Premiera are loc în urma alegerilor locale, desfăşurate în Îtalia, între 6-7 iunie, simultan cu scrutinul pentru Parlamentul European. Leontina Ionescu a câştigat un loc în cadrul primăriei din Marcellina, o localitate din apropierea Romei, pe lista civică numărul 2, "Mondi Nuovi", avându-l cap de listă şi candidat la funcţia de primar pe medicul pediatru dr. Alfredo Ricci, acesta din urmă câştigând, la rândul său, mandatul de primar.

Leontina Ionescu, fostă campioană naţională la canotaj, are 51 de ani, iar în acest an va împlini 25 de ani de rezidenţă pe teritoriul italian. Originară din Bucureşti, aceasta locuieşte la Marcellina, în partea central-vestică a Italiei, în apropiere de Roma. Una dintre primele măsuri anunţate este cea de înfiinţare a unui birou destinat comunităţii româneşti, ca punte de legătură cu administraţia locală.

În urma datelor publicate, pe siteul ministerului de interne italian, la Marcellina au fost înregistrate următoarele rezultate: 4.455 persoane participante, dintr-un total de 5.273 de cetăţeni cu drept de vot, respectiv 84,48%. Lista civică pe care a participat Leontina Ionescu a obţinut 57,30%, respectiv 2.474 de voturi, beneficiind astfel de 11 locuri în consiliul comunal. Românca a înregistrat 159 de voturi valabile, dar, după cum ne-a declarat, au mai existat 20 de voturi care au fost anulate, din diferite motive. Fiind  pe locul şase în ordinea numărului de voturi, Leontina Ionescu a obţinut astfel un mandat de consilier în cadrul primăriei din Marcellina.

Mai sunt români care au şanse să ajungă consilieri locali

Rezultatele alegerilor nu au fost încă finalizate, astfel că dintre românii care s-au înscris la acest scrutin mai au şanse să obţină un mandat:

Nona Evghenie – 31 ani, este originară din Târgu Neamţ, iar de peste şase ani  locuieşte la Padova. A studiat marketing şi comunicare internaţională, la Facultatea ”Spiru Haret” din Bucureşti, fiind licenţiată în cadrul ASE cu specializarea ”negociere şi comunicare interpersonală în relaţiile internaţionale”. De aproape un an este  membră a Partidului Democrat, condus de Walter Veltroni, iar la alegerile din 6-7 iunie a participat pe listele electorale pentru ocuparea unui post în consiliul comunal din Padova. În prezent conduce  prima secţiune a PD dedicată românilor, intitulată "Nicolae Iorga". 

Emilia Stoica – Postul de şef al Ligii Românilor din Italia este trambulină pentru politică. După ce Marian Mocanu, fostul preşedinte LRI, a candidat la Senatul României, Emilia Stoica, cea care l-a înlocuit la şefia LRI, a candidat pe listele Udc, din Bergamo.

Cristian Robert Nuc – trăieşte la Perugia de mai bine de opt ani şi este un adevărat model de integrare. A deschis, de câţiva ani, un restaurant românesc, un birou care oferă servicii străinilor şi are de mult timp o bogată activitate în domneiul societăţii civile. Anul acesta, a participat la alegerile locale pe listele partidului "Italia dei Valori" (IdV), decizia fiind luată împreună cu comunitatea de români.

În 2008, Ramona Bădescu a fost votată de 54 de persoane

La alegerile locale de anul trecut, din Italia, s-au înscris alţi candidaţi români, însă niciunul dintre ei nu a câştigat mandatul de consilier. Ramona Bădescu nu a reuşit să convingă decât 54 de alegători.

Cele mai multe voturi le-a obţinut Gabriel Ionuţ Rusu (29 de ani), din partea Partidulului Democrat, Lista Civică pentru Rutelli, cu 766 de voturi. Acesta a candidat în Roma, iar din cauza circumscripţiei mari, acesta nu a reuşit să obţină un mandat.

Pe liste, s-au mai înscris anul trecut:
BRESCIA – Luminiţa Lupăşan, Partidul Popolo della Libertà – (32 de ani, în Italia de 8 ani)
ROMA -Ramona Bădescu, Coaliţia Popolo della Libertà, Lista Civică pentru Gianni Alemanno- (40 de ani, în Italia de 13 ani)
            – Sergiu Ocneanu, Partidulul Democrat – (23 ani, în Italia de 12 ani)
SAN CESAREO – Daniel Toma Bostaca, Coaliţia Stânga Curcubeu – (39 de ani, în Italia de 11 ani)
TIVOLI – Georgel Matei, Coaliţia Stânga Curcubeu – (în Italia de 16 ani)
TREVISO – Dumitru Ilinca, Partidul Italia dei Valori(38 de ani, în Italia de 6 ani)
VITERBO – Gabriela Violeta Vidussoni, Lista Civică Sposetti Sindaco – (în Italia de 35 de ani)

Cine este Leontina Iliescu?

În timpul campaniei, aceasta nu a promis locuri de muncă sau avantaje materiale, dar garantează o persoană care se va lupta pentru drepturile comunităţii de români. „Nu pot promite posturi de muncă sau licenţe de construcţii, nu pot păcăli pe nimeni cu promisiuni false, dar pot să garantez celor care m-au votat că au susţinut o "femeie cu greutate" în interiorul Consiliului Comunal, care va fi ascultată atunci când va fi nevoie!”.

De altfel, luni, după anunţarea rezultatelor, noul primar care va intra în funcţie, Alfredo Ricci, a anunţat că va lua crea, în cel mai scurt timp, un birou pentru imigranţi, care să clarifice multele probleme cu care se confruntă rezidenţii străinii în Marcellina. “Trebuie să amintesc că românii din localitatea reprezintă comunitatea cea mai numeroasă, iar faptul că eu mă voi ocupa de acest birou, le va face viaţa puţin mai uşoară", a mai precizat românca.

Aceasta a declarat pentru evz.ro, că nu va avea linişte până când nu va realiza cele patru puncte promise în campania electorală, referitoare la înfiinţarea unui punct de contact pentru documente şi pentru servicii sociale, în interiorul primăriei, pentru comunitatea străină din Marcellina, realizarea unei creşe care să poată gâzdui copiii cu vârsta mai mică de trei ani, dar totodată şi reorganizarea şcolii existente, atragerea finanţărilor regionale, statale şi europene, care vor permite dezvoltarea unui proces de integrare a comunităţilor de străini, precum şi punerea în funcţiune a unei "comisii" pentru imigrare. Coform Leontinei Ionescu, biroul va fi funcţional în cel mai scurt timp.

Un mandat în sprijinul românilor

Un alt aspect pozitiv al acestui rezultat electoral este proiectul de înfrăţire a oraşului Marcellina cu oraşul Odobeşti, din România, prin care vor putea fi organizate schimburi culturale şi proiecte multiculturale.

Primele reacţii ale românilor din Marcellina n-au întârziat să apară. Daniel Grigoriu, funcţional sindical şi rezident în localitate, susţinător al româncei, împreună cu asociaţia italo-română „Carpatica”, din cadrul căreia face parte a declarat că atunci “când crezi cu adevărat în ceea ce faci, şi bunul Dumnezeu te ajută. Noi, românii din Marcellina, am crezut, cu adevărat, că putem schimba ceva în această localitate, unde domneau aceeaşi conducători de 19 ani şi uite că am reuşit. Am suportat, de multe ori, rânjetele lor ironice, iar în multe ocazii, atunci când ne adresam la primărie, cu diverse probleme, ni se răspundea cu nesimţire, iar când trebuia să te adresezi carabinierilor, eram văzuţi ca nişte străini. Acum suntem încrezători în viitor şi vrem să punem umărul ca alături de cetăţenii localităţii Marcellina să ne simţim ca acasă”.

A lucrat pentru românii arestaţi în Italia

Înainte de a se căsători cu un cetăţean italian şi a părăsi România a cunoscut greutăţile create de lipsurile din familie şi regimul comunist. “Am avut o copilărie simplă şi frumoasă dar presărată de greutăţi. Eu împreună cu fraţii mei am fost crescuţi doar de mamă iar liceul a trebuit să-l termin la seral pentru că era absolut necesar să lucrez. Am avut timp să fac şi sport de performanţă şi am în palmares chiar un titlu de campioană naţională la canotaj, din perioada junioratului.”

Ajunsă în Italia nu a întâmpinat mari probleme de adaptare, deşi era foarte tânără, iar în prezent se poate lăuda cu o familie model. “Soţul meu avea doi băieţi dintr-o altă casnicie, dar ăsta nu a fost un impediment pentru a-mi construi o familie model. Am fost primită foarte bine de către familia soţului meu şi după puţin timp s-a născut şi fiul meu care, în prezent, este student la arhitectură. Cei doi băieţi mai mari sunt şi ei realizaţi, şi pot să spun că am o familie reuşită”.

Situaţia financiară a familiei Leontinei nu a obligat-o să lucreze în perioada de început, dar începând din anul 2000 este traducător autorizat şi colaborator în cadrul Tribunalului din Tivoli.

”Soţul meu a avut o situaţie financiară bună şi nu a fost nevoie să lucrez. Sunt însă o fire întreprinzătoare şi nu mi-a plăcut niciodată să fiu o casnică. Astfel, în anul 2000 când am fost solicitată de către Tribunalul din Tivoli, prin intermediul comandantului unităţii de carabinieri din localitate, să colaborez ca traducător pentru un caz în care era implicat un român, nu am stat pe gânduri şi am acceptat imediat.  Pe atunci nu erau nici atât de mulţi români veniţi în Italia iar infracţiunile cu paşaport românesc aproape inexistente. La sfârşitul procesului mi s-a propus să devin colaborator permanent ca traducător în cadrul aceluiaşi tribunal”.

Dramele emigrării românilor

Începând din acel moment, Leontina Ionescu a asistat şi participat ca traducător, la numeroase procese în care erau implicaţi cetăţeni români. A întâlnit cazuri absolut incredibile şi poate afirma că emigrarea românilor în Italia a produs multe drame.

“De-a lungul timpului, am întâlnit cazuri absolut incredibile. Într-unul dintre ele a fost implicat un tânăr, absolvent al Conservatorului din Iaşi şi care, împins de foame, a furat doi pui dintr-un supermarket. Deşi era un băiat foarte talentat şi inteligent fusese împins de greutăţi să vină în Italia, să lucreze pe unde apuca, să doarmă pe sub poduri, iar în final a ajuns în faţa unei instanţe de judecată. Numai cineva care lucrează într-un post ca al meu îşi poate da seama câte drame a produs emigraţia românilor în Italia”.

Întrând în contact cu românii care aveau greutăţi sau se aflau în situaţii critice, Leontina nu a ezitat să dea o mână de ajutor atunci când a putut. “Pe băiatul care fusese prins la furat l-am ajutat cu bani şi l-am sfătuit să plece înapoi în România. La sfârşitul procesului, când a fost eliberat, mi-a spus că sunt pentru el un înger în mijlocul iadului. Nu mai ştiu nimic despre el de atunci. Eu îl sfătuisem să plece înapoi la soţia lui şi să se ţină de o carieră în domeniul pentru care se pregătise. Au fost nenumărate cazuri aproape asemănătoare. Români tineri, unii dintre ei cu studii superioare, care furau de foame şi pentru care întoarcerea acasă în România era o soluţie la care renunţaseră de mult. Atunci când am putut i-am ajutat pe fiecare”.

În tot acest timp, românca nu s-a limitat să ajute doar românii implicaţi în procese sau reţinuţi de autorităţi, ci atunci când putea găsea câte un loc de muncă, oferea ajutor pentru cei care aveau probleme de sănătate sau dăruia, prin intermediul Caritasului, haine pentru cei care aveau nevoie.

“De câte ori vreun cunoscut italian mă întreba dacă nu ştiu români care ar fi lucrat pentru ei, nu am ezitat să găsesc persoana potrivită. Recomandarea mea avea mereu valoare, pentru că am fost mereu cunoscută şi apreciată de către localnici. Românii din zonă aflaseră de mine şi nu ezitau să-mi ceară ajutor, venind direct la mine acasă. Au fost cazuri când, deşi erau clandestini, am dus conaţionali de-ai mei la medicul meu de familie şi i-a consultat sau le-a prescris medicamente. Deasemenea, prin intermediul unei prietene care lucra la Caritas, am făcut rost celor care aveau nevoie, de haine, jucării pentru copii sau medicamente. Am încercat mereu, prin orice mijloace să ajut românii aflaţi în dificultate.”

LA MOMENTUL PUBLICĂRII ACESTUI ARTICOL SINGURA CONFIRMARE DIN PARTEA AUTORITĂŢILOR ITALIENE, CU PRIVIRE LA EXISTANŢA CONSILIERILOR LOCALI ROMÂNI A FOST CEA A LEONIDEI IONESCU.

VOM REVENI CU AMÂNUNTE.