Gabriela Baltag şi Evelina Oprina, judecătoare, membre în Consiliul Superior al Magistraturii, au adresat ieri, 22 martie, o scrisoare tuturor parlamentarilor României, având în vedere iminenta dezbatere şi adoptare a proiectului de act normativ privind desfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ).

”Sunteţi chemaţi să decideţi asupra păstrării şi, astfel, a întăririi independenţei celor care înfăptuiesc justiţia în România. Votul pe care-l veţi da va reprezenta nu doar o formă de respect faţă de cetăţenii care v-au acordat întreaga încredere, ci va constitui şi o declaraţie de credinţă faţă de ţară într-un moment ce poate fi unul al renaşterii conştiinţei sau, dimpotrivă, al pierzaniei. Nu puteţi accepta compromisuri, nu aveţi voie să faceţi niciun rabat de la principiile cărora le-aţi jurat credinţă şi pe care aveţi obligaţia morală de a le păstra nealterate în numele Adevărului, singurul ideal pe care-l slujim fiecare”, se arată în scrisoarea semnată de cele două judecătoare.

 

Deputatul PSD Maramureş, Gabriel Zetea, a arătat că mesajul transmis de judecătoarele Gabriela Baltag şi Evelina Oprina cu privire la desfiinţarea SIIJ este un strigăt disperat pentru independenţa justiţiei.

”Românii au votat la referendum pentru libertatea justiţiei şi tot românii au ieşit în stradă de fiecare dată când au simţit că există cea mai mică ameninţare de control politic asupra justiţiei. Ce vor să facă astăzi PNL şi USR, prin desfiinţarea SIIJ, este o ingerinţă totală în justiţie şi eu, personal, am să mă opun acestei proceduri. Am militat şi voi continua mereu să militez pentru independenţă în justiţie şi sper ca românii să ia atitudine şi de această dată”, a declarat parlamentarul social-democrat de Maramureş.

Judecătorii CSM: ”Nu mai permiteţi ca justiţia să fie o armă politică”

Din scrisoare reiese faptul că, ”votând pentru desfiinţarea SIIJ, poporul român este condamnat să nu mai aibă o justiţie cu judecători peste care să nu se mai abată abuzurile. După ani nesfârşiţi de filaje, interceptări nelegale, ameninţări, intruziuni în viaţa personală, toate finalizate, cel mai adesea, cu dosare anulate definitiv de instanţele de judecată, prin înfiinţarea SIIJ, judecătorii au avut, în sfârşit, siguranţa că abuzurile la care au fost supuşi vor deveni istorie. Nu mai permiteţi ca justiţia să fie armă politică, nu acceptaţi să deveniţi părtaşi ai Răului ce se poate reinstala, nu refuzaţi să vedeţi Adevărul, nu adoptaţi cu uşurinţă decizii ce pot marca destine, nu mai îngăduiţi ca oameni nevinovaţi să suporte consecinţele unor hotărâri pripite, nu vă murdăriţi mâinile, dar mai ales conştiinţa, cu fapte ce vor fi greu de uitat în timp”, îşi încheie scrisoarea judecătoarele Gabriela Baltag şi Evelina Oprina, ambele membre alese în Consiliul Superior al Magistraturii

Avocatul Marian Nazat, despre “Drumul adevărului”

Independența justiției și suveranitatea națională a României vor dispărea, este de părere fostul procuror Marian Nazat. Avocatul susține că autoritățile de la conducerea statului român își oferă consimțământul la violarea propriei ordini statale de către partenerul strategic. 

“Doamna Simona Marcu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, declara recent într-un  interviu că, atunci „când judecătorul este abuzat, justiția este în pericol și când justiția este în pericol, echilibrul puterilor și, prin urmare, societatea și statul sunt în pericol.” Or, ca să preîntâmpine un astfel de abuz, distinsul magistrat promitea că va vota împotriva desființării Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, ceea ce s-a și întâmplat, bănuiesc. Cum mă așteptam, nu toți au gândit la fel, câțiva susținând propunerea. Nu de alta, dar ar fi însemnat ca ei, cei în minoritate, să-și trădeze „statul de drept” la care au trudit atât și care i-a recompensat cu ditamai sinecura…

Îngrijorați, probabil, de avizul negativ, guvernanții de fapt ai coloniei din jurul scutului de la Deveselu n-au stat cu mâinile în sân, dimpotrivă. Căci din comunicatul de presă postat pe pagina de Facebook a Ambasadei Statelor Unite ale Americii din 19 februarie 2021 aflăm, de pildă, că „în cursul acestei săptămâni, Chargé d’Affaires David Muniz și Consilierul Juridic Rezident Jessica Kim au participat la numeroase întâlniri, continuând sprijinul pe care Ambasada îl acordă promovării statului de drept în România, inclusiv desființării SIIJ. Săptămâna a debutat cu o întrevedere cu Ministrul Justiției Stelian Ion, pentru a evidenția Parteneriatul Strategic și pentru a discuta prioritățile esențiale referitoare la sistemul de justiție, inclusiv reformele necesare pentru asigurarea independenței sistemului judiciar. David Muniz și Jessica Kim au mai participat la o întâlnire la Direcția Națională Anticorupție (DNA), evidențiind parteneriatul solid dintre Ambasadă și DNA și declarând că sprijină activitatea importantă a DNA în lupta continuă împotriva corupției din România. Alte întâlniri importante au avut loc la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, la Consiliul Superior al Magistraturii și la Agenția Națională de Integritate. În cadrul întâlnirilor s-a subliniat implicarea comună a țărilor noastre în consolidarea eforturilor de combatere a corupției din România”. Bla, bla, bla, mi s-au strepezit dinții! Ați zis ceva despre neamestecul în treburile interne ale altor state, ori despre independență și suveranitate națională? Povești de adormit copiii… Vă puteți închipui o scenă identică petrecută la Budapesta sau la Varșovia? Eu, nu. Momâia de la Cotroceni n-a scos un sunet măcar, iar premierul-saltimbanc la fel, tăcerea lor lașă echivalând cu consimțirea la violarea propriei ordini statale de către partenerul strategic. Dinspre societatea civilă nici pâs, semn că nu a primit și nu va primi vreun ordin de mobilizare de la păpușarii din umbră, iar despre intelighenția neaoșă n-are rost să mai consum cerneala. Presa? Sărmana, s-a prăpădit nu demult, fie-i țărâna ușoară! Mankurtizarea noastră s-a desăvârșit, suntem un „popor de sclavi” dispus să îndure orice batjocură din partea ocupantului. Eticheta ne-a lipit-o pe frunte William Smith Culbertson (ministrul plenipotențiar al SUA la București prin 1920) și de ea nu vom scăpa în veci. Gazdele ar fi trebuit să le amintească înalților oaspeți (în definitiv niște trepăduși), chiar din ușa instituției, vorbele concetățeanului lor, Averell Harriman, care mărturisea cândva că „unul dintre cele mai neplăcute lucruri care i s-au cerut să le facă a fost să mintă un om de talia lui Maniu”. Cu exercițiul minciunii în fișa postului, demnitarii americani nu se mai sfiesc să le dea ordine precise argaților valahi. După năpasta sovietică, năpasta parșivilor yankei e pe cale să ne anuleze ca națiune. Odinioară, Sir Archibald Clark Kerr, ambasadorul Angliei la Moscova  în perioada 1942-1946, se confesa cu sinceritate nesimulată: „Am părăsit Bucureștiul, așadar, cu un sentiment de tristețe și profund recunoscător că nu m-am născut în România”. Ca el gândesc și milioanele de români care au ales băjenia, sătui să asiste din bătătura natală cum le este umilită țara…

Apropo, „chiar și la antici – cei mai maturi știau că sorgintea dreptului este forţa, dreptul este o funcție de forță. Și iată – cele două talere ale balanţei: pe unul din talere e o greutate de un gram, pe celălalt – o tonă, pe un taler – “eu”, pe celălalt – “Noi”, Statul Unic. Oare nu e limpede: a admite că “eu” poate avea nu știu ce drepturi în raport cu Statul și a admite că gramul poate sta în cumpănă cu tona – este absolut același lucru? De aici repartizarea: pentru tonă – drepturi, pentru gram – obligaţii; și singura cale de la nimicnicie la măreție:  să uiţi că ești gram şi să te simţi milionime dintr-o tonă…”. Așa că gram după gram va migra spre celălalt taler, întru siguranța lui și a celor apropiați. Păi, cum să lupți cu Statul Unic? „E ca şi cum ai astupa ţeava puștii cu mâna, imaginându-ţi că poţi opri împușcătura. Nebunie curată !” Nu-i mai avantajos să-i fii complice? Că doar nu ești  sinucigaș…

Annie Bentoiu observă cu surprindere, după ce comuniștii au înșfăcat puterea, că „în timpul procesului apar din când în când știri la fel de descurajante, cum ar fi un text în care o asociație de “avocați profesioniști” cere condamnarea lui Maniu, manifestare destul de stranie pentru niște juriști însărcinați de obicei cu apărarea acuzaților.” Situația nu-i prea mult schimbată azi, în sensul că deși au dispărut astfel  de depeșe, destui avocați sar și urlă ca năvlegii în Piața Victoriei lozincile vremii de „amurg și viermi”: „Cine nu sare, ia condamnare !” și „DNA să vină să vă ia!” Cunosc destui și zău că mi se face silă când îi zăresc alături de mine prin sălile  de judecată…

Tot în anotimpul prigoanei roșii, povestește un fost fruntaș liberal, Ioan Filipescu, „unul dintre anchetatorii mei ținea pe birou un ciomag gros (îmi arăta diametrul cu amândouă mâinile); era lucrat frumos, netezit, și pusese să se scrie pe el: Drumul adevărului.” De multe ori mi se pare că în stiloul cu care anumiți judecători semnează aberantele hotărâri de condamnare recunosc ciomagul acela gros și iarăși îmi este milă de condiția umană.

Însă imaginea-coșmar ce mă încremenește de disperare și de revoltă este bâta de baseball apăsată de „Unchiul Sam” pe grumazul eunucilor de la gurile Dunării ca să-i mâne pe… „Drumul adevărului”.”, a evidențiat avocatul de renume Marian Nazat. 

Aşa cum a decis Curtea Constituţională, Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie are ca scop crearea unei structuri specializate, cu un obiect determinat de investigaţie şi constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei, asigurându-se protecţie adecvată a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor. Înfiinţarea SIIJ a fost apreciată şi de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia). Funcţionând în mod efectiv cu un număr de doar 7 procurori, rezultatele obţinute de SIIJ reprezintă un procent de soluţionare a dosarelor mai eficient decât cel înregistrat de DNA, astfel că nu există niciun motiv temeinic pentru desfiinţarea acestei secţii.