Decedat la 3 mai 2019, fostul adjunct al directorului SIE, generalul-locotenent PAUL IONESCU, unul dintre cei mai reprezentativi lideri ai spionajului din România, a fost condus ieri pe ultimul drum de către familie, dar şi de mulţi dintre foştii săi colegi din Serviciul de Informaţii Externe şi prieteni apropiaţi (ambasadori, diplomaţi de rang înalt, politicieni, oameni de afaceri, reprezantanţi ai mass-media).

Născut la 17 noiembrie 1947 într-o familie de militari (tatăl fost general în Ministerul de Interne), PAUL IONESCU a absolvit Facultatea de matematică din Bucureşti şi, după terminarea unor cursuri post-universitare organizate de MAE, a intrat în diplomaţie, fiind încadrat ulterior în structura de informaţii externe. A urcat pas cu pas treptele ierarhiei militare, de la simplu lucrător la şef de direcţie operativă, şi a fost angrenat într-o serie de misiuni sensibile pentru interesele României în străinătate.

*

Aflat de ani buni în misiune permanentă la Bruxelles, ca primul reprezentant oficial al SIE la NATO, în februarie 2001, odată cu numirea politică a sociologului Gheorghe Fulga la conducerea SIE, colonelul (la acea vreme) Paul Ionescu a fost adus de urgenţă în ţară pentru a asigura conducerea operativă (Directoratul de informaţii) a spionajului românesc. Era acel „primus inter pares” dintre cei patru adjuncţi ai serviciului, care avea să redefinească noile strategii ale muncii de intelligence, subordonate intereselor de securitate naţională şi ale partenerilor României din structurile comunitare şi nord- atlantice.

Munca îndelungată în activitatea de spionaj, acţiunile sub acoperire desfăşurate în spaţii tradiţional ostile României şi experienţa acumulată în cooperarea cu experţii NATO Office of Security (NOS) de la Bruxelles şi-au pus amprenta asupra muncii specifice, dar şi în ceea ce priveşte relaţiile cu beneficiarii informaţiilor sau societatea civilă.

De altfel, generalul PAUL IONESCU primise o ofertă extrem de tentantă, aceea de a ocupa o funcţie importantă în cadrul NOS, însă a refuzat-o politicos, considerând că poate fi mult mai util pentru interesele de securitate ale României şi aliaţilor din NATO dacă revine în ţară, la conducerea operativă a Sericiului de Informaţii Externe.

Printre noi, cei aflaţi în eşaloanele de comandă imediat următoare, devenise clar că, în sfârşit, după legenda Mihai Caraman, aveam la conducerea operativă a serviciului „unul născut, nu făcut”, pentru a duce mai departe farmecul uneia dintre cele mai fascinante meserii din lume. Am fost convinşi relativ repede că generalului Paul Ionescu „nu-i sufla nimeni în ciorbă”, chiar dacă era vorba despre CIA, BND, MI-6, ori SVR, sau de ocupanţii vremelnici ai „palatelor” dâmboviţene, ceea ce, evident, ne bucura şi ne dădea încredere că serviciul este, din nou, ascultat şi respectat.

De la bun început, a insistat să diseminăm beneficiarului politic nu ceea ce aşteaptă să audă, ci informaţia care ar trebui să-l îngrijoreze, pe care care diplomaţia nu poate să o obţină (sau nu doreşte deranjeze!!!), pentru a ajuta astfel la adoptarea celor mai eficiente decizii în domenii sensibile legate de securitatea României şi a cetăţenilor săi.

Acest munte de om, cu un chip parcă cioplit în piatră şi cu o voce baritonală, care impunea teamă prin simpla sa prezenţă, era în realitate un sentimental, un pasionat nu doar de meserie, ci şi de cultură, artă sau sport. Un om complex, tăcut şi discret, iubitor de adrenalină, un amestec ciudat între disciplină şi rebeliune.

*

Salutăm celeritatea cu care colegul nostru (din presă) Radu Tudor a marcat pe blogul său trecerea la cele veşnice a fostului adjunct al directorului SIE, însă îl atenţionăm, tot ca între confraţi în ale scrisului şi ca foşti colegi cu cel dispărut,, că generalul Paul Ionescu nu a fost niciodată un „pion”, ci un „pilon” al tranziţiei de la comunism la democraţie în spionajul românesc. Totuşi, de la „pion” la „pilon” este o cale cam lungă, deşi lipseşte doar o literă, iar de „pionii” care sunt mutaţi de colo-colo ne-am cam săturat. Măcar în Săptămâna Luminată, să ne aducem aminte cuvintele adresate de Isus Hristos fariseilor: Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

În ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că Generalul-locotenent Paul Ionescu va rămâne, cu certitudine, în istoria spionajului românesc, alături de alte nume emblematice ale muncii de intelligence.

Colonel (rtg) Alexandru Omeag

Vicepreşedinte al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe