La Palatul Baroc din Timişoara va avea loc astăzi, de la ora 17.00, vernisajul unei expoziţii a soldatului grafician Otto Dix. Mâine, de la ora 10, Wiebke Trunk, curatorul expoziţiei, va susţine un workshop, în limba engleză, cu tema „Violenţă şi agresiune”.
Vedetă a primului război mondial, acesta a fost pe front între 1914 şi 1918 şi a găsit inspiraţie pentru creaţiile sale. În această perioadă, cu cretă, tuş, gouache şi în creion a pus pe hârtie printre altele cadavre şi mormane de dărâmături, gropi de grenadă, capete de morţi şi cadavre de animale, peisaje bombardate, civili ucişi, dar şi pe fraţii săi de cruce. Scopul său, explică Wiebke Trunk, curatorul expoziţiei, a fost să expună „ceea ce se poate vedea cu ochiul liber”.
Din toamna anului 1923 până în primăvara anului 1924 a lucrat apoi – cu schiţele pe care le-a creat în perioada 1914 – 1918 din amintirile sale – la cele cinci mape care cuprind fiecare câte 10 lucrări şi care împreună reprezintă seria de gravuri „Războiul”, care poate fi admirată pe simezele timişorene.
A doua parte a expoziţiei o constituie „Grafica critică”, o serie de lucrări concepute în perioada 1920 – 1924 şi care prezintă imaginea societăţii germane după Primul Război Mondial.
„Lucrările din „Grafica critică” şi seria de gravuri „Războiul” asociate cu îndemnul „Ai încredere în ochii tăi” sunt de o dimensiune politică veşnică şi sunt formulate prin calitatea lor artistică în aşa fel, încât putem privi acestea cu o anumită distanţă. Arta devine astfel o resursă de mare folos, prin care putem învăţa să reflectăm asupra complexităţii existenţei noastre sub o formă estetică”, spune Wiebke Trunk, curatorul expoziţiei. „Nu-mi permiteam să pierd acest detaliu”
Într-un interviu din 1961, artistul Otto Dix declara: „Războiul este ceva crunt şi animalic: foamete, păduchi, aceste sunete de neuitat. Totul este altfel. Sincer vă spun că uitându-mă la imaginile pe care le-am pictat cu vreme în urmă, am senzaţia că o parte din realitate nu a fost prezentată şi anume urâtul. Războiul a fost un lucru oribil, dar în acelaşi timp ceva de amploare. Nu-mi permiteam să pierd acest detaliu. Trebuie surprins omul în acest stadiu dezlănţuitor ca să ne putem face o imagine despre el”.
Recomandările noastre
