Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Pe vremea cand fotbalul cipriot nu jena pe nimeni, ca astazi, acum aproape trei decenii, Dinamo a jucat in Cupa UEFA cu Alki Larnaca.
A zdrobit-o la Bucuresti cu 3-0. Returul se anunta o excursie in miez de toamna pe malul caldut al Mediteranei. Previziunile s-au adeverit. Hotelul, plasat la doi pasi de plaja, era populat cu englezi spalaciti si suedezi galbui care se imbratisau cu valurile marii pana se lasa amurgul. Jucatorii nostri spintecau cu parcimonie unda, preferand varianta cumparaturilor masive care le toca o mare parte din timp.
Pregatirea meciului nu intra in program pentru simplul motiv ca replica gazdelor, cu fotbalul lor bulucit, anarhic, ambitios, dar descleiat, nu impunea niciun respect. Mai mult, primarul orasului, reprezentand Partidul Comunist, se simtea flatat ca echipa lui e maturata de un adversar defiland sub acelasi stindard. Singura lui dorinta era ca Dinamo sa nu-i maltrateze formatia, sa incinga o partida aparent darza, terminata la scor strans, mimandu-se un echilibru care ar fi onorat palmaresul cipriotilor.
Dinu, in costum de lider
Se pusese de un 2-1 pentru romani, multumind ambele tabere. Publicul ar fi fost satisfacut, primaria mandra, iar toata delegatia noastra ar fi savurat mascarada in farfurii doldora, pahare pline si ritm de sirtaki. Restaurantul hotelului era pregatit ca atare, intesat de mese ce-si asteptau musafirii.
Toata regia a fost tulburata insa de un singur om. De Dinu, starostele „cainilor rosii”. Lui Dinu, care se apropia de apusul carierei, jocul inca ii mai mergea. Patrula cu folos in fata fundasilor, punea osul, mobiliza, destabiliza adversarul cu celebra lui pasa lunga de 40 de metri, chiar daca uneori ea tintea clavicula coechipierului, in loc sa-i sarute gheata.
Avea doi ciraci, neiesindu-i din cuvant, Talnar si Lucuta, flatati de postura de paji. Eu ii stateam prin preajma, impresionat de tovarasia lui. Se injghebase o relatie amicala, pe care Dinu si Talnar, carora li s-a alaturat Soni Satmareanu (II), au dorit s-o cimenteze in jurul unor cesti de cafea si a unui singur pahar, destinat mie, cel neapasat de rigorile vietii sportive.
Era vreo 9 seara, baietii se retrasesera in camere, doar noi mai zaboveam. Secundul Tanase Dima, un preparator fizic excelent, cu ochi de viezure si plisc activ, descoperindu-ne, ne-a parat profesorului Angelo Niculescu. Batranul antrenor a ordonat retragerea.
Cum dupa un sfert de ora ne-a gasit tot acolo, s-a burzuluit. Dinu si Talnar s-au conformat, parasind scena. Soni a ramas pe loc. Nea Angelo a facut ochii mari. Soni s-a scuzat: „Eu nu pot sa-l las pe domnul ziarist. Noi l-am invitat si datoria mea e sa-i raman alaturi pana la sfarsit”. Am grabit ultimele sorbituri, cu sentimentul ca in Tara Crisurilor, de unde provenea Satmareanu II, barbatii au un alt temei.
Cum am sugerat mai sus, de banchetul mamut pus la cale de primar s-a ales praful. Steaua, in Cupa Campionilor Europeni, tocmai o umilise pe Young Boys Berna, cu 6-0, si Dinu, orgolios, cum il stim, nesuportand provocarea, a comandat masacrul. Dinamo a castigat cu 9-0. Mesele de protocol au ramas goale. Din partea gazdelor, un singur reprezentant, probabil un aprod de la primarie. Ce mai conta! Steaua primise un bobarnac!
Recomandările noastre
