Versiunea 1.4 I-shift (transmisie automată) a celui mai mic model din portofoliul constructorului japonez, pe care am testat-o recent, impresionează prin oferta de spaţiu şi consumul redus, dar dezamăgeşte din cauza preţului pipărat şi a unei cutii de viteze îndărătnice.

Se pare că Honda, constructorul supranumit ”BMW-ul asiatic”, e pe cale să renunţe complet la orice ambiţie sportivă. Cel puţin în ceea ce priveşte ramura automobilistă a business-ului său.

Roadsterul sportiv S2000 urmează a fi scos din producţie. Niciun model similar nu-i va lua locul. Planurile de lansare a unui super coupe de 500 de cai-putere, ca şi cele privind dezvoltarea unui motor V8 destinat sedanurilor de mari dimensiuni au fost abandonate. În fine, nu trebuie trecut cu vederea faptul că Honda ”a obţinut” de două ori mai multe victorii în Formula 1 de când s-a retras. Este vorba, desigur, de actualul team Brown GP, încropit înaintea debutului de sezon 2009, pe scheletul echipei Honda F1, după retragerea constructorul japonez din Marele Circ.

Între timp, Honda a lansat un concurent serios pentru modelul hibrid de referinţă Toyota Prius. Insight (acesta este numele noului venit) nu aduce nimic revoluţionar în ceea ce priveşte sinergia motor termic-unitate electrică, dar mizează pe un preţ sensibil mai mic (câteva mii de euro, pe pieţele unde a fost lansat) decât al rivalului de la Toyota.

Utilitate înainte de toate

Cu aceeaşi atenţie pentru protejarea resurselor, a mediului şi a buzunarului clienţilor a fost concepută şi a doua generaţie a modelului de clasă mică Honda Jazz. În acest caz particular, Honda a renunţat la orice pretenţie de sportivitate de la bun început - în urmă cu şapte ani. Utilitatea a fost (şi a rămas) litera de lege. În plus, noul model consumă şi poluează mai puţin.

Aspectul pecuniar impune însă o abordare mai atentă. O maşină care are nevoie de o cantitate redusă de combustibil generează costuri de operare diminuate (ceea ce nu poate decât să îl bucure pe cel care face achiziţia). Totuşi, noul Jazz ar putea avea o problemă. Preţul exagerat de mare pentru un model din acest segment - între 14.613 şi 17.469 de euro cu TVA inclusă. În atare condiţii, cât de mici ar trebui să fie cheltuielile de la pompă, pentru ca Honda să poată face din acest detaliu un argument în favoarea sa?

Am testat recent versiunea de top, 1.4 I-shift, cu cei mai mulţi cai-putere (99) şi cel mai mare preţ (17.469 de euro). Fără transmisia automată cu şase rapoarte I-shift, Jazz costă cu două mii de euro mai puţin.

Şi 15.446 de euro e sumă prea mare, chiar dacă niciun vehicul de pasageri de sub patru metri lungime nu oferă mai mult spaţiu într-un mod atât de inspirat. Portbagajul (cu două compartimente) are o capacitate-record - 350 de litri – mai mare decât a multor modele din clasa superioară (compactă). Scaunele din spate se rabatează pe două direcţii. Spătarul banchetei poate fi lăsat în jos, aliniindu-se cu podeaua portbagajului. Şezutul poate fi ridicat (întocmai ca la un scaun de cinematograf), eliberând o zonă importantă, utilă şi ea dacă se doreşte transportarea (în siguranţă şi cu minim efort în ceea ce priveşte încărcarea/descărcarea) unor obiecte de mari dimensiuni.

Singurul loc afectat negativ de creativitatea designerilor este torpedoul cu dublă deschidere. Prin scindarea acestui spaţiu s-au creat două zone înghesuite, greu utilizabile şi care frustrează prin aceea că aproape de fiecare dată trebuie verificate împreună, pentru recuperarea/reperarea lucruşoarelor depozitate acolo.

 

Frână în calea consumului

Ajungem şi la marele neajuns al noului Jazz – altul decât preţul – deja amintita cutie de viteze automată I-shift. Datele oficiale proclamă faptul că versiunea astfel echipată consumă mai puţin (e drept, cu numai 0,1 l/100 km) decât modelul cu transmisie manuală. La sfârşitul testului, computerul de bord a indicat o valoare superioară, dar absolut lăudabilă, a consumului - 6,9 l/100 km – mai cu seamă că în majoritatea timpului ne-am aflat în oraş.

Din păcate, la acest rezultat s-a ajuns doar din cauza comportamentului îndărătnic al cutiei de viteze, care nu ştie (nu vrea) să schimbe într-o treaptă superioară fără să smucească straşnic decât dacă pedala de acceleraţie este mângâiată cu talpa piciorului drept - abordare care se traduce printr-un progres făcut în ritm pe care l-am găsit nedrept de domol.

Iritarea generată de această setare bizară a fost egalată de stupoarea provocată de prezenţa unui set de padele în spatele volanului (ca la maşinile de Formula 1 – dacă vreţi), prin intermediul cărora şoferul e invitat să schimbe manual vitezele. Să fie, până la urmă, un filon sportiv camuflat cu grijă de Honda în micul Jazz? Răspunsul scurt şi clar este ”nu”. Am verificat şi suntem în măsură să certificăm că, deşi ansamblul funcţionează, nici nu încântă, nici nu prezintă vreun avantaj evident.

Oricum, cel care ţine neapărat să-şi facă o preocupare din schimbarea vitezelor, după ce ”a marcat” 2.000 de euro tocmai pentru a scăpa de grija asta (şi într-o maşină de oraş, care nu a fost gândită ”să muşte” din asfalt), se poate descurca la fel de bine împingând înainte şi înapoi maneta de pe tuneul median.

Noul Jazz este admirabil totuşi. Spaţiul oferit şi senzaţia de la volan îl recomandă ca pe un model mai mare decât este. Execuţia (cu materiale modeste) e impecabilă, conformă cu renumele Honda. Recomandarea noastră, pentru eliminarea neajunsurilor majore, este să se evite versiunea cu I-shift şi să se obţină o reducere consistentă la achiziţie.

Pentru mai multe imagini, vezi Galeria Foto.