Concluziile analizei de ieri erau cam asa: ca-n timp ce dreapta s-ar pregati de neo-majoritate daca ar avea succes la europarlamentare, elementul cheie ce-ar influenta acest proiect este (contra)performanta ProRomania, adica ce se intampla in stanga esichierului politic; pe de alta parte, la prezidentiabilitatea din stanga apare ca proiect de succes sustinerea unui candidat din dreapta, Calin Popescu Tariceanu, descris ca „mielul turbat al stangii, ce suge la doua tzatze politice”, gratie pozitionarii inteligente a acestuia in ultimii ani.

Acum, sa vedem ce este “dreapta” in Romania, interactiunile reale intre aceste partide si ce prezidentiabili vor califica in cursa din toamna.

PNL-ul de azi apare ca un front anti-PSD, cu mesaj public pregnant anti-Dragnea, dar cu probleme interne si de imagine generate de un grup de “baroni galbeni”, ce-au necazuri cu justitia similare “baronilor rosii”, in plus fesenismul nedisimulat al jumatatii partidului ce vine din PDL, deci direct din Frontul Salvarii Nationale- FSN, face ca si comportamentul activului de partid sa fie similar oarecum celui din PSD.

USR-PLUS, tocmai pentru ca este DOAR o alianta electorala, s-a ferit sa-si exprime dedicatia pentru valorile dreptei, iar un argument in plus de diferentiere fata de PNL este si sustinerea declarata pentru un alt sef viitor al Comisiei Europene, diferit de cel sustinut oficial de catre popularii europeni, adica Michel Barnier; USR-PLUS activeaza public ca un front anti-baroni, rosii sau galbeni, mascandu-si mediatic cu greu insa interferentele unor proprii lideri cu banii bugetari.

ALDE este un proiect nostalgic al dreptei liberale, ce se legitimeaza in primul rand pe istoria personala a liderului Calin Popescu Tariceanu, fost presedinte si prim-ministru PNL, impanat cu elemente din administratia Emil Constantinescu, deci a vechii Conventii Democratice (Dorin Marian si Catalin Harnagea fiind doar doua exemple din ‘’statul paralel’’ al lui E.C., ce sunt azi la conducerea executiva a ALDE). Slabiciunea demersului politic al ALDE consta tocmai in absenta unor reprezentanti importanti ai capitalului romanesc din conducere, precum si din lipsa de dedicatie legislativa pentru a crea avantaje acestora, slabiciune pe care o gasim si la PNL.

PMP-ul joaca la aceste alegeri cartea expertizei liderului Basescu, coroborata cu unionismul romano-moldovean, fara a putea fi identificate insa elemente pregnante de dreapta, respectiv de sprijin pentru capitalul romanesc. Acuzatia de securism explodata in plina campanie in “fata politica” a lui Basescu, a fost un element de natura sa stopeze trendul ascendent din ultima perioada a PMP, iar decizia lui Basescu de a nu comenta a fost o greseala tactica, sigur nu pe placul electoratului de dreapta.

 Dar, care este interactiunea intre aceste partide care si-ar dori, in formula PNL-USR-PLUS-PMP, plus ProRomania sa forteze o neo-majoritate parlamentara? Treburile arata cam asa: PNL vrea sa fie liderul incontestabil al viitoarei coalitii, isi doreste un USR-PLUS sub 15% la europarlamentare si un PMP sub pragul electoral (aici liberalii au dublu scop, redistribuirea unui loc de europarlamentar catre PNL in urma esecului PMP, respectiv folosirea mai facila a masei parlamentare a PMP, prin scaderea autoritatii lui Basescu in urma esecului); USR-PLUS la randul lor vor un scor egal sau mai mare cu cel al PNL, pentru a pondera avantul liberalilor de a-i tutela, si-un PMP cat mai mic, care sa nu le mai paraziteze mesajul anti-Dragnea si pro-justitie. PMP-ul nu se angajeaza in nicio disputa  cu ceilalti doi posibili viitori parteneri, dar asta nu inseamna ca incaseaza bucuros.

 Deci, daca aceste lucruri si interactiuni sunt de notorietate , ne putem inchipui cat de anevoios va fi un proiect de colaborare parlamentara solidar,  in lipsa vreunui factor major de coagulare. Iar acela n-ar putea fi decat un candidat comun la prezidentiale, azi Klaus Iohannis. Pana sa analizez asta, marchez aici doua lovituri majore pe care ALDE le-a aplicat PNL-ului in ultima saptamana: racolarea primarului liberal de Targu Mures, respectiv mesajul public extrem de coroziv al lui Aristotel Cancescu impotriva lui Klaus Iohannis, vechi baron liberal si el, elemente ce-au lovit greu coeziunea interna din PNL exact inaintea alegerilor. Iar problema liberalilor este ca n-au reusit, in oglinda, miscari echivalente care sa contrabalanseze pierderile, ceea ce arata clar organizare de campanie slaba.

Si-acum, sa analizam schematic tabloul prezidentiabililor dreptei, in mod consecutiv alegerilor din 26.05: PNL se impune cu Klaus Iohannis, drept ‘’candidat alfa al dreptei’’, daca scorul liberalilor va fi mai mare decat 25%, iar USR nu va trece de 15%. Referendumul capata in acest caz o importanta secundara, dar daca va trece, e un avantaj in plus pentru Iohannis. Daca USR-PLUS se apropie de 20%, atunci decizia lor pentru un prezidentiabil propriu este clara si sigura, si va putea fi detonata doar prin amorsarea in plus a divergentelor  interne, care au atins punctul de fierbere in aceasta campanie, dar n-au dat inca in clocot. Iar, in cazul unui asemenea succes de circa 20% pentru USR-PLUS,  greu va mai fi de miscat din postura de prezidentiabil cel care a condus lista si lupta, deci Dacian Ciolos. ALDE si Tariceanu spera la un scor de peste 10%, ceea ce le-ar asigura portanta candidatului spre un tur doi, scor posibil azi si creditat in sondaje. PMP-ul asteapta sa vada daca realizeaza plus sau minus 5%, apoi va anunta ce va face la prezidentiale, lucru deloc de neglijat, avand in vedere potentialul de lupta supra- si subterana a batranului lup de mare Basescu.

In cazul unor rezultate contrare calculului hartiei de azi, dinamica va fi mare si scenariile puse pe masa diverse si surprinzatoare. Iar aceste lucruri se vor intampla in conditiile in care PNL mai are doar un singur actor ce apare sus in sondaje, Rares Bogdan, care poate avea si el alonja publica de prezidentiabil pe dreapta, pe modelul din stanga, Gabriela Firea sau Carmen Avram. La USR-PLUS, functie de rezultat si “scenarii cu ochi albastri”, Laura Codruta Kovesi poate fi candidatul ce-ar coagula intern structura daca Dacian Ciolos va esua la europarlamentare. Calin Popescu Tariceanu, functie de rezultatul ALDE si decizia in cazul lui Dragnea, se conserva fie ca protagonist, fie ca “iepure” pentru candidatul PSD.

Maine voi analiza cateva scenarii de joc politic post-alegeri, bazate atat pe posibilele rezultate, cat si pe deciziile ICCJ din 27.05, respectiv CCR din 05.06, pentru ca ambele conteaza in cazul candidatului PSD; care candidat poate fi Dragnea, daca ‘’scenariul cu ochi albastri’’ de tur 2 intre el si Iohannis, ramane valid dupa europarlamentare, deci daca si Iohannis ramane valid dupa europarlamentare si referendum; dar despre toate astea, maine!