Un spion rus se zbate intre viata si moarte pe un pat de spital, in timp ce corpul i se dezintegreaza pe dinauntru, patruns de otrava radioactiva.
Dupa ce s-a refugiat in Vest, a devenit un critic dur al Kremlinului, iar cineva de la Moscova a decis ca el trebuie sa dispara fizic. Numele sau este Nikolai Khokhlov si ar fi trebuit sa moara in 1957.
Asasinarea lui Alexandr Litvinenko a readus in atentia presei britanice cazul lui Khokhlov. Cotidianul britanic „The Sunday Times” a remarcat similitudinile iesite din comun dintre cazul lui Litvinenko si cel al lui Khokhlov, desi faptele s-au petrecut la un interval de o jumatate de secol.
Exista insa o diferenta majora intre cele doua cazuri: Nikolai Evghenievici Khokhlov a scapat cu viata. Ben Macintyre de la „Sunday Times” a stat de vorba cu acest supravietuitor si a publicat povestea lui in decembrie anul trecut.
Spionul perfect
Inrolat ca simplu soldat pe frontul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Khokhlov s-a remarcat prin inteligenta, loialitate si cruzime, fiind recrutat de serviciul secret sovietic NKVD.
Cel care s-a ocupat de formarea sa ca spion a fost Pavel Sudoplatov, comandantul Fortelor Speciale, unitatea de elita a NKVD insarcinata cu executarea sabotajelor si asasinatelor.
In biroul sau de la etajul al saptelea al cladirii KGB din Moscova, acolo unde acum se afla sediul FSB, serviciul secret al Rusiei, Sudoplatov a planuit moartea dusmanilor comunismului, inclusiv asasinarea lui Lev Trotki, rivalul lui Stalin in lupta pentru putere.
Khokhlov a fost promovat capitan, dar pe masura ce paranoia lui Stalin crestea, sporeau si remuscarile lui. Cand Sudoplatov i-a ordonat sa ucida un disident refugiat la Paris, a refuzat, spunand: „Niciodata n-am fost un asasin”.
„Operatiunea Rinul”
In ‘54, URSS, condusa atunci de Nikita Hrusciov, a hotarat eliminarea lui Georgi Okolovici, un emigrant care traia in RFG. Sovieticii au recrutat doi asasini germani, iar Khokhlov a fost trimis pentru a coordona actiunea, care purta numele de cod „Operatiunea Rinul”.
Khokhlov a ajuns in RFG cu doua pistoale deghizate in port-tigarete miniaturale, care puteau trage patru gloante speciale din otel. I s-a dat si un pistol de dimensiuni reduse, incarcat cu gloante otravite.
Dar el avea alte planuri. Sotia lui Khokhlov, Yana, a fost de acord cu decizia sa de a nu ucide: „Daca omul asta e omorat, vei fi un criminal. Nu pot fi sotia unui criminal”, i-a spus ea.
„Am fost trimis sa te ucid!”
Khokhlov a ajuns la Frankfurt cu un pasaport fals inaintea celor doi asasini. Asezat pe canapea in fata lui Okolovici, el i-a spus: „Am venit dupa tine de la Moscova... Comitetul Central al Partidului Comunist a ordonat lichidarea ta, iar echipa mea a fost insarcinata sa se ocupe de asasinat... Nu pot sa las crima asta sa aiba loc.”
Okolovici l-a pus in legatura cu CIA. Americanii si serviciul britanic de informatii MI6 i-au oferit protectie, cu conditia ca el sa defecteze public. Initial, a refuzat, explicand ca sotia si fiul sau ramasi la Moscova vor fi ucisi ca represalii. Omul de contact de la MI6 i-a naruit insa orice speranta: „Nu-i putem salva. Dar sacrificiul lor trebuie sa aiba un rost.”
Pe 21 aprilie 1954, in cladirea Inaltului Comisariat al SUA din Bonn, Nikolai Khokhlov dadea o grea lovitura URSS, organizand o conferinta de presa in care anunta ca paraseste KGB-ul. Yana a fost arestata a doua zi dupa conferinta de presa si condamnata ulterior la cinci ani de exil in Siberia.
Agentul chimic
Duminica, 15 septembrie 1957, Frankfurt. In ultima zi a unei conferinte a activistilor antisovietici, Khokhlov a tinut un scurt discurs, apoi a iesit putin la aer, pe un balcon al cladirii. Cineva i-a adus o cafea, desi nu ceruse. Avea un gust bun, dar a baut doar o jumatate de ceasca.
Dupa conferinta, a inceput sa se simta extrem de obosit. „O greutate ciudata imi apasa stomacul si inima”, scria el mai tarziu in cartea sa de memorii, „In numele constiintei”, publicata in 1959. A inceput sa transpire si sa tremure necontrolat, apoi s-a prabusit. A fost dus imediat la spital.
Starea lui se agrava. Pe fata i-au aparut pete negre, maronii si albastre, ochii i s-au acoperit cu un lichid ciudat si i-a cazut parul. Sangele din vene i se transforma in plasma, iar oasele pareau ca i se dizolva.
Khokhlov a fost transferat de urgenta la un spital militar american, unde sase medici au luptat contratimp pentru a-i salva viata, facandu-i transfuzii de sange si injectandu-i masiv steroizi, cortizon si vitamine. Un doctor a diagnosticat otravirea sa cu taliu, dar a spus contrariat: „Taliul nu este un distrugator al sistemului circulator. Aici e altceva... vom afla dupa autopsie”.
Nu i se mai dadeau sanse de viata. Insa Khokhlov, care avea atunci 35 de ani, nu a murit. „Doctorii mi-au spus ca nu-si pot explica cum am supravietuit. Sunt un om religios. Cineva, acolo sus, a facut ceva”, explica el. Dupa sase saptamani a parasit spitalul, aproape distrus, dar in viata.
Cateva luni mai tarziu, un toxicolog din Marea Britanie a obtinut dosarul sau si a ajuns la concluzia ca a fost contaminat cu taliu radioactiv. „Cei care au fabricat otrava stiau ca aceasta nu va lasa urme la autopsie”, a scris Khokhlov in cartea sa. Asasinii din Departamentul 13 al KGB inventasera otrava perfecta. Dupa 50 de ani, Alexandr Litvinenko avea sa devina victima aceleiasi arme de laborator.
ISTORIE
KGB, cel mai temut serviciu secret
> De-a lungul timpului, serviciile secrete din Rusia au purtat mai multe nume. Organizatia fondata de Felix Dzerjinski s-a numit la inceput CEKA - Comitetul Extraordinar al Rusiei de Combatere a Contra-Revolutiei si a Sabotajelor. Ulterior, CEKA s-a transformat in NKVD (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne), organizatie in care a intrat si Nikolai Khokhlov.
> Dupa razboi, serviciul a devenit pentru cativa ani MGB, Ministerul Securitatii de Stat. In 1954, dupa moartea lui Stalin, serviciul de spionaj sovietic s-a intitulat KGB - Comitetul Securitatii de Stat. Prin metodele ultraperfectionate de spionaj, de tortura si de eliminare a inamicului, KGB-ul a marcat fundamental evolutia universala a spionajului, dar si istoria omenirii. Astazi, serviciul secret al Rusiei este FSB - Serviciul Securitatii Federale.
OPINIA LUI KHOKHLOV
Litvinenko, ucis de „batranii dinozauri” din KGB > Khokhlov crede ca atacul impotriva sa a fost coordonat de oameni dornici sa se remarce si ca acelasi lucru e posibil sa se fi intamplat si in cazul lui Litvinenko, ucis in noiembrie anul trecut cu poloniu-210: „Situatia din Rusia e foarte periculoasa astazi. Nu mai exista lege, nu mai exista ordine.”
> Fostul agent sovietic evita sa-l acuze pe presedintele rus Vladimir Putin, ex-ofiter KGB, de implicare directa in asasinarea lui Litvinenko. „Sunt prea multi ofiteri KGB in fruntea serviciilor secrete din Rusia, iar batranii dinozauri nu-si uita vechile obiceiuri”, explica el.
Retragerea spionului
O noua viata in SUA La inceputul anilor ‘60, aflat in SUA sub protectia CIA, Khokhlov a fost sfatuit sa divorteze. El a facut acest pas pentru a o ajuta astfel pe sotia sa Yana sa fie reprimita intr-o regiune apropiata de Moscova.
In 1963, Khokhlov s-a recasatorit. Aveau sa treaca 37 de ani pana cand Nikolai si Yana vor putea sa ia din nou legatura. Ea nu s-a mai casatorit niciodata. S-a stabilit in Ivanovo, un oras industrial aflat la cateva sute de kilometri de Moscova.
Khokhlov si-a luat doctoratul in psihologie clinica si experimentala si a inceput o viata noua in SUA, predand la California State University. Dupa ‘90 a izbutit sa ia legatura prin e-mail cu unul dintre fiii sai, nascut dupa fuga lui din tara. Celalalt fiu, Misa, a murit in urma unui blocaj renal.
Nikolai Evghenievici Khokhlov are acum 84 de ani si traieste in San Bernardino, California. In 1992 a fost reabilitat de presedintele de atunci al Rusiei, Boris Eltan. Atunci si-a vizitat pentru prima oara tara dupa ce o parasise cu atatea sacrificii.