Pe blogul său, Zoso i-a dedicat Cristinei Ich un text în care demască ipocrizia acesteia în relaţia cu fanii ei:

„Am o teorie pe care o voi numi paradoxul influenceriței

Cumperi colecția Adevărul. De fapt n-o cumperi, a venit cu apartamentul în care stai. În momentele în care stai cu capul gol și încerci să formezi gânduri, începi să citești și să memorezi cotoare de cărți.

După o vreme, începi să crezi nu doar că ai citit cărțile alea, ci că le-ai și înțeles. Asta deși tu scrii ca o analfabetă, virgula dintre subiect și predicat fiind norma. Periodic, trebuie să dai cu tifla, așa că insiști cu cultura.

Tu citești de rupi, înțelegi, arunci nume, ești cultă la cap, nu înțelegi de ce publicul tău discută despre cosmetice și bârfe din tabloide și te întreabă doar de asta. În timp ce tu doar asta promovezi și în 99% din timp doar despre asta vorbești.

Doar că pretinzi că nu știi că așa i-ai adunat. Cu piele și cu cosmetice. Nu vine nimeni la tine să vorbească și să asculte chestii civilizate sau culte.

Sunt niște cărți de vânzare, 100 vorbe de duh de la X, ale lui Paler sau Djivara le-am văzut prin multe case, alea sunt mai comestibile decât cărțile în sine.

Să pretinzi că ai citit Nietzsche sau Cioran e parcă un pic prea mult, dat fiind comportamentul tău și felul execrabil în care scrii, dar fiți atenți și la partea amuzantă: publicul ei e și mai praf, că pune botul la ce spune ea.

Una e să spui că citești, e ok, alta e să insiști că citești și să nu știi să scrii și să nu vezi discrepanța între ce te pretinzi că ești și ce arăți că ești.

De asta zic, să citești niște aforisme sau să deții niște cărți nu înseamnă că le-ai citit. Cioran e al naibii de greu, are cuvinte multe, pune virgulele și cratimele corect, dacă citești 100 de pagini înveți să scrii românește corect.

Exemple aiciaiciaiciaiciaici. N-am subliniat erorile, pentru amuzament.

Așadar, paradoxul influenceriței: le dai urmăritorilor doar cosmetice și bikini și apoi te plângi că nu discută cultură. Hai, mai zi cu interesele alea deranjate.”