Emilian Isaila: "In fiecare an imi spun ca o sa cumpar toate cadourile de Craciun din luna septembrie."
Detest sa bat magazinele in decembrie. Mi se pare ca intru intr-un dans nebun al cumparaturilor fara rost. N-am timp sa ma gandesc la cei dragi, la ce-si doresc, la ce nevoi au. Am o lista de nume in buzunar si incerc s-o bifez, cumparand doar pentru a ma afla in treaba. Asta in mod sigur nu face parte din spiritul Craciunului.
Barbatii nu se pricep la cadouri. La ei, criteriul pret este cel mai important. E o garantie a calitatii si ii deranjeaza foarte mult regula de a lua eticheta cu „scorul” de pe obiectele ce trebuie oferite. In mod sigur, o femeie a inventat-o. Si bine a facut, unui barbat nu i-ar fi trecut niciodata prin cap un astfel de lucru. Ar fi devenit si luna cadourilor o competitie, un camp de bataie.
Daca pretul nu conteaza prea mult, dintr-odata, barbatii se simt descumpaniti. Cum poti sa-ti faci copilul fericit, parintii, sotia sau prietena? Si uite asa, luna decembrie se transforma intr-un cosmar. Nu stiu daca ati observat vreodata un barbat intr-un magazin in data de 23 decembrie. Are o privire de animal haituit, urmarit de zeci de ogari care asteapta afara sa-l sfasie. Se uita in jur si cumpara.
Cheltuieste mult mai mult decat ar fi nevoie, alege lucruri inutile, incearca sa se salveze pe ultima suta de metri ca si cum de obiectele cu preturi piperate depinde existenta sa. E constient ca in luna ianuarie nu va avea niciun ban, dar cumva trebuie sa simta suferinta Craciunului.
Barbatii nu stiu sa aleaga cadouri, nu stiu sa le ofere si uita rapid ce au daruit. Asa ca nu va mirati daca anul viitor veti primi din nou un DVD cu „Die Hard”, acelasi ceas desteptator electronic cu zece alarme sau aceeasi carte. In general, ei cred ca un cadou perfect e acela care le place in primul rand lor. Daca e prea exagerat, sa zicem ca i-ar placea un set nou de presuri pentru masina, s-ar putea sa va treziti cu un covor pentru sufragerie de care nu aveti nevoie. Realizeaza ca ar fi ridicol sa pui sub brad accesorii pentru masina si sa astepti ca ea sa se bucure si sa spuna ca exact asta isi dorea. Dar rationamentul e asa, daca mie imi plac chestiile astea de pasla, inseamna ca e moarta dupa un covor fistichiu.
Asa suntem noi, obositi, singuri, incapabili sa-i intelegem pe cei dragi, striviti sub presiunea sociala in care trebuie sa ne asumam tot felul de roluri pe parcursul unui an, de la Peter Pan la Mos Craciun, pierduti intr-o societate pe care nu o mai intelegem si in care cea mai mare vitejie a ramas sa numeri cate beri ai dat pe gat aseara, la meciul din Liga Campionilor.
Dar dupa tot acest cosmar al lunii cadourilor, n-o sa gasiti un suflet mai fericit pe lumea asta, daca pe 25 decembrie, intr-un mod miraculos, unul dintre zecile de cadouri cumparate la noroc si-a atins tinta.
De acelasi autor, cititi si blogul „Stockholm 330”. Cititi si:
Recomandările noastre
