, potrivit Eurostat.

În 2011, rata căsătoriilor a scăzut până la 5,4 mariaje la o mie de locuitori, ajungând la un nivel asemănător celui din 2003 (6 mariaje la o mie de locuitori).

Sociologii spun că cea mai importantă cauză a fenomenului este sărăcia din ultimii ani. Majoritatea statelor care au legiferat concubinajul au avut în vedere numărul mare de copii care provin din cupluri necăsătorite. Pe primul loc se află Islanda, cu 65% dintre copii proveniţi din relaţii de concubinaj, urmată de Danemarca şi Suedia (55%) şi Marea Britanie (40%).

65%
este ponderea copiilor proveniţi din cupluri necăsătorite în Islanda. în România, 26% dintre copii provin din relaţii de concubinaj