Pierdut printre steaguri si balbe, liderul PSD incearca sa-l imite pe Basescu.

Mircea Geoana reprezinta simptomul clar al lipsei de lideri de pe scena politica romaneasca. Chemarea lui Ion Iliescu in prima linie ca sa lupte cu presedintele suspendat e alt simptom al acestei crize.

Daca te uiti la ceea ce se intampla cu clasa politica romaneasca in aceste zile inainte de referendum ai senzatia ca ai picat in culisele unui teatru de provincie, in care toti actorii o urasc pe frumoasa teatrului si nu stiu cum sa scape de ea. Acestia considera ca nefericirea si ratarea lor au o singura cauza - succesul vedetei locale.

Traian Basescu nu poate fi invins decat de un lider mai puternic si mai versatil decat el sau de  unul care poate capta mai puternic atentia publicului, avand alta agenda. E trist, dar pe piata politica romaneasca nu exista, la aceasta ora, niciun politician capabil sa-l invinga pe Traian Basescu. Si aici se vede falimentul celor 17 ani de vot pe liste de partid.

Si cand nu ai personalitati si lideri, pe scena apar tot felul de inlocuitori. Cum poate Mircea Geoana sa fie convingator in fata opiniei publice, cand doar o singura data Primaria Bucurestiului a fost castigata din primul tur dupa 1990, atunci cand contracandidatul fostului capitan de vas a fost chiar actualul sef al PSD?

Desi, probabil, Domnia Sa crede ca va castiga adepti sau aderenta la public printr-o violenta de limbaj, rezultatul e deplorabil. Sunt unii oameni carora li se potriveste un anumit tip de discurs si altora nu. Domnul Geoana, acolo pe scena, pierdut printre steaguri rosii si balbe se zbate sa-l imite pe Traian Basescu, se zbate sa fie socialist si se zbate sa fie conducatorul celui mai mare partid de opozitie.

Dar iese ceva ca atunci cand profesorul de sport intra intr-o clasa de gimnaziu si intreaba cine e tocilarul clasei. Toti arata spre un pusti slab, cu ochelari si cocosat asupra caietului de matematica. Profesorul de sport se duce la tocilar si-i spune: „Din acest moment, esti capitanul echipei de fotbal. Fa o lista cu jucatorii. Peste o saptamana aveti meci”.

Tot timpul, Mircea Geoana da senzatia ca a ajuns intr-un loc in care nu se simte bine. Dar, ca orice tocilar, are si creierul, si vointa sa invete repede. Si reuseste, dar intotdeauna ramane ceva. Ramane faptul ca Mircea Geoana, ca si tocilarul, nu-si petrec ziua pe terenul de sport, nu au instinctele formate, nu se misca natural si nu au trecut prin suficiente infruntari ca sa aiba siguranta invingatorilor.

Tocilarul clasei este un tip deosebit, dar isi duce viata intre patru pereti, printre carti, iar experienta lui de viata se reduce la experientele traite de altii si descoperite intre copertile volumelor din biblioteca.

Mircea Geoana e un politician de cabinet si nu o sa depaseasca niciodata acest handicap. Iar daca partidele din coalitia anti-Basescu anunta deja cu disperare ca PD-ul vrea sa fure alegerile, e pentru faptul ca actuala clasa politica si-a atins limita de competenta. Si pare ca presedintele suspendat vrea s-o reformeze pentru ca e in cautarea unui adversar pe masura.

De acelasi autor, cititi si blogul „Experimentul Budapesta”, la www.evz.ro/isaila