Insula Mare a Brăilei a devenit, zilele trecute, loc de execuţie cu „gloanţe captive“ pentru o nouă specie de porci semisălbatici. Aceştia au fost mai apoi incineraţi.
Autorităţile din Brăila au eradicat o specie pe cale de apariţie: porcul de curte sălbatic. El este rezultatul împerecherii mistreţilor din Parcul Naţional Insula Mică a Brăilei cu scroafele domestice lăsate de ţărani pe coclaurii dintre ape. Porcii insulari ar fi fost lăsaţi să-şi vadă de perpetuarea speciei dacă unul dintre ei nu se îmbolnăvea de pestă acum două luni. Situaţia i-a făcut pe veterinari să ia o măsură radicală, dar benefică pentru porcii rămaşi domestici, în curţi ori în ferme: eutanasierea colectivă a celor 2.500 de porci din Insula Mică.
În ciuda asigurărilor pe care le-au dat autorităţile că operaţiunea n-are nicio legătură cu planurile de dezvoltare turistică a zonei şi în ciuda despăgubirilor promise ţăranilor pentru râmă torii pierduţi, ei s-au simţit nedreptăţiţi: „Au urmărit să ne scoată cu porcii din Rezervaţie“. Raiul porcilor La câteva milenii de la domesticirea porcului de către oamenii din Neolitic, ţăranii din Insula Mare a Brăilei au reuşit să-i întoarcă din evoluţia genetică: i-au lăsat, din motive economice, să aibă relaţii „adultere“ cu mistreţii. O localnică, Mirica Chirculeţ, n-a mai auzit, în cei 75 de ani de viaţă ai săi, să nu ţină lumea porci în „baltă“, cum spun oamenii Insulei Mici: „Aşa am pomenit şi noi de la bătrânii noştri“. Acolo aveau râtanii libertate absolută. Acolo era raiul porcilor.
Localnicii din Băndoiu, Măraşu, Plopi, Ţăcău, Măgureni şi din alte sate au primit prin retrocedă ri terenuri în Insula Mică şi s-a dovedit că porcii creşteau acolo, în libertate, cu mult mai puţină cheltuială decât în cocina din spatele curţii. „Ca să ajungă la 100 de chile, un porc mănâncă vreo 1.000-1.500 kg de boabe de porumb. Pe insulă, ajunge la greutatea asta mâncând ciulini, rădăcini, iarbă şi-i mai duci din când în când boabe - cam 100 kg, în total“, explică economia pe cap de grăsun un flăcău din Măraşu, Ionuţ Oprea (22 de ani), care, de dragul animalelor, a lăsat oraşul cu mrejele lui şi s-a mutat de tot la bunica sa, în mocirloasa Insulă Mare a Brăilei. „Dansul cromozomilor“ Scăpaţi de sub ochiul vigilent al proprietarilor, grăsunii au bătut insula-n lung şi-n lat, de-au ajuns şi în arealul unde stăpâneau mistreţ ii din Parcul Naţional Insula Mică. Această îndrăzneală i-a costat pe porci de două ori. Mai întâi, pe plan conjugal: mistreţii, mai puternici decât porcul de curte, au vierit scroafele. Rezultatul a fost apariţia unei subspecii: porcul semisălbatic, descris sumar de veterinari ca având „aspectul apropiat de al mistreţului, dar cu unele slăbiciuni ale porcului domestic“. Dr. Lucica Geru, şef Serviciu Sănătate Animală din cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare (DSV) Brăila, deţine explicaţia: „Este vorba despre «dansul cromozomilor»“, adică are loc o combinare a genelor materne şi paterne în urma căreia porcul corcit capătă caracteristici diferite de ale părinţilor. În al doilea rând, porcii au plătit cu viaţa faptul că s-au înhăitat cu mistreţii: au luat pestă, fapt care le-a adus eutanasierea. „Mistreţii sunt rezervorul natural de pestă“, spune dr. Geru, „dar ei sunt mai rezistenţi, şi boala nu se manifestă la toţi. Însă rămân purtători şi pot transmite uşor pesta porcilor domestici“. Prins cu porcu-n sac De la începutul lui octombrie, de când mărăşanul Dumitru Palela a fost prins cu porcu-n sac şi porcul s-a dovedit a avea pestă, în sat au descins jandarmii, puşi să păzească toate căile de trecere pe tărâmul râtanilor, ca să nu-i aducă stăpânii înapoi în sat şi să îmbolnă vească toţi porcii din curţi. „Palela ştia că porcul acela e bolnav şi-l ducea acasă să-l taie, că pesta nu e periculoasă pentru om. Nu se ia, nu face rău“, potoleşte toate bănuielile primarul comunei Măraşu, Nicolae Niţescu, veterinar de profesie. N-a mai apucat Palela să guste şoriciul, că porcul i-a fost luat de şeful Parcului Naţional, Radu Moisei, şi de şeful laboratorului de Bacteriologie al DSV Brăila, Silviu Manolescu, şi dus la testare. Rezultatul: pestă porcină. Efectele: autorităţile au hotărât că toţi cei 2.500 de râtani care zburdau în Insula Mică a Brăilei, încuscriţi sau nu cu mistreţii, plus vreo 30 de mistreţi bolnavi, trebuie eutanasiaţi. Palela avea vreo 70 de porci, alţii aveau câte 30-40, alţii doar vreo 5-6... lumea s-a cam supărat când a auzit că va rămâne fără o sursă bună de venituri. Înainte de Crăciun, obişnuiau să-şi ia câţiva porci din Insula Mică şi mergeau cu ei la Brăila, la târg, luau pe unul de 200 de kilograme şi 11 milioane de lei vechi. S-au mai potolit ei, când au fost anunţaţi că vor fi despăgubiţi, dar „ce-i 60 sau 80 de lei care ţi-i dă statul pe un grăsun, pe lângă 250 de lei, cât se vindea înainte să se anunţe că-i pestă...?“, ilustrează un bătrân situaţia. Cursa înarmării Pentru a-şi duce planul la îndeplinire, echipa de specialişti în eutanasiere descălecaţi în Insula Mică s-a înarmat cu două pistoale de executat porcii europeneşte şi 1.400 de gloanţe captive, cu care să-i ameţească înainte de a-i trimite pe lumea cealaltă. Şi, ca să ademenească porcimea la locul eutanasierii, primăria comunei Măraşu a făcut rost de nadă a-ntâia: două tone de porumb, din care fiecare sătean ia ca să-şi momească râmătorii preţ de vreo 7-8 km, din miezul mocirlos al Insulei Mici până la ţarcul de pe mal, unde-i aşteaptă pistolul cu gloanţe captive. Cu tot cu despăgubirile ce se vor acorda ţăranilor şi cu vaccinarea care s-a făcut imediat după descoperirea pestei, costul extermină rii porcilor semisălbatici s-a ridicat la „4-5 miliarde de lei vechi“, aproximează directorul executiv al DSV Brăila, Gicu Drăgan. „Neutralizarea“ Lansarea celor 60 de „oşteni“ ai statului - veterinari, jandarmi, oameni ai primăriei şi ai prefecturii - în lupta pentru stârpirea pestei porcine din insulă a început abia pe 3 decembrie, la două luni de la descoperirea a doi porci bolnavi. „A durat mult până au venit rezultatele finale ale testelor, până a fost înfiinţat comitetul antiepizootic, până au fost achiziţionate toate cele necesare şi până am amenajat locurile“, explică Drăgan, cel care s-a ocupat de toată operaţiunea. Mai puţin de ultima etapă, „neutralizarea“ celor 152 de tone de porc în viu, adică 1.766 de animale, „înghiţite“ de incineratoarele firmei Protan Bucureşti. Şi-aşa au ajuns porcii de curte sălbatici din raiul Insulei Mici în iadul de la Protan. Aroma uriaşei fripturi de porc n-a ajuns însă în Insula Mare a Brăilei, unde oamenii se aşteaptă acum la altă catastrofă: prin sate circulă zvonul că, după ce termină cu porcii, încep să omoare caii! PLATA PE PORC 14 formulare pentru despăgubire Pentru a-şi primi banii pe porcii eutanasiaţi, sătenii au de întocmit un dosar compus din 14 formulare. Pentru un purcel mic se plăteşte între 60 şi 80 de lei, iar pentru ceilalţi, plata se face la kilogram - 6-6,5 lei/kg. Porcii eutanasiaţi în Insula Mică a Brăilei au fost trimişi pentru incinerare la Bucureşti, la firma Protan, pentru că unităţile de incinerare din zona Brăilei nu puteau face faţă cantităţii de porci sacrificaţi. „SC Cazacioc, din Brăila, are o capacitate de incinerare de numai 5 tone, ori noi am trimis la Protan, într-o singură zi, un transport de circa 19 tone“, explică directorul Gicu Drăgan de ce a fost nevoie ca râmătorii eutanasiaţi să ia calea Capitalei. ANATOMIA PORCULUI Definiţia grăsunului de insulă Porcul de curte sălbatic trăia în Insula Mică a Brăilei, era alcătuit din corp mai păros decât al celui ce se taie de Crăciun, era mai suplu fiindcă avea mai puţină grăsime şi mai multă carne, capul său avea botul alungit ca de mistreţ şi se hrănea cu ce nimerea, căci stăpânii - din cauza sărăciei - îi duceau arareori porumb. SUSPICIOŞI Ţăranii nu cred în povestea pestei porcine Eutanasierea porcilor de pe Insula Mică a dat apă la moară gurilor rele din satele zonei. Unii cred că pesta a fost descoperită „pe la vreo fermă a unuia şmecher, da’ au dat vina pe Palela ca să nu-i omoare lu’ ăla toţi porcii“, alţii sunt convinşi că la mijloc e Prefectura Brăilei, care de mult timp îi tot amendează pe ţărani ca să-şi scoată râmătorii din Insula Mică, declarată Parc Naţional şi pe care vor cei de la judeţ să o facă zonă turistică. Nici unii, nici alţii nu vor să-şi dea numele, le e teamă „că... cine ştie?“. Primarul comunei Măraşu, Nicolae Niţescu, spune degajat că astea sunt zvonuri, „interpretă ri ale localnicilor“. „Nici nu era bolnav porcul lui Palela“ Ţăranii recunosc că, şi anul trecut, şi anul acesta, au primit amenzi pentru că îşi ţineau porcii „în baltă“. „Ne-au spus să ne luăm porcii de-acolo, ne-au dat şi amenzi, dar nimeni nu i-a luat...“, îşi începe discursul un localnic. „De ce noi să-i luăm, şi alţii nu? Pădurarul de ce poate să-i ţină acolo? Şi brigadierul la fel... Pe ei îi lasă-n baltă, pe noi, nu...!“ Pe drumul înecat în noroi, ţăranii se feresc să comenteze despre porci. Numai la adăpostul gospodăriei îndrăznesc să deschidă gura. Şi cam în şoaptă. „Cică nici nu era bolnav porcul lui Palela“, a auzit un localnic. Şi suspectează că „ăştia a urmărit să ne scoată cu porcii din rezervaţie, c-a văzut că nu vrea lumea de bunăvoie“. Harta turistică SF Dacă, pentru locuitorii Insulei Mari, să laşi porcii să hoinărească pe Insula Mică părea la fel de natural precum e pentru un intelectual trimiterea la şcoală a copilului, pentru autorităţile preocupate de dezvoltarea turistică a zonei, hoardele de porci puteau fi un obstacol. O hartă a Administraţiei Parcului Natural Insula Mică a Brăilei a întocmit şi o hartă SF, pe care pot fi găsite „Viitorul sat de vacanţă Băndoiu“, „Viitorul punct turistic Năvodari“, viitorul loc de campare „La Mărăcini“ etc. Deocamdată, totul este o mlaştină, o bucată de pământ sălbatică pe care autorităţile o numesc „Delta Brăilei“. Nu prea înţeleg sătenii ce-i cu planurile astea, deşi zic că „turismul e bun“. Acum, după ce că au fost lăsaţi fără purcei, gră- suni şi scroafe - „erau buni, aşa corciţi cum erau...“, oamenii se mulţumesc că au în curte măcar câte-un porc pe care să-l transforme în caltaboşi şi cârnaţi, să aibă şi ei o sarma pe masa de Crăciun. Dar nu-i pot ierta prea degrabă pe cei de la judeţ, care, cum răbufneşte un tânăr, i-au păcălit: „Mai bine scrieţi că nu e pestă“.
Recomandările noastre
