Editura Evenimentul si Capital

Horoscop ”Cabana suedezilor” acum 60 de ani – amintiri de iarnă │ Horoscopul lui Dom’ Profesor

Radu Ștefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 8708 Vizualizari

Horoscop ”Cabana Suedezilor” era o construcție deosebită în dreapta carierei de piatră, și puțin în spatele ei. O construcție deosebită deorece era făcută după sistemul rural suedez. Se pare că aparținuse Ambsadorului Regatului Suediei, care, la naționalizare, o donase Academii Române cu condiția ca să mai vină și el pe acolo, o cameră rămăsese a lui.

Horoscop Pe 11 decembrie s-au născut Jean Racine, Alexandr Soljeniţîn, Hector Berlioz, Robert Koch, Carlo Ponti, Jean-Louis Trintignant, Alfred de Musset, Gianni Morandi, Czeh Szabo, Aurel Babeş, Gheorghe Buzdugan, Paul Riegler.

În calendarul creștin-ortodix este pe 11 decembrie, numai Sf. Daniil Stâlpnicul şi Luca cel Nou, dar și Sf. Varsava. Nimic în „Kalendar”!

Horoscop Dragi lupi, padawani și hobbiți sunt foarte aglomerat. Horoscopul pe 2018, activitatea curentă și proiectarea unei noi rubrici îmi ia foarte mult timp. Dar s-a lăsat frigul, este ceață și am pus ceaiul Darjeeling în termos, ca să nu se răcească. Este timpul pentru o nouă amintire, o nouă poveste, ceva ce nu v-am mai spus până acum.

Horoscop O să vă povestesc despre ”Cabana Suedezilor”. Începând din vara anului 1953 o bună parte a copilăriei mi-am petrecut-o acolo. La București era prea cald, apoi au fost epidemiile de poliomielită, TBC și rujeolă. Și singura măsură eficientă era carantina, în sens invers, mă izolau pe mine față de focarul de infecție. Pentru că, ”Cabana Suedezilor” era plasată la Pârâul Rece, lângă Predeal, la șapte kilometri de sudul Predealului.

”Cabana Suedezilor” era o construcție deosebită în dreapta carierei de piatră, și puțin în spatele ei. O construcție deosebită deorece era făcută după sistemul rural suedez. Se pare că aparținuse Ambsadorului Regatului Suediei, care, la naționalizare, o donase Academii Române cu condiția ca să mai vină și el pe acolo, o cameră rămăsese a lui. O casă mare, de lemn, extrem de solidă din trunchiuri întregi, izolată cu vată de sticlă, și cu un acoperiș pe care era un strat gros de pământ. Cabana era pe jumătate săpată în munte, așa că vara, văcuța lui Kadar, cabanierul, ungur, sigur că da, se urca pe acoperiș și păștea iarba de pe acolo. Se ajungea din șosea pe un drum de vreo două-trei sute de metri, pavat, cum altfel, cu piatră albă, calcar, de la carieră. Lemnul cabanei era dat cu un lac special, își păstra culoarea de parca ar fi fost atunci tăiat, fațada avea multe ferestre, vreo opt, destul de mici și, fiecare, cu două obloane dintr-o singură bucată din lemn gros. Vopsite în roșu închis. O vopsea care era și pe dușumelele din casa mea din Mașina de Pâine, o vopsea dintre cele două războaie, rezistentă și lucioasă, doar tocurile-cui de metal ale cucuoanelor au dovedit-o!

Horoscop Ușa de la intrare era masivă, parcă dintr-o singură bucată, groasă și grea. Avea o clanță și niște balamale din fier forjat, solide, dar cu multe înflorituri. Motive scandinave, cu siguranță, ar fi fost pe placul vikingilor. În dreapta celor două trepte de piatră, ușor tocite, era un grătar de curățat noroiul de pe bocanci. În stânga intrării era un stativ ciudat, un stativ pentru schiuri și bețele de schi. Intrai și ajungeai în altă lume! Un coridor lung de vreo patru-cinci metri, cu cuiere și fotografii cu domni cu schiuri și doamne cu ochelari de soare, în hanorace, nu vedeai mare lucru din ei. Podeaua de lemn, pereții de lemn, un lambriu frumos, aproape fără noduri, ales cu fel de fel de trăsături interesante ale fibrelor lemnului. Tavanul, destul de jos, tot de lemn. La capătul culoarului era o altă ușă cu jumătatea de sus din ochiuri de sticlă. De acolo, ziua venea lumina. Seara, noaptea, se aprindeau cele două aplice de pe pereți. Toată instalația electrică era la vedere, cablurile electrice erau ascunse în tuburi panzer de metal, bine izolate, corpurile de iluminat, prizele, intrerupătoarele și blocul de siguranțe erau puse pe plăci de marmură. Nimic în perete, nimic în tavan, repet, totul la vedere – inginerii suedezi știau să protejeze o casă de lemn de posibile scurt-circuituri.

Apoi intrai într-un living imens. Cred că avea cam 15 pe 5 metri. În față, spre Nord un întreg perete-fereastră, tot cu ochiuri, cu ramă groasă și sticlă dublă. În dreapta trona un șemineu imens cu aripi, adică cu două bănci laterale pe care puteai să stai cu picioarele aproape de foc, după o partidă de schi sau o plimbare prin pădurea sub zăpadă. Livingul avea cam șase măsuțe rotunde, dintr-un lemn dens, cred că era păr african, fiecare având în mijloc o tablă de șah încorportă și patru scaune-fotolii de răchită. Cu pernele respective, în culori și motive scandinave. Sub fereastra se afla un șubah, iar sub el un dulăpior cu mai multe jocuri de remy, cărți de joc, piesele de șah și alte unelte de omorât timpul. Pe peretele din stânga era o țintă de darts, mare și cum nu am mai văzut, nici măcar în pub-urile londoneze, irlandeze sau scoțiene. Tot acolo era și o etajeră cu vreo două sute de cărți, romane de aventuri și dragoste, dintre cele două războaie, în limbile română, suedeză și franceză. Înspre sud se înșirau camerele de oaspeți, patru în partea dreaptă a intrării și trei în partea stângă. Mai era o cameră, cea mai mare, dar era mereu încuiată, ultima din stânga, probabil camera ambasadorului. Fiecare două camere erau încălzite de o singură sobă, care avea ușița de alimentare cu lemne în living. Iarna, când era frig, Kadar se trezea noaptea la ore fixe, cam de două ori pe noapate și punea, din living, lemne în fiecare sobă.

Horoscop Livingul se continua în stânga cu un coridor identic cu intrarea, pe partea dreaptă era bucătăria. Apoi baia, cu o faință albă cu chenar albastru, cu trei WC-uri și trei dușuri, cu un boiler mare, parcă era de cupru, pe care era o coroană și ceva scris: Konungariket Sverige. După aceea era apartamentul lui Kadar, o cameră cu priciuri și marea cămară. Urma magazia de lemne care avea și o ieșire în curtea acareturilor. Săpată în munte, în curte, mai era o mare magazie de lemne, cea de aici era ca să nu mai iasă Kadar afară, în frig, mai ales noaptea. Din bucătărie puteai să ieși în curte unde erau flori, vara, ceva legume iar în partea stângă, săpate tot în coasta muntelui de calcar, grajdul, o altă cămară-depozit și o ghețărie.

Horoscop Toată cabana avea un tavan jos, ca să se încălzească repede, șiretlic scandinav pe care l-am folosit și eu aici, în Prahova submontană, Bun, ”Cabana Suedezilor” era la 961 metri altitudine, pustnicia mea este la doar 445 metri altitudine. Dar întotdeauna este bine să faci economie la combustibil, pentru încălzit.

Horoscop Viața la ”Cabana suedezilor” era simplă și plăcută. Toată lumea se trezea la ora opt, se spăla pe dinți și pe ochi, în camere, unde era câte un lavoar mic, ca de păpuși, cu apă rece. Apoi, la ora 08:30 cum era scris programul, cu litere gotice, pe ușa bucătăriei, se servea micul dejun. De către nevasta lui Kadar, pe care nu am știut niciodată cum o cheamă și de una-două musafire mai tinere. Menu-ul era întodeauna același ”gems cu brânzicuță”! Adică, pe o farfurie albă de porțelan adevărat, erau o bucățică mică-mică de unt, cam două lingurițe de dulceață și două triunghiuri de brânză topită ”Olanda”. Pâne neagră deosebit de gustoasă, gata tăiată, la discreție, vara, roșii, sau ardei gras. Din cele cu gust, nu ca cele de astăzi! Ceai sau cafea, iarăși la discreție. Ceai indian, vărsat, din cel cu maharajahi și elefanți pe cutia de un kilogram și cafea braziliană adevărată de 91,50 lei kilogramul, preț de stat. Pe timpul acela se mai găsea de una de altă, nenorocirile au început mai târziu, sau eram copil și nu știam de ele, nenorociri și lipsuri au fost mereu.

Horoscop Apoi toată lumea pleca care încotro, rareori rămânea cineva în cabană. Unii se duceau la belvedere cale cam de o oră, de unde aveai cea mai frumoasă priveliște a Bucegilor, alții la cules de ciuperci și/sau fructele pădurii. Femeile mergeau la râu ca să facă plajă. Și eu mă duceam cu ele, eu făceam o hidrocentrală. Așa am atras atenția unui oaspete. Mă cam feream de el, avea doar o mână. Dar era bun ca pâinea caldă și mai avea ceva, geniul creatorului. Când a fost la Predeal pentru aprovizionare și ca să dea telefoane a venit cu o cutie de plastilina. Plastilina era prietena mea. Acasă făceam fel de fel de lucruri, cetăți, soldați cu zale de poleială și suliți din scobitoari. După masa de prânz care era fix la ora 13:30, așa scria pe ușa bucătăriei și după somnul obligatoriu de după amiază, la ora 18:00 toată lumea se strângea în living, doar unul-doi rămîneau în camere. Se jucau jocuri de societate, se vorbea, iar se vorbea, și se vorbea. Fiecare povestea pe unde a fost și ce a văzut. Unii citeau cărți și ascultau cu jumătate de ureche. Fumătorii ieșeau din când în când pe culoar, acolo era fumoarul. Omul fără o mână a venit la masa noastră la care, cum altfel, se juca Canasta și mi-a dat cutia de plastilină. Mama mea, pe atunci era tânără, frumosă și foarte răsfățată de toată lumea s-a pisicit: ”Vai, domnule academician, nu trebuia!” Omul fără o mână, fără mâna stângă, mi-a dat cutia cu plastilina a zâmbit și i-a spus mamei că este un examen. ”Răduțule, poți să faci ceva din asta?” Și mi-a dat cutia. Am luat-o și am fugit în camera mea. Întâi m-am spălat bine pe mâini la lavorul minuscul. Apoi am amestecat cu grijă, dar cu putere toate culorile de plastilină. Am obținut o masă cenușie-verzuie. Am făcut, într-o jumătate de oră, o căruță, trasă de un cal, iar pe capra căruței era un țaran cu un bici care șerpuia în aer. Mi-am pus opera pe cutia de plastilină și am dus-o în living la masa omului fără o mâna, academicianul. S-au strâns toți să vadă. Se lăsase o tăcere neobișnuită. Vedeți, a spus academicianul fără o mână, a respectat proporțiile, a obținut o masă uniformă, calul este admirabil, face efort, se vede, dinamismul este accentuat de biciul care este în aer și de țăranul lăsat un pic pe spate. Din ce ai făcut roțile, Răduțule? Din nasturi, am zis eu, uitându-mă cu mare paguba la cămașa mea neîncheiată. Îi lipseau patru nasturi! La privirea asasină a mamei, academicianul Ion Jalea a spus: ”doamnă, arta cere sacrificii!”. Nu s-a mai râs demult în Cabana suedezilor cum s-a râs în seara aceea, de a ieșit și domna Kadar din bucătărie să râdă și ea.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Horoscop

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI