CĂLIN HERA: "Toate reacţiile de până acum şi comentariile care au urmat deciziei de suspendare a Legii CNSAS (şi, deci, a funcţionării instituţiei) au fost incredibil de manierate şi de blânde."
Teoria conspiraţiei spune că legea CNSAS a fost anume făcută astfel încât persoane bine informate să o poată ataca la Curtea Constituţională, cu succes. Eu cred că asta e o prostie. Toate reacţiile de până acum şi comentariile care au urmat deciziei de suspendare a Legii CNSAS (şi, deci, a funcţionării instituţiei) au fost incredibil de manierate şi de blânde. Securiştii ne-au păcălit din nou, perfid, cu arme democratice şi noi zicem „ei, şi?“?! Oameni buni, unde sunt cei care, apărând principii, luau bătaie în Piaţa Universităţii de la mineri şi securişti deghizaţi? Unde sunt cei care au stat la cozi de sute de metri să voteze în 1996 şi 2004? Au plecat cu toţii din România? Au făcut burtă?
Să nu uităm: faptul că avocatul lui Dan Voiculescu a avut câştig de cauză la Curtea Constituţională nu-l face pe Felix mai puţin securist! Arată doar, dacă mai era nevoie, dimensiunea fenomenului. Ştiţi ce s-a întâmplat? A fost ca şi cum ai primi în casă o gaşcă de borfaşi, le-ai aplica toate regulile de bună cuviinţă şi civilizaţie şi apoi te-ai trezi că ei, îmbrăcaţi dintr-o dată în straie de domni, sunt cei care te lasă să faci una sau alta. Nu spun că la Curtea Constituţională sau prin diferite palate se află borfaşi, dar mă revoltă dinamitarea (avocăţească) a unei instituţii care trebuia să facă ordine şi curăţenie morală în ţară şi lipsa aproape totală de reacţie politică. EVZ a scris ieri despre cariera profesională şi politică a lui Petre Ninosu, unul dintre judecătorii Curţii. Poate că decizia înaltului organism a fost corectă, raportat la actuala Constituţie a României. Dar dacă s-ar fi întâmplat cumva ca votul lui Ninosu contra legii CNSAS să fi fost listat la o casă de pariuri, sunt convins că ar fi avut o cotă minimă şi ar fi fost suspendat apoi, de teama blatului.
În condiţiile în care ne prosternăm în faţa înţelepciunii absolute a judecătorilor Curţii Constituţionale, să vedem totuşi care sunt soluţiile practice ale ieşirii din criza morală în care ne întoarcem? Primul care poate face ceva este şeful guvernului. E bine că premierul Călin Popescu-Tăriceanu a făcut deja un gest. Promisiunea lui, că activitatea Colegiului va continua cumva şi că dosarele nu vor ajunge la SRI sau la Armată, înseamnă mai mult decât nimic. Iar tăcerea din calcul a şefului statului, care aşteaptă de la Curte un verdict favorabil în cazul Norica Nicolai, înseamnă mai puţin decât nimic. La fel de vinovată e tăcerea tuturor politicienilor români de vârf (din nou, Mircea Geoană a excelat în declaraţii care sună fals).
Deja, nu mai e atât de interesant că Tăriceanu a punctat mai bine decât Băsescu la capitolul „implicare în cazul CNSAS“. Important e cum va muta Tăriceanu mai departe. O idee care pare bună e cea lansată de Emil Boc: noile reglementări să spună că CNSAS este nu doar singurul depozitar al dosarelor Securităţii, ci şi unica instituţie care înaintează justiţiei documentaţia în cazurile de colaborare cu Securitatea. Atenţie, însă, la chiţibuşarii care ar putea spune că nicio instituţie nu are dreptul să verifice dosare decât la cererea scrisă a împricinatului. Fiindcă monstrul Securităţii nu trebuie lăsat în pace până când nu-şi dă ultima suflare.
Recomandările noastre
