"Păi ce facem cu canalele de lângă blocul meu?"
Oameni buni! Tovăraşi! Heeeei! Mă aude cineva? Este foarte important! Printre blocurile din Vitan există câteva canale care nu au timbrele, plasturii, sigiliile acelea portocalii cu care s-au pecetluit cu ocazia summitului toate orificiile scobite în carosabil botezate canale! Sunt exact ca înainte, cum le ştim noi de când eram copii şi călcam sau nu călcam pe ele în funcţie de câte găuri purtătoare de noroc aveau. Nici un semn suplimentar. De o săptămână şi ceva toate aceste eventuale focare de terorism s-au lipit cu un fel de leucoplast portocaliu - între timp a devenit maron închis - ca să nu poată fi deschise dinlăuntru. Şi uite că nu toate.
Poate au fost furate. Nuoo, n-au cum. Cică e material dur, cu care se fac piste de biciclete. Pur şi simplu au fost neglijate. Au scăpat câteva dintr-un cartier poate obscur, poate nu central, dar care are totuşi cetăţenii lui şi canalele lui. Şi nouă, cetăţenilor din zonă, ne e frică. Vrem să stăm liniştiţi privind cum se plimbă trecătorii, vecinii noştri, fără să ne imagină m că se ridică brusc capacul de canal pe care tocmai voiau să calce, apar de-acolo nişte personaje îmbrăcate în negru, urlând strigăte de luptă, grupându-se mănunchi şi învârtind săbii deasupra capetelor conţinând ochi măriţi de groaza ale celor aflaţi în imediata apropiere.
Doamne fereşte, am mai auzit şi noi câte se pot face într-un canal dacă nu e sigilat. Aşa că semnalez vehement prin prezenta arzătoarea noastră problemă în numele locuitorilor acestui cartier. Din păcate suntem deja în plină întâlnire a marilor puteri şi nu mai e timp de glume, dacă a sesizat cineva ce povestesc în articolul ăsta, profită de slăbiciunea observată de ochiul meu ager, îi aduce pe marii şefi de stat sau de guvern prin Vitan şi pac-pac, hop-ţop!?
Ştiţi ce? Am cumpărat nişte scoci din ăla colorat. O să fac rapid o razie prin zonă şi oriunde văd vreun canal neglijat trântesc două bucăţele diametral opuse de mărimea unor timbre, aşa cum am văzut la marile case. În două ore sper să termin, nu cred că au mai păţit-o şi alte cartiere. Numai noi, necăjiţii, am rămas în situaţia asta deplorabilă. Lăsaţi că mă ocup. Tot terorismul ăsta e în spinarea noastră...