Fronturile războiului din Gaza. O lecție a istoriei din Orientul Mijlociu este că pacea israeliano-palestiniană nu este un statut final, ci un proces continuu, condus de Statele Unite.

Fronturile războiului din Gaza.

Aceasta este o temă a cărții „Maestrul jocului”, carte scrisă de către Martin Indyk, fost ambasador al SUA în Israel (1995-1997) și trimis special al SUA pentru negocierile de pace între palestinieni și israelieni între 2013-2014. „Pacea pentru Kissinger a fost o problemă, nu o soluție”, scrie Indyk.

„Mașinațiunile diplomatice” ale lui Kissinger au creat un impas între beligeranți, care a fost în general pașnic și a durat în jur de 30 de ani. După cu arată situația operațională din Israel la ora actuală ar trebui să fim mai îngrijorați decât oricând din 1967 încoace.

Nu doar Gaza. Război pe patru fronturi

Atunci, în anii 60-70, mai precis în 1973, Israelul a învins armatele a trei state arabe – Siria, Egipt și Iordania - în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Războiul de șase zile sau Războiul de Yom Kippur.

Astăzi, dacă te uiți cu atenție, vei vedea că Israelul luptă acum, din punct de vedere militar, într-un război pe patru fronturi.

Însă o analiză mai atentă te face să enumeri mai mulți actori pe lângă aceste patru fronturi. Participanții la războiul din Levant sunt în primul rând actori nestatali apoi state naționale, rețele sociale, mișcări ideologice globaliste, comunități din Cisiordania și facțiuni politice israeliene și este cel mai complex război pe care l-am privit vreodată.

Poate cineva garanta că Israelul câștigă acest război de unul singur? Nu știm, vom vedea. Deocamdată orașul Gaza este încercuit.

Atacul proxilor

Mișcarea Ansarullah din Yemen, mai cunoscută sub numele de Houthi, a declarat efectiv război Israelului. Într-o declarație din 31 octombrie, purtătorul de cuvânt al armatei Houthi, Yahya Sarei, a declarat: „Forțele noastre armate au lansat un lot mare de rachete balistice și de croazieră și un număr mare de drone asupra diferitelor ținte inamice israeliene din teritoriile ocupate (palestiniene)”.

Sarei a descris atacurile ca susținătoare pentru palestinienii din Gaza, care se confruntă cu „agresiunea americano-israeliană” pe fondul „slăbiciunii regimurilor arabe oficiale și a complicității unora cu inamicul israelian”.

Presa israeliană a raportat că avioanele de luptă au doborât dronele sosite, în timp ce sistemul de apărare aeriană Arrow (folosit pentru prima oră în luptă) a interceptat o rachetă balistică lansată din zona Mării Roșii. Sistemul Arrow interceptează rachete balistice cu rază lungă de acțiune cu un focos conceput pentru a distruge ținte în timp ce acestea se află în spațiu.

Atacul Houthi

El face parte din apărarea antiaeriană pe trei nivele a Israelului din care mai fac parte sistemul Iron Dom și sistemul David Sling.  Houthi, care dețin capitala Yemenului, Sanaa, din 2014, ca parte a războiului civil al acestei țări, au revendicat trei atacuri asupra Israelului într-o declarație militară care a urmat atacului, fără a da detalii despre perioada operațiunilor și dacă salvele din 31 octombrie au reprezentat unul sau două atacuri.

Ținta principală pare să fie orașul Eilat, din sudul Israelului. Dincolo de cele trei rachete de croazieră doborâte de nava USS Carney, joi pe 26 octombrie a avut loc o explozie misterioasă care a lovit stațiunea egipteană Taba, în apropiere de granița cu Israelul. Explozia, pe care autoritățile egiptene nu au explicat-o, a rănit șase persoane.

Apoi utilizarea sistemului Arrow sugerează că Houthi au folosit o rachetă balistică numită Burkan modelată după un tip de rachetă iraniană, despre care se crede că poate atinge o distanță de peste 1.000 de kilometri pentru a lovi o țintă, recte orașe israeliene.

Generalul Pat Ryder, secretarul de presă al Pentagonului, a recunoscut că rachetele Houthi vizează Israelul, sugerând totodată că rebelii au rachete capabile să atingă aproximativ 2.000 de kilometri.

Reacția Iranului la luptele din Gaza

De la începutul escaladării conflictului, diplomații și generalii iranieni au avertizat că „Frontul de Rezistență” – pseudonimul pe care îl aplică proxilor împrăștiați în regiune – va intra în acțiune dacă Israelul va lansa o ofensivă terestră în Gaza.

Iată că milițiile Houthi au declarat război Israelului. Comandantul Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) din Iran, generalul maior Hossein Salami, a avertizat că Gaza va „devora” Israelul dacă acesta din urmă invadează enclava dens populată controlată de militanții Hamas susținuți de Teheran.

Deocamdată am avut o fază pregătitoare cu operațiuni terestre în anumite zone ale orașului Gaza (cartierul de nord Al Karama) și cu blocarea autostrăzii Salaheddin Road care leagă nordul fâșiei de sudul acesteia. Armata israeliană a intrat în Gaza pe trei direcții. Din unele informații orașul Gaza este la ora actuală încercuit.

Intențiile Iranului

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a acuzat Washingtonul că „gestionează crimele regimului sionist” într-un discurs ținut la Teheran. Declarațiile lui Khamenei au fost urmate de o serie de atacuri asupra bazelor militare care găzduiesc forțele americane în Siria și Irak. Dând vina pe milițiile șiite controlate de Teheran, Washingtonul a ripostat lovind bazele irakiene și siriene conduse de IRGC.

Utilizând acești proxi, Teheranul încearcă să se ferească de o posibilă acuzație de incitare la război, în timp ce-și promovează obiectivele regionale. Protejarea statului islamic revoluționar a fost politica fundamentală a fondatorului Republicii Islamice, ayatollahul Ruhollah Khomeini. Aderând la această abordare, succesorul lui Khomeini, Khamenei, a reușit să țină războaiele la distanță.

Faimoasa sa „flexibilitate revoluționară” a dat undă verde diplomaților iranieni moderați pentru a încheia acordul nuclear din 2015 cu Occidentul, acord care a prevenit un conflict militar iminent dar și colapsul economic al Iranului.

De la Teheran în Gaza

De asemenea, când dronele americane l-au ucis pe generalul său favorit, Qasem Soleimani, în ianuarie 2020 pe aeroportul din Bagdad, Khamenei nu a aprobat un răspuns militar, a permis doar lovituri limitate cu rachete asupra bazei americane Ain al-Assad, din Irak, lăsându-și loialiștii să se întrebe când va fi decisă adevărata răzbunare.

Atacurile lansate de Hamas pe 7 octombrie au fost salutate de Republica Islamică drept „câștiguri strategice”. Acestea veneau după un șir lung de sabotaje și asasinate împotriva cercetătorilor care se ocupau de problemele nucleare ale Iranului.

Omul de știință Mohsen Fakhrizadeh, directorul programului nuclear iranian asasinat în noiembrie 2020 lângă Teheran, a fost ucis cu o mitraliera telecomandată, de o tonă, introdusă clandestin pe bucăți de serviciul secret israelian Mossad, informează Agerpres care citează dezvăluiri publicate The Jewish Chronicle și preluate de Reuters.

Eșecul Hamas

Angajarea Teheranului sau a proxilor coordonați de Garda Revoluționară -IRGC într-un potențial război cu Israelul va fi, de asemenea, o greșeală pentru că vor avea în față aliatul fidel al Israelului -SUA cu ce mai avansată armată din punct de vedere tehnologic. Orice astfel de confruntare ar putea aduce lovituri masive  și distrugătoare pentru ”Frontului de Rezistență”.

Deși visul Hamas de mult timp a fost unificarea fronturilor din jurul Israelului, la nivel regional, acesta nu s-a realizat.  Prin urmare, Republica Islamică va depune toate eforturile pentru a menține statutul actual, pe care l-a câștigat fără a fi nevoită să intre într-un război devastator, direct cu inamicul său- Israelul.

Cert este că unul dintre fronturile pe care luptă Israelul este cel împotriva Iranului și a celorlalți mandatari ai săi - adică Hezbollah-ul din Liban și Siria, milițiile islamiste din Siria și Irak și miliția Houthi din Yemen.

Războiul urban din Gaza

Hamas are încă destul de multă capacitate reziduală de lovire încât a putut să lanseze un atac cu rachete de pe mare, după începerea ofensivei terestre, asupra orașul-port din sudul Israelului Eilat și orașul-port din nord Haifa.

Este incredibil să vezi câte resurse a deturnat Hamas pentru a construi arme, mai degrabă decât pentru a ajuta capitalul uman al Gazei – și cât de eficient a ascuns asta de Israel și de lume. Este un mare contrast între sărăcia locuitorilor din Gaza și depozitele de armament sau casele și avioanele private ale liderilor Hamas.

Componenta esențială a acestui conflict este confruntarea urbană.  Când forțele terestre israeliene au intrat în Fâșia Gaza vineri 27 octombrie, seara, imediat după începerea Sabatului evreiesc, au făcut-o atât de discret, încât au trecut câteva ore până când observatorii internaționali au înțeles ce s-a întâmplat și au realizat care sunt direcțiile de acțiune ale armatei israeliene.

Cum decurge războiul din Gaza

Serviciul de internet și de telefonie în Gaza a fost întrerupt oarecum misterios vineri. Acele servicii de comunicații au fost cel puțin parțial restabilite luni pe 30 octombrie, în urma presiunilor din partea oficialilor americani, potrivit Washington Post. Forțele israeliene care au intrat în Gaza, al căror număr nu a fost încă dezvăluit, înaintează în mai multe puncte ale enclavei, în special în partea cea mai nordică, între mare și Beit Hanoun.

Duminică,29 octombrie, armata a fost angajată în mai multe bătălii terestre. În același timp au avut loc lovituri aeriene masive în enclavă.   Potrivit Statului Major israelian, peste 450 dintre aceste bombardamente au fost lansate pe 30 octombrie. Ultima dată când Israelul a trimis forțe terestre în Gaza a fost în timpul operațiunii Protective Edge, care a durat cincizeci de zile, în 2014.

În acea operațiune, Israelul – care mobilizase șaptezeci și cinci de mii de rezerviști pentru aceasta – a condus o campanie comună aeriană, terestră și maritimă pentru a sprijini trei divizii IDF care s-au mutat în Gaza.

Pe baza operațiunilor anterioare israeliene împotriva Hamas în zonele urbane din Gaza și a arhivelor care descriu bătăliilor urbane moderne care au avut loc pe un teren comparabil de dens, sunt în mod sigur câteva provocări specifice. Care sunt acele provocări? Iată, mai jos, o listă cu cele mai probabile provocări cu care se va confrunta IDF:

Rachetele:

Hamas are un arsenal substanțial de rachete și mortiere în Gaza. În 2014, grupul a tras aproximativ șase mii de rachete – cu rază lungă, medie și scurtă – în timpul bătăliei de cincizeci de zile. Acum, după unele informații  depozitele sunt pline iar Hamasul a tras între 2500-3000 de rachete la începutul operațiunilor militare împotriva Israel.

Drone:

O provocare care va fi mult mai severă decât s-a confruntat Israelul în experiența sa anterioară de război urban este utilizarea unui spectru complet de drone - de la drone sinucigașă de grad militar până la quadcoptere comerciale, de pe raft, modificate pentru a arunca muniție.

Tuneluri:

Despre acestea vom discuta mai jos. Dar un fapt ar trebui reamintit. În bătălia de la Mosul din 2017, ISIS a petrecut doi ani săpând tuneluri, pe care le foloseau pentru a se deplasa între clădiri și poziții de luptă.

Acest fapt a contribuit în mare măsură la creșterea duratei luptei la peste nouă luni și a necesitat distrugerea celei mai mari părți a orașului pentru a-l curăța de forțele inamice.

Atacurile cu arme antitanc și ambuscade:

Atacul urban se face și cu tancuri si transportoare blindate. Hamasul are arme antitanc de tipul Maliutka, Konkur, Fagot și Kornet, precum și RPG-7 și RPG-29 moderne și capabile.

La Fallujah în 2004, un singur batalion american implicat în pătrunderea apărării inamice a pierdut șase tancuri M1A2 Abrams din cauza focului RPG. Soldații din Batalionul 13 al Brigăzii „Golan” au reușit să iasă dintr-o ambuscadă întinsă de Hamas, în urma unei bătălii intense la miezul nopții dintre miercuri și joi, 1 spre 2 noiembrie, a relatat Radio Armata, citat de Times of Israel.

Puncte forte și lunetiști:

Hamas va căuta să folosească o apărare bazată pe luptă în apropiere, puncte forte (clădiri grele din beton și oțel și adesea cu subsoluri și tuneluri) și în mod sigur lunetiști.

Scuturi umane.

Este bine cunoscut faptul că Hamas folosește civilii ca scuturi umane.

Desigur, războiul urban prezintă provocări care se extind cu mult dincolo de nivelul tactic. Pe lângă acestea, există câteva care vor provoca eforturile Israelului la nivel operațional și chiar strategic. Și anume victimele din rândul militarilor israelieni și muniția (războiul urban poate necesita de patru ori mai multă muniție, sau chiar mai mult, decât lupta în alte medii).

La toate acestea se adaugă necunoscutele care aduc surprize. Times of Israel scrie că trupele Brigăzii de Infanterie Nahal au întâlnit un grup de luptători Hamas care au deschis focul asupra lor. Un avion a fost direcționat pentru a lovi unitatea Hamas.

Efecte colaterale ale războiului din Gaza

Odată cu intrarea trupelor israeliene în Gaza în zona Israelului au început mișcări logistice și de descurajare în zona adiacentă Israelului. Statele Unite au trimis o flotă impresionantă în estul Mării Mediterane, formată din grupările de nave ale portavioanelor USS Gerard Ford și USS Eisenhower, nava amfibie de asalt USS Bataan și nava de debarcare USS Carter Hall dar au realizat, ca în timpul Războiului Rece în Europa, un pod aerian între Israel și SUA.

Peste 30 de aeronave americane,  C-17 (29 avioane),  C-5M (3 avioane) și KC-135 (6 avioane), primele fiind de transport și cel de-al treilea de alimentare în zbor, au zburat pe 29 octombrie în regiunea Orientului Mijlociu din America sau din Europa (conform postări pe rețeaua X- Tweeter- a Aerospace Intelligence.  

Armata egipteană a început să desfășoare un număr de tancuri M60A3 Patton și mașini de luptă ale infanteriei YPR-765 în apropierea punctului de trecere a frontierei Rafah datorită temerile că refugiații palestinieni ar putea începe în curând să inunde regiunea, scrie Times of Israel.

NATO, probleme cu muniția

Oficialii NATO sunt din ce în ce mai îngrijorați acum de scăderea stocurilor de muniție Alianței. De notat în special: costurile de producție a armelor încep să crească.

De exemplu, „obuzele de artilerie de 155 de milimetri standard NATO, o muniție de bază pentru artileria din Occident, au costat guvernele aproximativ 2.100 de dolari fiecare înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia anul trecut, a spus amiralul olandez Rob Bauer, preşedintele Comitetului Militar al NATO. Acum prețul unui proiectil este de aproximativ 8.400 USD.

Când scriu acest articol liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, se pregătește să susțină primul său discurs. Ce ne va spune. Vom vedea sâmbătă de dimineața și vom trage concluziile dacă Hezbollah se va implica sau nu în conflict.

Tunelurile din Gaza

Doi factori fac ca voracitatea războiului urban să crească. În primul rând, din cauza dimensiunii mici a Gazei, aproape că nu există teren disponibil pentru operațiuni militare de manevră. În al doilea rând, chiar dacă ar exista un teren deschis disponibil, Hamas va beneficia de pe urma luptei în limitele strâmte ale orașului, în timp ce Forțele de Apărare Israelului sunt optimizate pentru războiul mobil pe câmpiile sterpe.

În consecință forțele speciale israeliene denumite Sayeret sunt cele pe umeri cărora cad operațiunile din Metroul din Gaza (tunelurile de sun oraș). Tunelurile din Gaza sunt apărute cu mult înainte de preluarea de către Hamas a Fâșiei Gaza în 2007 și au fost folosite pentru contrabandă și operațiuni militare rudimentare, inclusiv pentru minarea pozițiilor israeliene.

Acestea pot fi împărțite în mai multe categorii: tunelurile controlate de Hamas cu ieșire în Egipt, folosite pentru introducerea ilegală de arme și alte materiale; tuneluri comerciale pe care Hamas și alte facțiuni le-au deschis pentru operare în schimbul cotei din venituri obținute din mărfuri de contrabandă; și pentru mai multe operațiuni militare independente.

Tunelurile din Gaza duc în Israel

Cea mai importantă categorie de tuneluri sunt însă cele care permit incursiunile în Israel. Prin acestea a fost răpit în 2006 soldatul israelian Gilad Shalit, lângă punctul de trecere a frontierei Kerem Shalom, schimbat ulterior pentru 1000 de militanți palestinieni deținuți în închisorile din Israel. Să ne aducem aminte, mai ales cei de vârsta mea de războaiele din secolul trecut.

În timpul războiului din Vietnam, care a durat 20 de ani, gherilele Viet Cong au provocat daune considerabile militarilor americani prin ambuscadele lor de ”hit and escape” -„lovește și scapă”. Ceea ce i-a ajutat în aceste tactici de gherilă au fost tunelurile sofisticate construite nu doar pentru a oferi adăpost, ci și pentru a înșela forțele conduse de SUA.

Lecția din Vietnam

Labirintul a fost construit pentru a se ascunde de misiunile de recunoaștere și de supraveghere a elicopterelor americane cu rază lungă de acțiune. În sistemul de tuneluri din Districtul Cu Chi/Vietnam (la 70 km nord-vest de orașul Saigon/Ho Și Min), o întreagă armată Viet Cong se putea ascunde, în subterane lungi de peste 200 km,  și se putea antrena și deplasa dintr-o zonă în alta fără a fi detectată de militarii americani care construiseră o bază masivă deasupra acestui sistem de tuneluri.

Gherilele Viet Cong se ascundeau în aceste tuneluri și ieșeau numai pentru ambuscade. Dacă ați vedea cum arată o astfel de diagrama a unui tunel v-ați cruci. Toată arhitectura lor este una sofisticată cu o rețea de puncte de comandă, dormitoare și camere sanitare, puțuri de apă, zone de depozitare și chiar cu zone pline de capcane. Dar mai putem vorbi ca exemple de Tora Bora și de evadarea lui Bin-Laden dar și de tunelurile lui Saddam.

Asediul din Gaza

În acest conflictul luptătorii Hamas vor utiliza atât infrastructura urbană a Gazei cât și cea existentă în subteran. Rămânând aproape de infrastructură, luptătorii Hamas beneficiază de protecție de bază împotriva capacității Forțelor de Apărare Israelului de a-i observa, detecta și viza cu precizie.

În același timp, activând în rândul locuitorilor din Gaza, Hamas poate valorifica brutalitatea războiului urban în spectrul informațional, arătând lumii moartea și distrugerea care însoțesc lupta în zonele urbane. Avansul tehnologic militar al Israelului se confruntă deja cu o provocare comună în războiul urban: ești blocat pe stradă și apoi apelezi la puterea aviației pentru a elimina inamicul și pe oricine altcineva din apropiere, ceea ce duce la pierderi civile semnificative.

În concluzie vom avea un asediu al orașului Gaza la fel cu cel din Irak. Asediul Mosulului în Operațiunea Inherent Resolve (2016–17) este un exemplu. Forțele de securitate irakiene, susținute de coaliția condusă de SUA, forțe care s-au angajat în luptă pentru a învinge Statul Islamic din Irak, nu au avut suficientă forță pentru a încercui complet orașul Mosul.

Lecția din Irak

Cu toate acestea, forțele de securitate irakiene și coaliția condusă de SUA au bifurcat orașul și au efectuat micro-asedii pentru a lovi și distruge ISIS. În multe alte cazuri, totuși, comandanții pricepuți vor lăsa deschisă o parte dintr-un asediu. Care ar fi motivul? O arteră deschisă către și de la un asediu oferă unui comandant posibilitatea de a observa ceea ce intră și ce iese dintr-o zonă asediată.

Aceste informații, la rândul lor, oferă oportunitatea de a înțelege mai bine capacitățile apărătorului, capacitatea de resurse și dispoziția forței. Asemenea exemple putem lua si din Ucraina: asediile de la Aeroportul Donețk (2014–15) și Mariupol (2022) sunt exemple ale acestei dinamici. În opinia mea IDF se va concentra nu pe asedierea orașului ci pe micro-asedii asupra unor obiective care aparțin Hamas.

Cu toate aceste numărul victimelor va fi mare. În aceste condiții, pentru militarii israelieni, prioritară este minimizării amenințării din partea milițiilor Hamas. Eliminarea conducerii militare și politice a Hamas și distrugerea depozitelor de arme ale grupului și a rețelei de tuneluri sunt sarcini primordiale și potențial realizabile.

Orașul Gaza, încercuit

Pe măsură ce Forțele de Apărare Israeliene (IDF) se apropie de periferia orașului Gaza dinspre nord și est, mulți analiști militari americani prevăd lupte urbane groaznice și fac referire la lecțiile brutale ale armatei și ale Marinei SUA din Irak.

Deși aceste analogii pot oferi o perspectivă asupra complexităților obositoare ale războiului urban care urmează, ele nu reușesc să țină seama de complexitățile suplimentare cu care se confruntă israelienii în Gaza. Lupta IDF va fi mai grea și mai lungă decât a doua bătălie de la Fallujah  și mai violentă decât la Mosul.

Numărul victimelor va fi enorm și de o parte și de alta. Printre comandanții Hamas uciși în ultimele zile s-au numărat comandantul Batalionului Beit Lahia al Brigăzii de Nord a Hamas, Nasim Abu Ajina, șeful unității aeriene a Hamas Issam Abu Rukbeh, comandantul forțelor navale ale Hamas Rateb Abu Sahiban și șef adjunct al direcției de informații a Hamas, Shadi Barud.

Cât de adânc a pătruns IDF în Gaza

Amploarea pătrunderii IDF în nordul Fâșiei Gaza este indicată de uciderea raportată a unui lider al unei echipe antitanc Hamas la Universitatea Al-Azhar, situată în cartierele nordice ale orașului Gaza. IDF avansează cu precauție, utilizând o mare putere de foc și exploatând avantajul său aerian. Însă problema lor este, în fapt, orașul subteran construit de Hamas.

Israelul nu se grăbește cu ofensiva. Operațiunea la sol în formatul actual este de așteptat să dureze câteva săptămâni. Potrivit evaluărilor IDF, această perioadă de timp va fi suficientă pentru a prelua zone din Fâșia Gaza, a provoca daune strategice Hamas și a ”lovi” un număr mare de luptători și de lideri palestinieni.

Zone tampon

Surse militare israeliene vorbesc de crearea unei zone tampon, la finele operațiunilor militare, cu o lățime de 2-3 kilometri, de-a lungul graniței Gaza cu Israel, pentru a permite cetățenilor israelieni să se întoarcă în siguranță la casele lor din sudul Israelului.

Am făcut puțină teorie militară pentru a vă oferi posibilitatea să înțelegeți cam ce fac militarii israelieni acum în Gaza.

La suprafață sunt tancurile și buldozerele și în subteran sunt  forțele speciale israeliene Sayeret Matkal numite și ”vulpile lui Solomon”. Ce fel de forțe sunt acestea? Această unitate este cea mai secretă dintre unitățile israeliene ea fiind specializată în salvarea ostaticilor, anti-terorism, și culegere de informații militare/civile.

Este acea unitate cunoscută pentru operațiuni antiteroriste de pe aeroportul Entebbe (Uganda) din 1976. Atunci 240 de persoane aflate la bordul unui avion Air France a fost deturnat de teroriști pro-palestinieni. În incident a murit fratele lui Bibi, Yonatan "Yoni" Netanyahu, cel care a comandat unitatea Sayeret Matkal pe aeroportul Entebbe.

Post Scriptum:

„Întoarceți-vă suficient de mult și puteți vedea exact ce motivează atâta geopolitică astăzi: Ucraina încearcă să se alăture Occidentului. Israelul încearcă să se alăture unui nou Orient Mijlociu. Și nu în ultimul rând Rusia și Iranul au făcut echipă pentru a încerca să le blocheze pe amândouă”- Thomas L. Friedman New York Times.

Editorialul poate fi văzut AICI