Oamenii de rand apelau la felceri, dar usile doctorilor ramaneau deschise pentru VIP-uri.

"Lumea mondena a fost dintotdeauna mondena”, spun cei care erau in voga si in vremea comunismului, oameni pentru care regulile erau in general mai blande, inclusiv Decretul nr. 770, prin care Ceausescu a interzis avorturile. Intr-o lume in care sexul protejat era un mister si metodele de contraceptie, mai mult necunoscute, femeile din clasa medie se straduiau sa evite o sarcina nedorita cu improvizatii dintre care zeama de lamaie sau otetul erau cele mai frecvente, sau sa scape de copil prin chiuretaje facute pe masa din bucatarie cu sarme sau cu tirbusonul.

Pentru mondenul Romaniei comuniste, lumea care-si petrecea vremea la Intercontinental, Cina sau la Melody, viata a fost intotdeauna mai usoara: anticonceptionalele veneau de la Paris, iar decretul era aplicat cu dubla masura.

„Noi am avut usile deschise la doctori, iar iubitele noastre puteau sa faca avorturi in voie. Nu am avut nicio problema”, spunea Sergiu Nicolaescu, unul dintre cei cativa dandy ai epocii, alaturi de Florin Piersic, Ion Dichiseanu sau Dan Bittman. Sex-simbolurile vremii veneau si din modelling: Liviu Ionescu, inca manechin, Catalin Botezatu, preferatul Elenei Ceau-sescu si „copilul de suflet” al Mamei Zina, sau exotica Melek Amet, una dintre divele vremii, pentru o vreme sotia fiului unuia dintre vicepremierii Romaniei.

Avorturi „la babe si la ageamii” erau pentru popor

„Erau si oameni care o duceau bine, erau oameni care au vazut BMW-uri inca din copilarie, care s-au nascut avand in casa Moulinexuri, oameni care n-au avut revelatii in momentul in care au descoperit sapunurile turcesti sau hainele de firma”, povesteste Melek Amet, parte din echipa de manechine a celebrei Case de Moda Venus.

„Povestile cumplite cu femei care faceau avorturi la babe sau la ageamii nu au facut parte niciodata din lumea mea. Noi aveam alte preocupari, vorbeam de ultimul show de moda de la Paris, ne intrebam daca a coborat sau nu umarul la rochie sau daca se mai poarta fustele scurte, citeam ultimele reviste frantuzesti „Madame”, „Vogue”, pe care ni le aduceau prietenii. Viata noastra a fost intotdeauna senina, visam sampanie frantuzeasca si limuzine de lux, visam numai iubiri cehoviene...”, spune Melek Amet.

Drumuri la Policlinica 10 si prezervative de la Paris

Privilegiatii vremii nu aveau de ce sa se teama de probleme medicale, fie o raceala rebela, o boala mai serioasa sau o sarcina nedorita. Toate se rezolvau fie la Policlinica 10, una dintre unitatile medicale speciale ale partidului, fie la Spitalul Elias, care avea acelasi regim. „M-am casatorit cu procurorul Mircea Trofin foarte devreme, la 19 ani, in 1979”, povesteste Melek.

„Aveam un doctor de familie, dar nu era vorba de acel medic de familie pe care-l stim acum. Medicul despre care vorbesc se ocupa doar de familia noastra, de socrul meu, Virgil Trofin, pe atunci vicepremier al Romaniei, de sotia lui, Eugenia, de Mircea si de mine. Nu am ramas insarcinata in perioada respectiva, dar nici prea mare pericol de accidente de genul acesta nu era. Mi-am adus de la Paris anticonceptionalele si prezervativele de care aveam nevoie si care nu se gaseau pe piata roma-neasca. Exact asa cum ne faceam rost de farduri sau sapunuri, faceam rost si de anticonceptionale. Oricum, nu prea era la moda pe vremea aceea sa ai copii, cel putin nu in lumea mondena”, spune Melek. Starea de sanatate a elitei comuniste era atent monitorizata de medicii „de partid” si incidentele erau putin probabile.

„Aveau grija sa nu tusim, sa nu ne doara capul, sa ne vina ciclul la timp”, adauga fosta manechina. Metodele ciudate, de la contraceptia cu zeama de lamaie pana la intreruperile de sarcina cu tirbusoane si frunze de muscata, erau tentative disperate la care apelau, de fapt, doar oamenii foarte saraci.

„Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar parintii mei aveau o situatie buna (tatal lui Melek lucra in Ministerul Agriculturii, iar mama ei era invatatoare), aveam servitori, aveam soferiÉ Iar daca s-ar fi intamplat un accident... Sotul meu era procuror, iar socrul meu era viceprim-ministru. Imi vine greu sa cred ca ar fi venit procuratura sa stabileasca daca este sau nu oportuna o intrerupere de sarcina”, adauga ea.

„A venit una cu avort, chemati procuratura!”

Chiar daca mariajul cu Mircea Trofin a luat sfarsit dupa trei ani, Melek a continuat sa fie protejata, ca toate manechinele Casei Venus, de Mama Zina, cea care, asa cum a spus de nenumarate ori, le-a fost colaboratoarelor ei mai mult decat prietena, le-a fost aproape o mama. „Aveam o prietena, o doctorita in care aveam incredere si la care apelam toate. Ne era frica, dar n-aveam de ales”, spune Zina Dumitrescu. O intrerupere de sarcina costa cam o mie de lei, dar manechinele aveau venituri destul de mari, cam de 5.000 de lei pe luna, adunati fie din salariul de 2.500 de lei - garantat de incadrarea pe categoria 4B - Industrie usoara (in cartea de munca scria „prezentatori moda”), fie din colaborari pentru filme sau spectacole. „Eram foarte alintate. O auzeam pe doamna Zina spunand, ‘mai, fetelor, asta e cozonac, nu paine”.

De pe vremea aceea faceam bai de abur contra celulitei, eram stralucitoare la prezentarile de joia, la care care veneau toate cuconetele Bucurestiului, la prezentarile de la Inter, la care veneau toate cooperativele si unde era un adevarat regal de moda. Se prezentau cam 200-300 de piese, iar in sala era cam toata elita Romaniei”, spune Melek. Fosta manechina a fost luata la intrebari de militie abia in perioada ‘79-’90, cand a avut doi logodnici, amandoi studenti arabi, un libanez si unul sirian. „Asta era chiar o problema. Aveam un dosar grav, eram si turcoaica cu rude in strainatate, aveam si logodnici straini, asa ca uneori faceam vizite la politie”, spune Melek.

„Si mai greu a fost in ‘84, cand am ramas insarcinata. Nu mai eram maritata, logodnicul meu era arab. Nici nu stiam ca as fi ramas insarcinata, pentru ca era sarcina extrauterina. Mi s-a facut rau si am sunat-o pe Mama Zina, care a venit intr-o fuga pana la mine, si-a dat seama imediat despre ce este vorba si m-a luat pe sus la spital. Eu aveam tensiunea 2 si nu prea mai intelegeam nimic, aproape ca ma tara dupa ea si ma tot indemna sa ma prefac ca nu mi-e rau. Daca mergeam singura, ar fi zis imediat „a venit una aproape lesinata, che-mati procuratura!”. Ar fi intrebat cine este tatal, de ce nu sunt maritata, daca am sau nu loc de munca, apoi „bagati-o la inchisoare pe Decretul nr. 153 (era decretul daca te prindea ca nu ai legitimatie de serviciu)”. Mama Zina avea relatii, m-au luat imediat si m-au operat. Mi-am revenit dupa vreo 18 ore. Sunt amintiri pe care nu le poti uita toata viata”, mai spune Melek.

TENSIUNI

„Cand aflai de sarcina, te apuca frica”

Numele medicilor care faceau intreruperi de sarcina era un secret pe care ti-l divulga, de regula, doar cel mai apropiat prieten si numai in momentul in care aveai mare nevoie.

„Totul era ilegal, chiuretajele se faceau prin apartamente. Nu am auzit de vreun avort facut in vreun spital. Doar daca era vorba cu adevarat de nomenclatura”, spune si Liviu Ionescu, manechin pe vremea lui Ceausescu, in prezent, managerul agentiei de modelling MRA.

„Cand aflai ca e iubita insarcinata, te apuca tremuratul. In situatii de genul acesta erau putine finalurile probabile: ori totul iesea cu bine, ori cineva ajungea in stare grava la spital, ori te lua militia. Eu am avut nevoie o data si am ajuns in apartamentul unui tip despre care nu stiu nici pana in ziua de azi daca era medic sau nu. Mi l-a recomandat iubita de pe-atunci a domnului Catalin Botezatu, Dana Ocitaru, o manechina celebra la vremea respectiva”, spune Liviu Ionescu. Toata lumea incerca sa fie discreta, totul era secret, isi asumau cu totii orice risc, inclusiv pe acela de a nu sti daca omul care face interventia este sau nu ginecolog.

„Sa nu uitam ca, pe timpul comunistilor, singura solutie de a reusi in viata, daca nu erai copil de nomenclaturist, era invatatura sau sportul. Tinerii cei mai multi erau fortati de imprejurari si de familie sa invete in dementa.  Sa fi fost tanar pe timpul ala si sa faci un copil insemna mai mult ca sigur sa renunti la invatatura. Iti distrugeai orice sansa de a avea o cariera. Acesta era primul efect major care se rasfrangea asupra vietii tale”, mai spune Liviu Ionescu.

RISCURI

Copii nedoriti si medici de ocazie

Sarcinile neprogramate ii aduceau pe unii fie in fata altarului, unde se legau casatorii „fortate de imprejurari”, fie la usa unor indivizi despre care nimeni n-ar fi stiut sa spuna cu certitudine daca sunt medici cu adevarat si nici daca instrumentarul cu care faceau intreruperile de sarcina avea vreo legatura cu medicina. Actrita Cristina Stamate, de pilda, a fost chiuretata in studentie de un neurolog, obisnuit cu operatiile pe creier si complet strain de interventiile ginecologice.

„Ma maritasem foarte tanara si am crezut ca nu e timpul potrivit sa fac un copil. Medicul nu era specializat, dar am riscat”, a spus artista. Cazul Cristinei Stamate, este insa unul fericit. Altii n-ar putea sa spuna nici macar daca cel care le-a facut interventia era medic si nu inginer, farmacist sau vreun tehnician care stia, cine stie de pe unde, „cum se face”.

„Un medic isi risca si cariera si libertatea daca facea o intrerupere de sarcina. Asta, in cazul fericit in care ajungeai la un medic. Functiona un fel de zvonistica, se auzea, se vorbea despre cazuri de oameni care au fost inchisi, era o tragedie. Femeile se lasau pe mana oricui numai sa scape de un copil nedorit. Nu te puteai duce la un spital, pentru ca interventiile de genul asta trebuiau raportate, scrise in caietul de sarcini. Riscul era la fel de mare pentru toata lumea”, spune si Dan Bittman. Cititi si:

Decreteii, generatia cu stea in frunte Cine sunt decreteii?  Intrecerea socialista a natalitatii Donarea de lapte matern, rasplatita cu 62 de lei/litru Donarea de lapte matern, rasplatita cu 62 de lei/litru Mandria de a fi decretel Decretul "decreteilor" Case contra copii In pat cu Decretul Cu avortonul in punga, la serviciu Tarii, cat mai multi copii! "Mi-am jurat sa nu fac avort" Spuneti-va povestea Decretul a nascut-o, decretul a mutilat-o