E vorba de o mişcare iniţiată pe internet, care se răspândeşte viral, cu o bază de aderenţi de aproximativ 50.000 de membri. Partidul Piraţilor nu are parlamentari în Suedia, dar acolo ultimele alegeri au avut loc în septembrie 2006, la opt luni după apariţia formaţiunii menţionate. Dincolo de fotoliul obţinut la Bruxelles de Christian Engström, vicepreşedinte al PP, cele 7,1% atinse la europarlamentare de Piraţi le-ar asigura confortabil intrarea în parlamentul naţional.

Organizaţia de tineret a PP, Ung Pirat, numără peste 21.000 de membri şi este cea mai masivă din Suedia, în timp ce PP “mare” a devenit a treia formaţiune politică din ţara scandinavă, ca număr de aderenţi. Ce vor piraţii din PP? Să fure tot? Programul disponibil la Piratpartiet. se menţionează încurajarea răspândirii de fişiere în scopuri necomerciale, respectul pentru intimitate, limitarea drepturilor de autor la o perioadă de cinci ani, limitarea patentelor la medicamente, care duc la moartea unor pacienţi în ţările sărace. Sunt aceste lucruri importante pentru electorat? Se pare că da, fiindcă PP se răspândeşte viral şi în alte ţări, uneori în chip de cluburi informale care cresc în jurul unor site-uri, aşa cum se poate vedea şi la Partidulpiratilor. ro.

Obiectivele politice de mai sus sunt radical diferite de anunţurile conforme cu legislaţia în vigoare, pe care le găsim la începutul DVDurilor achiziţionate în România şi aiurea. Acolo ni se spune că a da mai departe filmul respectiv, în formă electronică, este un delict. Lucrurile stau asemănător şi în privinţa muzicii, a programelor etc. Cine are dreptate? Le giuitorul de azi şi deţinătorii copyrightu lui – ori publicul care vrea aceste lucruri gratis? Mecanismele de marketing folosite de giganţii muzicii şi filmului au dus în general la gunoi băgat pe gâtul publicului, în scopuri mercantile. Cei mai mulţi bani rămân la producător şi nu la artist, iar o comunitate care dă mai departe şi notează pozitiv creaţii independente ar putea echilibra situaţia. Pe de altă parte, a copia şi distribui cele mai noi albume şi filme lezează sub o formă sau alta drepturile producătorilor. Adversarii Partidului Piraţilor ar putea acuza această formaţiune politică de ipocrizie, fiindcă obiectivele generoase ascund impulsul de a lua pe gratis lucruri ale altora.

Susţinătorii ar putea incrimina, dimpotrivă, conjuraţia avidă de bani a imbecililor care retrogradează omul la statutul de cartof de canapea. Chiar această polemică este însă una foarte serioasă, iar fotoliul din Parlamentul European e numai primul simptom că ea va ajunge în mainstreamul politic.

P.S.: Apropo de solidaritate şi fenomene de coagulare socială pe internet, noi, românii, nu suntem chiar “ultimii”. Săptămâna trecută, relatam aici despre cazul Alinei Gache, care are nevoie urgentă de bani pentru o operaţie în Austria. În contul Alinei, care suferă de cancer la ficat, s-au strâns în jur de 17.000 de euro, mai mult decât e necesar pentru prima rată. Mulţumesc cititorilor care au răspuns apelului. O căutare cu „Gache” pe EVZ.ro arată cum poate fi ajutată Alina în continuare.

Citiţi şi: IULIAN COMANESCU: Cum putem schimba ceva