Emilian Isaila: "Poveste cu formatia care a asteptat sa ne vindecam de ranile comunismului."

Cand am auzit ca Rolling Stones va veni in Romania, prima mea grija a fost cum sa-mi fac rost de bilet la concert. Apoi, m-am gandit ca nu vreau sa ma duc. Acum, daca ma intrebati, as merge. De cand am auzit ca vin, ma simt ca la 18 ani, cand ma pregateam pentru o intalnire.

Si acum imi amintesc cum  intr-o ora de trigonometrie - mai studiaza cineva materia asta astazi? - in care nu intelegeam misterul prin care cosinus la patrat si sinus la patrat, adunate, dau unu, am umplut caietul, incercand sa desenez limba scoasa, simbolul celebrei trupe.

Viata generatiei noastre, a decreteilor, e impletita cu cea a formatiei. M-am nascut dupa aparitia lor, am crescut cu muzica lor si iata, imbatranesc odata cu ei.

In perioada in care eram in liceu, daca ar fi venit cineva la mine si mi-ar fi spus ca o sa am ocazia sa scriu despre venirea lui Jagger in Romania, i-as fi zis ca e nebun. De-asta, din cand in cand, viata e frumoasa, iti ofera ocazia sa faci lucruri la care nici n-ai avut curajul sa visezi.

Cand beam bere cu colegii la Gradinita, vorbeam cu patos despre trupa, despre concertele lor, iar imaginatia noastra inflacarata de lichidul auriu spalat intr-o suta de ape ne purta pe urmele lor. Aveam un prieten care atunci cand se imbata imi povestea ca dupa ce termina liceul o sa fuga din tara si o sa lucreze ca baiat de trupa pentru Rolling Stones. asta da fan. A plecat din tara, dar cred ca nu si-a implinit acel vis.

Tin minte ca vedeam desene cu celebra limba in tot felul de locuri, in WC-urile de la scoala, pe usa de la ghena de gunoi, scrijelita cu cheia pe usa metalica de la lift, decupata dintr-o revista straina si lipita pe valiza de lemn a unui coleg de armata. Era unul dintre simbolurile cele mai prezente in lumea cenusie a comunismului. Limba era un fel de a spune „Nu” paznicilor custii in care ne duceam zilele.

Tin minte ca la prima petrecere la care am fost lasat de parinti, un Revelion, am dansat pe muzica de Rolling Stones, tin minte ca am dat 300 de lei pe o banda de magnetofon pe care era inregistrat albumul „Exile on Main Street”, tin minte ca am cunoscut o fata atat de maniaca incat o sarutam sigur daca-i dadeam o informatie noua despre Rolling Stones.

Cred ca de multe ori zicea doar asa ca e noua, iar eu rascoleam toate ziarele si saptamanalele care publicau din cand in cand stiri de muzica in cautarea unei referiri la Rolling Stones.

Acum e sigur ca Stones o sa cante in Romania si abia acum se poate spune ca traim intr-o societate care incepe sa fie normala. Daca legendele au ales sa vina la Bucuresti inseamna ca tranzitia se apropie de sfarsit. McDonald’s a marcat inceputul capitalismului, Rolling Stones - iesirea din copilarie a acestuia. Parca au asteptat sa ne rezolvam problemele legate de trecut, sa scapam de ranile comunismului, sa incepem sa ne vindecam.

Totusi, cred ca nu o sa ma duc la concert. O sa ascult un disc vechi pe pick-upul parintilor mei, o sa beau o bere si o sa scot limba in amintirea vremurilor in care ei erau interzisi, iar noi totusi traiam, radeam sau plangeam in ritm de „Satisfaction”.