O serie de adaptări după romanele lui Stieg Larsson, din trilogia "Millennium", erau o certitudine atunci când cărţile s-au vândut excelent în lumea întreagă, inclusiv în România. Dar pentru că "Bărbaţi care urăsc femeile" (volumul 1), "Fata care s-a jucat cu focul" (volumul 2) şi "Castelul din nori s-a sfărâmat" au avut succes în SUA abia anul trecut, suedezii au fost mai rapizi şi au adaptat romanele pentru marele ecran. Atunci când inevitabilul remake american s-a anunţat, mulţi s-au temut de eventualele cosmetizări hollywoodiene, de cenzură şi de finaluri fericite forţate sau lipsa unei ambiguităţi morale.

Însă David Fincher, celebru chiar pentru filme care explorează latura întunecată, violentă a umanităţii – "Se7en", "Fight Club" sau "Zodiac" – a fost ales drept regizor, iar rezultatul nu avea cum să nu fie măcar bun.

Filmul "Fata cu un dragon tatuat" o are în centru tot pe Lisbeth Salander, hackeriţa traumatizată, cu orientare sexuală variabilă, cu piercinguri şi motocicletă, interpretată de o faţă proaspătă, Rooney Mara. Iar Lisbeth este eroina reală, în ciuda numelui mai important din distribuţie – domnul James Bond însuşi, Daniel Craig şi a poveştii care începe cu personajul acestuia, jurnalistul picat în dizgraţie Mikael Blomkvist.

Rooney Mara devine Lisbeth Salander

Toate tinerele actriţe de la Hollywood până în vârsta de 30 de ani îşi doreau să prindă acest rol, însă Fincher a ales o frumoasă necunoscută în locul unei vedete care ar fi eclipsat personajul. Şi chiar dacă aţi mai văzut-o pe Rooney Mara în ceva (mai ales în "Reţeaua de socializare", în care o interpretează pe tânăra care îi "dă papucii" lui Mark Zuckerberg în prima secvenţă), asta nu înseamnă că aţi putea s-o recunoaşteţi.

Mara plonjează complet în rolul ei, cât se poate de dificil, iar personajul este singurul cu care poţi simpatiza din toată povestea. Ea e abuzată şi exploatată, dar găseşte mereu o cale de a se răzbuna şi de a-i pedepsi pe cei care au strivit-o. E un investigator perfect, şi digital, ca hacker, dar şi când vine vorba de a căuta în arhive prăfuite şi aglomerate. Iar cazurile ei preferate sunt cele de violenţă împotriva femeilor, aşa cum este şi misterul în care Mikael Blomkvist îi cere ajutorul.

Pagini eliminate din carte, dar nu destule

Dincolo de personaj, povestea filmului este una poliţistă, fără întorsături de situaţie extraordinare, iar scenariul nu deviază prea de mult de la romanul-sursă, în căutarea unui substrat mai bogat decât: "bărbaţii urăsc femeile". Iar fidelitatea faţă de romanul lui Stieg Larsson este o problemă din mai multe puncte de vedere, dar mai ales din perspectiva structurii filmului. Deşi Fincher şi scenaristul Steve Zaillian au spus că, din cele 700 de pagini ale romanului au eliminat acţiunea din aproape 300, structura rămâne tot ciudată.

În această peliculă care durează 2 ore şi 40 de minute (deşi nu se instaurează plictiseala), misterul central este rezolvat după 2 ore, iar restul din timpul de rulare e de fapt un epilog prelungit sau o mini-poveste lipită cu aracet pe lângă cea principală.

O atmosferă tulburătoare

Şi, dacă din punct de vedere narativ filmul lui Fincher nu prea are urme de originalitate, atmosfera e cu adevărat fantastică şi te înghite complet. Jurnalistul Mikael Blomkvist este invitat de un industrialist bătrân, Henrik Vanger, pe insula sa proprietate privată, pe care o împarte cu rudele sale – cu care, în mare parte, nici nu mai vorbeşte. Vanger vrea să afle ce s-a întâmplat cu nepoata lui, Harriet, care a dispărut în urmă cu aproape patru decenii de pe insula care era izolată de civilizaţie şi, pe care toată lumea o consideră moartă.

Un fir roşu al femeilor abuzate de bărbaţi, timp de 40 de ani şi mai ales în prezent, traversează întregul film, însă trauma lor nu este explorată destul şi de multe ori secvenţele dure – inclusiv una de viol care îţi face stomacul să se întoarcă pe dos – au un aer de senzaţionalism şi inutilitate. Cât despre relaţia care se formează între Lisbeth şi Mikael, e greu de crezut că hackeriţa ar avea încredere într-un bărbat atât de repede şi de uşor după lucrurile prin care a trecut.
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/WVLvMg62RPA?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

214 de milioane de dolari
au încasat în lumea întreagă adaptările suedeze după trilogia "Millennium" a lui Stieg Larsson

CARIERĂ

Rooney Mara a dat lovitura

Înainte de "Fata cu dragon tatuat", Rooney Mara (26 de ani) era o adevărată anonimă. Ea şi-a început cariera într-un film din 2005, lansat direct pe DVD, "Urban Legends – Bloody Mary". Însă, la fel ca prima Lisbeth Salander, Noomi Rapace, acest rol îi poate deschide ocazii nesperate în carieră. În afară de micul rol, dar de impact, al iubitei lui Mark Zuckerberg din "Reţeaua de socializare", tânăra a mai apărut în filmul "Youth in Revolt", unde a jucat alături de Michael Cera, şi a avut rolul principal în remake-ul din 2010 al filmului "Coşmar pe Elm Street". Rooney mai are o soră mai mare, tot actriţă, Kate Mara, care a apărut în serialul "24" şi filmul "127 de ore".
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/mdJA23uGWSs?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>