De astăzi începe Postul Paștilor, cel mai lung și mai aspru post din an. El durează șase săptămâni la care se adaugă Săptămâna Patimilor.
Trebuie precizat înainte de toate că Postul nu înseamnă Dietă sau Regim. Scopul abținerii de la anumite alimente de origine animală este în primul rând unul duhovnicesc. Prin post, se pune surdină vocii trupului, poftelor și patimilor, astfel încât sufletul se curățește și capătă mai multă libertate pentru a se concentra asupra lucrurilor duhovnicești, întorcând spatele celor lumești.
Nefiind dietă sau cură de slăbire ori de dezintoxicare, postul nu înseamnă nimic dacă nu este însoțit de rugăciune și de fapte bune.
Postul Paștilor este un urcuș, o escaladă care ne duce până la poalele Crucii, pe Golgota, și apoi la mormântul gol al lui Hristos Înviat.
Efortul ne pregătește sufletul și trupul pentru a primi și a simți în toată plenitudinea bucuria Învierii Domnului, care deschide calea spre învierea Omului.
Iată mai jos câteva cuvinte despre Post și semnificațiile lui aparținând Sfinților Părinți:
„Este necesar să postim, pentru că postul veștejește trupul și împuternicește sufletul. Cu cât omul nostru cel din afară slăbește, cu atât cel dinăuntru se înnoiește. Și ușurința de un ceas a necazului ne pregătește nouă mulțimea slavei celei veșnice în ceruri.” (Sfântul Teodor Studitul)
„Când postim, nu ajunge să ne abținem de la diferitele mâncăruri, ci trebuie să postim și sufletește. Există primejdia ca ținând posturile rânduite de Biserică să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ținem departe de mâncăruri, dar nu ne ținem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupești, petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri rușinoase. În felul acesta pierdem folosul postului. De aceea, postul de mâncare trebuie însoțit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune și de luptă duhovnicească.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
„Adevăratul post constă nu numai în istovirea trupului, ci și în a da celui flămând bucata pe care ai vrea tu însuți să o mănânci.” (Sfântul Serafim de Sarov)
„Cine mănâncă și nu poate să postească, acela să împartă milostenie cu prisosință și să facă rugăciuni stăruitoare, să dovedească râvnă evlavioasă pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, fiincă la aceasta nu se stingherește nicidecum slăbiciunea sufletească. Să se împace cu dușmanii, să alunge din sufletul său orice ținere de minte a răului. Îndeplinind aceasta, el va săvârși adevăratul post, așa cum îl cere de la noi Domnul.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)