Una dintre cele mai frumoase idile ale epocii interbelice a fost cea dintre Irina, fiica industriaşului Malaxa, şi Principele Mihai.

În vara anului 1938, când cei doi s-au cunoscut, nici unul nu împlinise 18 ani. Erau la prima dragoste şi auspiciile păreau fericite, atât Carol al II-lea, cât şi Nicolae Malaxa încurajând relaţia. Abdicarea Regelui Carol al II-lea în toamna anului 1940 l-a adus pe Mihai pe tronul rămas liber.

Relaţia Prinţului redevenit Rege al României cu Lulu Malaxa s-a rupt din raţiuni de stat şi din influenţele familiei. Lulu Malaxa s-a căsătorit cu medicul George Emil Palade, au emigrat în SUA şi s-a stins din viaţă la numai 48 de ani, în 1969, cu cinci ani înainte ca soţul său să primească Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină. Irina şi George Palade au avut doi copii, Georgia Palade Von Dusen si Philip Palade, deveniţi moştenitorii averii Malaxa, confiscate de legionari şi naţionalizate de comunişti.

Pasiunile unui prinţ: maşinile şi caii de rasă

Cu siguranţă, Regele Mihai I îşi aminteşte cu emoţie prima sa dragoste. Dacă este să dăm crezare înţelepciunii populare, aceasta nu se uită niciodată.

Până s-o cunoască pe Lulu Malaxa, prinţul Mihai era fascinat doar de maşini, puşti de vânătoare şi cai de rasă. Când în vara anului 1938 a zărit-o pentru prima dată într-o staţiune de pe litoralul Mării Negre pe fata celebrului industriaş, pasiunile prinţului au trecut în plan secund. Părea vrăjit de bruneta zveltă, cu profil grecesc, de camee. Avea şi de ce.

Cei care au cunoscut-o în epocă spun că Lulu Malaxa era o adolescentă cultivată, avea o fire deschisă şi romantică şi părea a fi foarte tandră şi caldă în relaţia cu prinţul Mihai. Tinerii au devenit foarte repede de nedespărţit, erau văzuţi adeseori în aceeaşi maşină, dar şi la hipodrom, pe terenul de tenis sau la bazinul de înot. Prinţul a început să-şi invite iubita la castelul Peleş din Sinaia. Ajungeau acolo cu automobilul favorit al lui Mihai, un Alfa Romeo care putea atinge şi 120 kilometri pe oră. Presa vremii a relatat că Mihai a rugat-o pe Lulu să-l însoţească la o vânătoare de lupi, iar ea a dat curs acestei invitaţii.

Mihai părea îndrăgostit lulea, îi cânta iubitei la pian piese din Bach, Brahms, Mozart şi Debussy, compozitorii săi preferaţi.

Simpatizaţi de presă, încurajaţi de familii

Dacă pe atunci ar fi existat paparazzi, probabil că ne-ar fi parvenit astăzi numeroase fotografii cu celebrul cuplu. Presa vremii a consemnat relaţia cu moderaţie şi rezervă, aproape că a protejat-o. Relatările sunt puţine şi decente. Idila de la Bucureşti a ajuns şi în paginile presei străine. Cei doi tineri erau descrişi admirativ de cotidianul "The Palm Beach Report": "El, inalt şi blond, iar ea, subţirică, brunetă, cu un splendid profil de grecoaică, fac un cuplu atât de contrastant…"

Lumea părea să fie doar a lor, dar relatările ulterioare ale poveştii amintesc de supravegherea din umbră a celor doi îndrăgostiţi de către Regele Carol al II-lea. Acesta dorea ca prinţul Mihai să stea cât mai departe de politică şi vedea în fiul său un rival. Nici Malaxa nu avea nimic împotriva unei relaţii care putea da alt curs relaţiei sale, şi aşa destul de bune, cu Casa Regală.

Nu este un secret că Nicolae Malaxa a ajuns să deţină cea mai mare avere din epocă şi datorită sprijinului masiv acordat de stat, sub formă de credite şi comenzi. Guvernul i-a acordat credite de stat, iar apoi i-a cumpărat producţia. Presa vremii afirma că au fost ani în care 98% din producţie era livrată către stat, profiturile obţinute atingând rate între 300 şi 1.000%, iar o parte din acestea s-au întors la rege sub formă de donaţii şi acţiuni.

Cel mai vehement contestatar al relaţiei dintre Carol al II-lea şi Malaxa a fost Constantin Argetoianu, premier vreme de două luni în 1939. Dacă Regele şi Malaxa păreau mulţumiţi de idila copiilor, nu acelaşi lucru se putea spune şi despre mama prinţului Mihai, prinţesa Elena, care-şi dorea o parteneră cu sânge albastru pentru unicul său fiu. "El, inalt şi blond, iar ea, subţirică, brunetă, cu un splendid profil de grecoaică fac un cuplu atât de contrastant…" THE PALM BEACH REPORT, cotidian

Istoria şi intrigile dau totul peste cap

Brusca abdicare a lui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940, la doar câteva zile după pierderea unei importante părţi din Ardeal către Ungaria, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, a schimbat decisiv cursul acestei poveşti de dragoste. Puterea efectivă a fost preluată de generalul Antonescu, dar prinţul Mihai a devenit Mihai I de România şi a urcat pe tron.

Şi Nicolae Malaxa, acest "Krupp al României", a căzut în dizgraţie. În luna mai a anului 1941, a fost acuzat de colaborare cu legionarii şi i s-au confiscat uzinele. Regele Mihai a fost influenţat decisiv să răcească şi să rupă relaţia cu Lulu Malaxa de către cele două femei care i-au marcat viaţa, mama sa, Elena, prinţesă de Grecia şi mătuşa sa, prinţesa de Spoleto, ulterior ducesă de Aosta. Antipatia constantă a acestora pentru Lulu Malaxa a fost foarte bine ambalată în "raţiunile de stat" potrivit cărora un rege avea datoria să caute să întemeieze o familie cu o femeie de rangul său.

ŞANSA UNEI NOI IUBIRI

Din cauza unor probleme de sănătate, Lulu ajunge să-l cunoască în cursul anului -1941 pe medicul George Emil Palade

În 1941, Lulu împlinise 20 de ani, George Emil Palade avea 29. Născut la Iaşi, fiul unui profesor de filosofie şi al unei învăţătoare, Palade avea deja o carieră promiţătoare în medicină internă, cu un doctorat în anatomie microscopică absolvit în 1940, la numai 28 de ani, sub îndrumarea a două somităţi medicale Francisc Rainer şi Andre Boivin, profesori de anatomie şi biochimie.

Au emigrat în SUA

Lulu Malaxa şi George Emil Palade s-au căsătorit în acelaşi an, potrivit biografiilor medicului român. Presa din zilele noastre susţine eronat că această căsătorie s-ar fi încheiat în 1946, an în care, de fapt, soţii Palade au emigrat în SUA. Şi Nicolae Malaxa s-a descurcat bine. După război, pe motiv că a fost persecutat de Antonescu, a reuşit să-şi transfere lichidităţi importante în SUA. Dar minunea n-a durat mult.

La naţionalizarea din iunie 1948, lui Nicoale Malaxa i-au fost confiscate toate proprietăţile şi a devenit angajat într-una din fabricile sale. Trimis într-o delegaţie comercială la Viena, Malaxa a refuzat să se întoarcă în România comunistă. A plecat în SUA şi s-a stabilit la New York, cerând drept de rezidenţă permanentă.

În ţară a fost acuzat în contumacie de colaborare cu Garda de Fier şi a fost condamnat la moarte pentru crime de război. După descoperirea trecutului său politic, industriaşul român a fost acuzat public de colaborare cu Garda de Fier, iar autorităţile americane au încercat să-l deporteze. N-au mai avut pe cine, fiindcă Nicolae Malaxa a murit în 1965.

Lulu a murit la 48 de ani

Nicolae Malaxa a fost fericit să fie aproape de fiica sa, pe care a divinizat-o, şi de ginerele său. A fost şi un bunic împlinit, având prilejul să-şi vadă adesea cei doi nepoţi, Georgia Palade Von Dusen si Philip Palade. La patru ani după moartea tatălui său, Lulu Malaxa a fost răpusă de o boală care nu-i dădea de mult timp pace. Avea numai 48 de ani.

Abia în 1974, George Emil Palade avea să primească premiul Nobel pentru medicină. Nu pentru România, ci pentru SUA, stat al cărui cetăţean devenise. MOŞTENIRI

Ce au primit urmaşii lui Nicolae Malaxa

După revoluţie, cei trei nepoţi ai lui Nicolae Malaxa - Georgia Palade von Dusen Palade, Theodore Palade şi Loreen Malaxa - au primit de la statul român titluri de peste 310 milioane de dolari la Fondul Proprietatea, în schimbul tuturor proprietăţilor confiscate de comunişti celebrului lor bunic.

Despăgubirile au fost acordate astfel: 622,5 milioane lei pentru Uzina Faur (fosta uzină Nicolae Malaxa, fostă 23 August), 384,7 milioane lei pentru Uzina Republica şi 73,3 milioane lei pentru Combinatul Siderurgic Reşiţa.

UNIC

Palmares neegalat de nici un român

George Emil Palade (centru jos) s-a recăsătorit în 1970, cu Marilyn Gist Farquhar, o chimistă alături de care a lucrat mai mulţi ani. Cariera lui Palade în America a fost fulminantă. Poate nici savantul nu visa o astfel de glorie în 1946, când a călcat prima dată pe pământ american, ca "Visiting Investigator" la Institutul Rockefeller din New York. Aici a devenit asistent, apoi membru asociat, membru titular, şef al Laboratorului de biologie celulară şi profesor de biologie. Din anul 1972 a condus Catedra de Biologie celulară a Universităţii Yale din New York. George Emil Palade a murit în 2008, în luna octombrie.