La începutul anului, o știre venită din partea a două ONG-uri invada redacțiile. Asociațiile Bankwatch România și Neuer Weg au câștigat în instanță procesul pentru anularea autorizațiilor de construire emise pentru două hidrocentrale pe râul Jiu. Conform celor două ONG-uri, proiectul, promovat de SC Hidroelectrica SA, este amplasat în interiorul Parcului Național și Site-ului Natura 2000 „Defileul Jiului”, punând în pericol toate speciile protejate în interiorul acestora.

Iată care a fost decizia magistraților bucureșteni: „Soluția pe scurt: Admite recursul. Casează în parte sentinţa civilă nr. 4021/22.06.2017 a Tribunalului Bucureşti şi rejudecând dispune: Respinge excepţia tardivităţii invocării excepţiei de nelegalitate. Respinge excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată. Admite acţiunea. Anulează autorizaţia de construire nr. 7/2016 emisă de Consiliul Judeţean Hunedoara şi autorizaţia de construire nr. 16/2012 emisă de Consiliul Judeţean Gorj. Menţine în rest sentinţa recurată. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică azi 14.12.2017”.

Erau aproape gata

Proiectul Hidroelectrica a fost demarat înainte ca România să fie acceptată în Uniunea Europeană. Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Amenajarea Hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul LivezeniBumbești” au fost aprobați prin HG nr. 10/2003, iar lucrările au demarat în anul 2004. Era vorba despre realizarea a două hidrocentrale mai mari (CH Bumbeşti şi CH Dumitra) şi a unei microhidrocentrale (Livezeni).

Energia produsă de centralele construite pe Jiu ar fi permis alimentarea cu electricitate a peste o sută de mii de gospodării, cu un consum mediu lunar de 200 kWh/ lună, în condiţiile în care tot mai multe voci autorizate din sectorul energetic spun că România are deja probleme în a-şi asigura consumul de energie electrică, mai ales în perioadele de vârf de consum. În momentul în care Curtea de Apel a emis decizia prin care, de facto, se opreşte tot, hidrocentrala de la Dumitra era realizată în proporţie de 98%, iar cea de la Bumbeşti de 90% pentru construcţie şi de 70% pentru echipamente.

Contactat telefonic fostul administrator judiciar al Hidroelectrica, Remus Borza a declarat: „Referitor la aceste hidrocentrale îți pot spune că le-am păstorit și eu vreo patru ani. Este un proiect foarte important pentru Hidroelectrica, pentru hidroenergetica românească și pentru România. Nu vorbim despre niște microhidrocentrale, cum în mod eronat au scris câțiva colegi de-ai tăi. Vorbim totuși despre două centrale mari, două și nu trei, care înseamnă 66 de megawați, putere instalată. O microcentrală are până într-un megawatt. Istoric, așa, ele au plecat în 2004, prin atribuirea unui contract către Romelectro și Hidroconstrucția, prin încredințare directă, cum se făcea pe vremea aia. Valoarea contractului a fost de 98 de milioane de euro, și cele două centrale trebuiau puse în funcțiune în 2008. Eu am venit la Hidroelectrica în 2012, odată cu deschiderea insolvenței, și am constatat că: erau decontați 132 de milioane de euro și rest de executat 45%. S-a depășit bugetul inițial, dar de făcut s-a făcut jumătate din muncă. La momentul acela, consorțiul Romelectro și Hidroconstrucția mai cereau pentru finalizare 100 de milioane de euro, deci ar fi ajuns la 230 de milioane de euro. Evident, am refuzat să dau banii ăștia. Am renegociat contractul și mai trebuia să le mai dăm doar 50 de milioane de euro și ar fi ajuns la cost total de 180 de milioane de euro”.

 

Hidroelectrica avea toate avizele

La momentul demarării proiectului, în 2004, Hidroelectrica avea toate avizele necesare. Remus Borza a adăugat: „Cele două ONG-uri au dat în judecată Hidroelectrica încă de pe vremea mea. Noi am câștigat în primă instanță, după care eu, în 2016, am plecat pentru că s-a închis procedura. Sigur, sunt foarte multe ONG-uri și asta este o problemă în România și dacă tot ne place să vorbim de transparență în ceea ce privește finanțarea ONG-urilor, ca și a partidelor politice de altfel, din punctul meu de vedere la fel ar trebui să operăm și în cazul ONG-urilor. Unu, pentru că sunt câteva sute de mii de ONG-uri. Doi, că multe ONG-uri spală bani. Trei, că multe ONG-uri sunt finanțate de niște entități din afară, care au alte interese decât interesul public sau interesul național, în detrimentul unor instituții ale statului român. Acum nu vreau să merg atât de departe în ceea ce privește ONG-urile care au atacat în instanță, dar, la momentul 2004, când s-a demarat planul de investiții, iarăși un aspect important, toate investițiile Hidroelectrica sunt lucrări de interes public, sunt investiții strategice ale statului român, aveam toate avizele inclusiv cel de mediu”.

 

Legea nu se aplică retroactiv, lucru omis de magistrați

Prin Hotărârea de Guvern 1.581/ 2005 a luat ființă Situl Natura 2000 Defileul Jiului, lucru care reglementează clar statutul de arie protejată, fără a lua în calcul investițiile strategice demarate de statul român pe Jiu. Fostul administrator judiciar al Hidroelectrica, Remus Borza, a spus:

„Referitor la cele de pe Jiu, niște băieți deștepți nu mai pot face rafting, care a dus la blocarea unei investiții a statului român, care la momentul ăsta se ridică la 189 de milioane de euro. Nu putem să ne batem joc de aproape 200 de milioane de euro, ai țării. Inclusiv judecătorii ăștia, care judecă în necunoștință de cauză, fără aibă minime cunoștințe în materia economică, deși salariile lor babane sunt finanțate de la companiile strategice ale statului român. Ei au lumină acasă sau la birou și iau după ureche hotărâri. Deci nu poți îngropa o investiție doar pentru că niște băieți nu au pe unde să se dea cu bărcuța. Pentru că se aplică legislația de la momentul demarării investiției. În 2004, noi nu eram în Uniunea Europeană. La momentul respectiv, Hidroelectrica își obținuse toate avizele necesare, inclusiv de mediu. Dacă ulterior se schimbă legislația secundară, legea nu retroactivează decât cea favorabilă condamnatului. Legea în materie de contencios sau de materie civilă nu retroactivează! Cele două obiective Dumitra și Bumbești trebuiau puse în funcțiune. Gândiți-vă câți bani a pierdut Hidroelectrica din 2008, când trebuiau să fie gata până în prezent. Bătălia nu este pierdută. Dar vis-a-vis de superficialitatea și modul defectuos în care se face justiție în România, și nu doar în materie penală. Hidroelectrica, va trebui să se conformeze și să ceară un nou aviz de mediu sau să ceară o revizuire pe cale extraordinară”.

 

Lupta ONG-urilor cu fabricile de cherestea, tărăgănată în instanță

Într-o postare pe pagina de internet a ONG-ului, Neuer Weg, Hans Hedrich spune: „Marile fabrici de debitare și prelucrare a lemnului, gen Holzindustrie Schweighofer, Egger, Kronospan, Kastamonou, sunt proiectul „Roșia Montană” pentru păduri. Din păcate, de peste 4 ani ne luptăm în instanță pentru oprirea uneia dintre cele 3 mari fabrici ale Holzindustrie Schweighofer, construită ilegal la Reci/ Covasna, cu urmări destructive pentru mediu, micile afaceri și societate, în zona de impact. Ar fi de dorit ca instanțele să ia, în sfârșit, o decizie corectă și în aceste spețe, tergiversate parcă intenționat. Daunele colaterale ar fi și în acest caz pierderi de câteva zeci de milioane de euro, pentru investitor – investiție pe care și-a recuperat-o parțial cu prelucrarea de lemn tăiat ilegal/nesustenabil”. Neuer Weg mai spune că „Personal îmi doresc ca Defileul Jiului și viitorul său (natural) să servească ca un precedent și punct de reper pentru schimbările necesare de paradigmă economică în România. Ca membri ai UE vom urma, vrând-nevrând, tendințele din acest spațiu economic și cultural-civilizatoriu. Renunțarea la proiectele de amenajare de pe Defileul Jiului, oprirea și desființarea unor fabrici gen „Schweighofer” sau renunțarea la extragerea gazelor de șist, ne vor racorda și sincroniza și mai mult la Europa viitorului. În această perspectivă, investiția „pierdută” de 150 de milioane de euro de pe Defileul Jiului nu va fi chiar… pierdută. …Asta și ca răspuns la afirmațiile penibile ale unui oficial, susținător al proiectului, conform căruia, ONG-urile ar fi niște entități ce nu ar dori binele sau dezvoltarea țării… Din contră! Doar că ne-o imaginăm eventual altfel decât domniile voastre: sustenabilă, performantă, creativă, legală, respectuoasă față de mediu și societate”.

 

Grant pentru influențarea politicilor publice

Tot la Praga are sediul principal și Fundația Stefan Batory, condusă de filantropul George Soros. Aceasta a obținut, pentru perioada 2008-2013, un grant de 1,2 milioane de dolari pentru implementarea în Republica Cehă, Ungaria, Polonia și Slovacia a unui program care „să influențeze politica publică la nivel regional, național și european. În acest scop, Fundația Stefan Batory va analiza nevoile și capacitățile rețelelor naționale, coalițiilor și organizațiilor-umbrelă ale organizațiilor nonprofit implicate în activitatea de susținere; furnizarea de programe de acordare a granturilor și de asistență tehnică personalizate; și să faciliteze crearea de rețele între beneficiarii săi”.

 

ONG-urile atacă domeniul strategic al energiei

Celălalt ONG, Banckwatch România face parte din rețeaua Bankwatch, senzor de avertizare pentru proiectele de mediu din Europa Centrală și de Est. Bankwatch are 17 grupuri membre în 14 țări din Europa Centrală și de Est, Caucaz și Rusia. Au sediul central la Praga, Republica Cehă. Din acțiunile înteprinse, conform site-ului lor de prezentare, ONG-ul urmărește să blocheze cu prioritate în România și Balcani, prin campanii de sensibilizare și acțiuni în justiție, investiții din energetică. Activiștii promovează în teorie energiile regenerabile, dar uită că energia hidro este considerată ,,curată” în statisticile UE. Organizația a cerut în instanță și blocarea autorizațiilor pentru continuarea lucrărilor la grupurile 3 și 4 de la Cernavodă. ONG-ul desfășoară acțiuni de blocare a investițiilor în mineritul de suprafaţă din Oltenia și de modernizare a centralelor Turceni și Rovinari. Organizația este coordonată în România de Ioana Ciuta.

 

Hidroelectrica – energie curată, exceptată de la certificatele verzi

Deși produce cea mai curată energie fără a polua mediul înconjurător Hidroelectrica nu beneficiază de certificatele verzi decât într-o mică cotă. „Hidroelectrica este cel mai mare și cel mai ieftin producător de energie, are o cotă medie de 30%. Și cea mai curată. Și aici este o problemă. Din 2008, odată cu Legea 123 nouă ni s-au recunoscut certificate verzi doar centralelor până în 10 MW. Avem Lotru – Ciunget, care are 510 MW sau Vidraru – 220 MW, sau Stejaru – 220 MW sau Retezat cu 330 MW sau Porțile de Fier I sau II care împreună au 1.500 MW au spus că nu produc energie verde. Păi, fraților, o hidrocentrală cu cât are randamentul mai mare, cu atât costurile pe producția de MW este mai mică, iar poluare evident că nu face. E o altă aberație… La fel și cu certificatele verzi. Adică Hidroelectrica este exceptată pentru centralele mai mari de 10 MW… Păi, majoritatea centralelor Hiroelectrica sunt mai mari de 10 MW și noi nu am beneficiat de schema asta”, ne-a declarat Remus Borza.

 

Încrengătura finanțării ONG-urilor. Buget de 2,7 miliarde de dolari

Conform site-ului Bankwatch, organizația a primit, în anul 2015, donații dar și fonduri alocate de Ministerul Afacerilor Externe ale Olandei, Ministerul Mediului din Germania, cât și de la fundația C.S. Mott Foundation (grafic jos). Aceasta din urmă a fost înființată în SUA, în anul 1926, de Charles Stewart Mott (cofondatorul General Motors). „Inițial, fundația a servit drept vehicul pentru îndeplinirea intereselor caritabile ale familiei Mott. A început să evolueze în 1935, când Mott a colaborat cu educatorul local Frank Manley pentru a crea școli comunitare în Flint. Acest proiect a servit, de asemenea, ca o platformă pentru ca Fundația să extindă grantarea internațională și să devină o forță globală pentru schimbarea pozitivă în domeniile educației, societății civile și mediului”, se arată în materialul de prezentare. Conform informațiilor publice, fundația a avut, în 2016, un buget de 2,7 miliarde de dolari (grafic sus). În descrierea Ministerului Afacerilor Exerne al Olandei de pe site-ul oficial se arată că „instituția lucrează din greu pentru a promova interesele și valorile olandeze din întreaga lume”.

„În nici un scenariu nu luăm în calcul varianta de a abandona”

 

Directorul Hidroelectrica, Bogdan Badea, ne-a acordat un scurt interviu pe tema problemelor întâmpinate după blocarea de către instanță a construcției hidrocentralelor de pe râul Jiu.

 

– Evz: Care este situația actuală din punct de vedere al realizării la cele trei obiective de investiții?

– Bogdan Badea: Aș dori să subliniez de la început că proiectul derulat de Hidroelectrica pe sectorul Bumbești-Livezeni este unul de utilitate publică și este, de asemenea, declarat „de interes național” prin Hotărâre de Guvern. Suntem șocați de decizia definitivă pronunțată de instanță în luna decembrie a anului trecut, decizie prin care lucrările la cele trei obiective ale Hidroelectrica au fost sistate, fără să conteze că se aflau într-un stadiu foarte avansat. Mai precis, gradul de realizare al centralei hidroelectrice Dumitra era, la sfârșitul anului trecut, de 98%, iar în cazul celei de la Bumbești, gradul de realizare era de aproximativ 90% pentru construcții și peste 70% pentru montarea de echipamente. În ceea ce privește M.H.C.-ul de la Livezeni, lucrările au fost oprite la 55%.

– Care sunt costurile pentru finalizarea acestora?

– Practic, pentru finalizarea lucrărilor și punerea în funcțiune a instalațiilor, ar mai fi fost nevoie de cca 100.000 mii lei, sumă pe care societatea noastră o prevăzuse în buget. Din punctul de vedere al investitorului, faptul că lucrările au fost sistate – și nu în orice condiții, ci în momentul în care erau aproape de final, este descurajator. S-a creat un precedent foarte periculos! Cine va risca să construiască știind că în orice moment totul se poate nărui sau că poți fi pus în situația de a reface documentațiile legale? Vorbim de proiecte importante, de sume mari și, mai mult, de lucrări de care sistemul energetic național are nevoie.

– Care sunt costurile plătite lunar pentru procesul de conservare în care se află acestea?

– Procesul de conservare presupune lucrări de amenajare și punere în siguranță. Construcțiile Hidroelectrica nu produc doar energie, ci au rol complex, inclusiv în atenuarea tranșelor de viitură și protejarea populației în caz de calamități naturale. De asemenea, este necesară sigilarea unor echipamente și asigurarea pazei, astfel încât să evităm distrugerea sau vandalizarea a ceea ce s-a realizat deja. Estimăm un cost de aproximativ 7 milioane de lei pentru conservare și costuri lunare consistente pentru asigurarea pazei, conservare etc.

– Cum vedeți soluționarea acestui blocaj?

– Concluzia la care am ajuns este aceea că trebuie să acționăm cu celeritate în sensul refacerii avizelor anulate de instanță. Aceasta ar fi varianta cea mai rapidă de deblocare a proiectului. Problemele cu care ne confruntăm sunt birocrația excesivă, hățișul legislativ și ritmul extrem de lent cu care autoritățile emit acele autorizații care ne sunt absolut necesare.

– Considerați că cele trei obiective pot fi abandonate?

– Sistemul energetic are nevoie de noi capacități de producție și, mai mult, energia pe care noi o producem este una verde și sustenabilă! În nici un scenariu nu luăm în calcul varianta de a abandona. Asta ne-ar obliga să ne întoarcem în justiție împotriva autorităților pentru a recupera cheltuielile legate de emiterea autorizațiilor, ceea ce, evident, nu ne dorim. Insist însă asupra faptului că nu vreau să abandonăm, să nu uităm că este vorba de un proiect de interes național a cărui utilitate pentru România este absolut evidentă.

– Care ar fi câștigul statului român dacă cele trei obiective ar fi finalizate?

– Sistemul Energetic Național și, implicit statul român, ar fi câștigat 65 MW ce urmau a fi produși începând cu anul 2018. Să nu uităm că statul român este principalul acționar al Hidroelectrica. Compania a virat către acționari, numai în anul 2017, cca. 1,6 miliarde lei, 80% din această sumă fiind vărsată la bugetul de stat.