"Evenimentul zilei TV" iti da si in aceasta saptamana "Intalnire cu vedeta preferata".
De astazi si pana luni, 19 martie (data postei), puteti trimite talonul de participare la concurs pe adresa OP 1 CP 10, Bucuresti, si participa la tragerea la sorti pentru o discutie fata in fata cu comentatorul Cristian Topescu. Talonul poate fi gasit in editia de vineri, 16 martie, a ghidului TV.
Ghidul ucenicului in televiziune
De-a lungul carierei sale impresionante, cunoscutul comentator sportiv Cristian Topescu a ramas credincios unui principiu: "sa crezi ceea ce spui, sa spui ceea ce crezi". EVZ TV: Cum ati ajuns sa lucrati in televiziune? Cristian Topescu: Am ajuns in TVR in urma unor probe inregistrate, cu comentarii din diverse sporturi. Am avut avantajul ca eram student la Institutul de Educatie Fizica si Sport, unde am capatat notiunile de baza si m-am obisnuit cu vocabularul tuturor sporturilor, pentru ca am dat examene teoretice si practice a fiecare disciplina sportiva. Am comentat la inceput demonstratii hipice, meciuri de volei, baschet si handbal, apoi, inevitabil, meciuri de fotbal.
Foarte multa vreme am facut in TVR ceea ce azi se numeste "munca de negru", adica munca de om care nu apare pe micul ecran. N-a existat niciun curs si nu exista nici acum un curs pentru reporterii sportivi de televiziune. Aceasta este o profesie pe care o inveti din mers daca esti pasionat, daca iti place si daca vrei sa o inveti "furand" de la profesorii tai.
Un sfat pentru ucenicul din televiziune? Trebuie sa aiba rabdarea si perseverenta de a urca treptele meseriei una cate una, invatand zilnic cate ceva, fara sa se grabeasca sa apara pe micul ecran. Graba este daunatoare pentru ca micul ecran este demascator. In momentul in care ai aparut, telespectatorul te "judeca": daca esti ingamfat, daca ai dictie... }i se lipeste o eticheta greu de dezlipit in timp. Ucenicia este foarte necesara in orice meserie. Nu se face din carti, ci din practica de zi cu zi.
Era sportul singurul domeniu in care se mai spunea adevarul? Probabil, desi purul adevar, chiar si in sport, mai supara uneori pe cate o persoana sus-pusa sau pe cate un minister dintre cele doua care erau "puternicele zilei". Dorinta de a spune adevarul mi-a adus cinci sanctiuni, ultima insemnand scoaterea mea din TVR in 1983. Nu-mi pare rau, am ramas credincios unui principiu rezumat in cuvintele "sa crezi ceea ce spui, sa spui ceea ce crezi".
Ce calitati dezvolta lipsa prompterului in jurnalistii de televiziune de dinainte de 89? Memoria, concizia in exprimare, spontaneitatea si dezinvoltura. Luati prompterul acum unor prezentatori si rugati-va sa nu fie o "catastrofa".
Ne puteti povesti o intamplare in care ati avut de-a face, direct, cu cenzura acelei perioade? In mai 1989, la insistentele fotbalistilor de la Steaua (care erau convinsi ca le port noroc), dupa sase ani de suspendare am comentat finala Cupei Campionilor Europeni, Milan –Steaua. In dimineata meciului mi s-a comunicat sa nu vorbesc despre tara in care se juca meciul (Spania), despre orasul-gazda (Barcelona), despre stadion, giganticul Nou Camp, despre suporterii echipei Milan (care erau 10.000, iar suporterii Stelei daca erau 100), sa nu spun ce prime aveau promise jucatorii lui Milan pentru victorie. Nu mi-a ramas decat varianta laconica de comentariu pronuntand doar numele jucatorilor pe la care trecea mingea! A fost un esec profesional determinat de "indicatile pretioase" pe care le-am primit si pe care nu le puteam ignora.
Cat de dificil era sa va documentati atunci, in lipsa internetului? Daca o faceai cu pasiune, documentarea, pe atunci, nu era obositoare, chiar daca iti lua mult timp pentru intocmirea unor fise, portrete, sinteze, care, cu timpul, s-au adunat in niste dosare pe care le am si acum in arhiva personala. Internetul este o modalitate superficiala de a te pregati pentru o emisiune sau pentru o transmisiune directa. Bagajul de cunostinte in sport se constituie cu meticulozitate, perseverenta si spirit autocritic.
Recomandările noastre
