Livingurile au fost golite de bibliotecile pline cu cărţi. Locul lor a fost luat de muţunache şi vaze colorate. Doar intelectualii îşi mai declară iubirea eternă pentru parfumul hârtiei tipărite.
În sufrageriile comuniste, actualele livinguri capitaliste, piesa centrală a designului interior era biblioteca. Un semn de bogăţie, pentru unii intelectuală, pentru alţii - materială. Astăzi, în secolul termopanului, canapelelor din piele şi al mobilierului din prefabricate, biblioteca a dispărut, iar odată cu ea şi cărţile. Cei care au fost interesaţi pe timpul comunismului să fie doar în ton cu moda şi să-şi cumpere cărţi pe culori, să le aranjeze pe raft după dimensiuni, au "scăpat" de ele. O parte au luat drumul anticariatelor, altele au ajuns direct la gunoi. Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Eminescu sau Ion Creangă nu-şi mai găsesc locul în sufragerie. "A trebuit să le arunc" Ioana are două corpuri mari de bibliotecă, întinse pe doi pereţi din sufragerie. Cam un sfert le-a moştenit de la părinţi, iar restul le-a cumpărat de-a lungul timpului. "Aveam şi multe manuale, diferite cărţi şi cărticele, le strângeam pe toate. Erau peste tot, sub masă, unele sub pat, pe lângă televizor." De curând s-a apucat de zugrăvit, iar cărţile au devenit instant o povară: "Nu ştiam pe unde să le mai pun şi unde să le mai mut. M-am hotărât să ţin doar o parte, cât încap în bibliotecă, pentru că nu renunţ la ea. Am chemat un anticar să ia câteva dintre ele. A analizat titlu cu titlu, iar din câteva sute a ales vreo 10 pe care mi-a dat 30 de lei. Restul n-am avut cui să le dau. A trebuit să le arunc". Alex a primit moştenire de la părinţi un apartament cu trei camere, o mobilă veche şi o bibliotecă cu câteva sute de cărţi. Din living au dispărut toate. "Am vrut cât mai simplu, fără multă mobilă", spune tânărul. Cărţile le-a dat gratis la un anticariat:"Au rămas vreo 20, mai dragi mie. Le-am iubit, însă e vorba şi de spaţiu, iar acum îl citesc pe Kindle, pe laptop". Unde au fost mutate cărţile Specialiştii în decoraţiuni interioare spun că tinerii au renunţat primii la bibliotecă. "Preferă să-şi decoreze casa cât mai minimalist, cu puţine piese de mobilier. În living apare o comodă tv, un sistem audio, o canapea, eventual două fotolii, dacă spaţiul e generos, şi un bar discret. E adevărat că foarte multe biblioteci au dispărut, însă oamenii educaţi, cei care au nevoie să studieze citesc des, îşi fac un loc special cu un birou înconjurat de rafturi de cărţi. De obicei, acestea sunt amenajate pe holuri spaţioase sau într-o cameră", explică arhitectul Andrei Trofin. Pe scări, cu mobila bunicii Când s-au întors din străinătate, o bună parte dintre românii care au lucrat în ţări precum Germania, Franţa, Italia sau Spania au împins biblioteca pe scări. "Au văzut cum şi-au amenajat casele cei de acolo şi caută şi la noi piese de mobilier asemănătoare. Totul din PAL", spune Ionuţ Căpraru, care are o experienţă de aproximativ şapte ani în mobilă din prefabricate. Şi cum arată livingurile europenilor din vest? "Aici e o mică problemă, cred că mulţi au văzut doar livingul. Dacă iei la răsfoit nişte reviste de decoraţiuni interioare de afară, vei observa că sunt minimalist decorate, cu mobilă puţină. Însă cărţile şi-au găsit locul în altă cameră", explică Căpraru. Se caută "lemnul masiv" Magazinele de mobilă care mai au biblioteci de vânzare sunt cele care aduc marfă de import. "Se caută cele din lemn masiv. E de aproximativ 2-3 ori mai scumpă decât una din prefabricate, însă în ceea ce priveşte calitatea nu se poate compara, te ţine o viaţă. Clienţii sunt oameni cu educaţie, intelectuali", spune Romeo Grigoriu, administratorul magazinului de mobilă Romconfort. TEHNOLOGIA E-READER Cartea tipărită: "Nimic nu se pierde, totul se transformă" Pe o tabletă electronică, cu un spaţiu de stocare generos, pot încăpea cu uşurinţă toate cărţile dintr-o sală de bibliotecă judeţeană. Nu vorbim de gadgeturile viitorului, ci de cele care există deja. De exemplu, pe un dispozitiv de 4GB încap peste 4.000 de cărţi. "Evident, apariţia acestor suporturi este unul dintre motivele pentru care se înregistrează o scădere a interesului pentru cărţi. Fiul meu de exemplu citeşte mult mai multe pe computer", e observaţia lui Toader Paleologu, fost ministru al Culturii. Revoluţia "e-book" Deocamdată, în România există aproximativ 6.000 de posesori de astfel de gadgeturi pe care se pot citi cărţi digitale, iar totul este în perioadă de pionerat. Nici titluri nu sunt foarte multe, aproximativ 300. Paginile digitale, creşteri ale vânzărilor de 200% În lume, revoluţia cărţii digitale se resimte puternic. De la un an la altul s-au înregistrat creşteri de 200% . Magazinele care vând online cărţi digitale speră să se întâmple şi la noi acest lucru, mai ales că au scăzut simţitor preţurile tabletelor e-reader. Cea mai ieftină costă puţin peste 300 de lei. Cu toate acestea, Cristian Tabără crede că e destul de devreme să vorbim despre un fenomen. "Într-adevăr, sunt persoane care îşi descarcă sute de volume pe astfel de dispozitive, însă nu putem vorbi despre un lucru care să se întâmple la scară largă", a declarat prezentatorul emisiunii "Ca la carte". Pe de altă parte, cartea fizică pierde teren şi din cauza preţului. "De curând, eu am dat pe o carte 8 euro. Mulţi vor spune că nu e foarte mult. Însă la Paris aş putea să găsesc cărţi de două ori mai ieftine, în reţele de librării, unde se vând la ocazie. La noi nu există aşa ceva deocamdată", e observaţia lui Paleologu. LECTURA - VICIU Ion Cristoiu stă printre cărţi de la vârsta de 5 ani Aproape că nu e niciun perete liber în casa jurnalistului Ion Cristoiu. Sunt cărţi peste tot, de jos până aproape de tavan. În birou, împărăţia cărţilor a ocolit doar fereastra, în dreptul căreia tronează un ventilator care învârte aerul cald, fumul de ţigară şi parfumul cărţilor. Pe un fotoliu e un laptop şi un iPad. "Nu cred că pot înlocui cartea. Aceste dispozitive sunt cel mult folositoare, îţi indică spre ce carte să te îndrepţi către raftul bibliotecii pentru a-ţi lua informaţiile, datele de care ai nevoie", e de părere jurnalistul. Numărul cărţilor creşte În living e o bibliotecă mare, cu toate cărţile puse în ordine. Pe masa din mijloc mai sunt câteva pachete, pregătite parcă pentru studiu. Pe un hol, încă o bibliotecă. "Nici nu ştii când ai nevoie de o informaţie, să studiezi ceva, trebuie să le pe toate la îndemână, aproape. Uneori poate eşti tentat să spui: «Ce-mi trebuie mie atâtea cărţi de istoria Rusiei?» sau mai ştiu eu ce alte titluri, însă nu se ştie niciodată", spune convins Ion Cristoiu.
Numărul cărţilor creşte de la o zi la alta, iar spaţiul se strâmtorează. Dar, chiar şi aşa, nu s-a gândit niciodată să le mute în alt loc. "Aş putea să le duc la Găgeşti (n.r. casa natală), dar dacă am nevoie de una la un moment dat, ce fac? N-ar fi deloc practic", concluzionează jurnalistul Cristoiu.
Cunoscutul gazetar s-a îndrăgostit de cărţi de mic, de pe la 5 ani, când a învăţat să citească. În copilărie, o mare parte din timp şi-l petrecea la biblioteca Căminului Cultural din satul natal.
Cititul ca un viciu
Cu timpul, după cum spune chiar el, lectura a devenit un viciu. Multe dintre cărţile pe care le are acum în bibliotecă şi le-a cumpărat pe vremea în care lucra la "Evenimentul Zilei".
S-a îndrăgostit atât de tare de scrierile lui Bulgakov, încât se închidea în birou, cerea să nu fie deranjat ca să citească câteva pagini din "Maestrul şi Margareta". Prima bibliotecă era compusă din cărţi "normale", de istorie, literatură sau filosofie şi "străine", adunate din deplasările pe care le-a făcut în străinătate înainte de '89. Cele din urmă erau, în general, scrieri ale literaţilor din vest, despre comunism. Suspiciunea securiştilor o fenta spunând că vrea să le denunţe.
FIDEL. Cunoscutul gazetar Ion Cristoiu spune că nu s-a gândit niciodată să renunţe la cărţi
FOTO: VLAD STĂNESCU
"Mulţi nu mai citesc pentru că nu au timp. Apoi, pentru că nu mai simt nevoia, li se oferă alte mijloace de petrecere a timpului liber "
ION CRISTOIU jurnalist, scriitor
TOADER PALEOLOGU
"Multe cărţi sunt recuperate de la comunişti"
În camera fostului ministru al Culturii, Toader Paleologu, sunt mormane de cărţi. În bibliotecă sunt "multe", nu poate nici măcar aproxima. "Au o valoare extraordinară pentru mine. O bună parte dintre ele sunt de la bunicii mei şi de la tatăl meu. Multe au fost recuperate de la comunişti. În 1959, când i-a fost confiscată averea, i-au luat şi cărţile. A fost o mare lovitură pentru el. Pe altele leam cumpărat din ţările pe unde am călătorit. Îmi petrec foarte mult timp în librării", povesteşte Toader Paleologu.
Însă biblioteca personală nu a fost singurul loc de studiu. "Cât timp am studiat în Franţa, 90% dintre cărţile pe care le-am citit au fost din biblioteci publice", povesteşte fostul şef al Ministerului Culturii.
Ar renunţa la bibliotecă? E o întrebare "blasfemică". "Nici în ruptul capului, nu se poate aşa ceva, nu pot să-mi pun această problemă vreodată".
CRISTIAN TABĂRĂ
"Mulţi sunt interesaţi de profit"
În fiecare lună, fără să aibă o normă fixă, cel puţin "din cauza" emisiunii, citeşte 4 - 5 cărţi. Titlurile care l-au influenţat sunt: "Martin Eden" de Jack London, "Războiul sfârşitului lumii" de Mario Vargas Llosa, "Narcis şi Gura de Aur" de Herman Hesse şi volumul Mitropolitului Antonie Plămădeală "Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă".
Lumea citeşte mai puţin. "Atunci când s-a diversificat accesul la informaţie, a început să scadă apetitul societăţii pentru lectură. Societatea actuală este orientată către nevoia practică, spre profit, şi mai puţină spre zona spirituală. Foarte mulţi oameni nu mai pun lectura pe primul loc", crede Cristian Tabără, realizatorul emisiunii "Ca la carte". Jurnalistul mai spune că omul are nevoie să evadeze din când în când din cotidian, iar lectura e metoda perfectă, mult mai bună decat Internetul sau orice alt joc.
DAN LUNGU
"Prima carte era de Coşbuc"
Scriitorul Dan Lungu nu are o bibliotecă, "are câteva". "Am şi una cu câteva sute de volume în laptopul meu. Am nevoie de ele în permanenţă", spune scriitorul. Toate cărţile din bibliotecă sunt cumpărate de el.
"Părinţii mei de la Botoşani nu erau oameni cu bani, erau muncitori. Cu timpul, mi-am adunat singur biblioteca. Îmi aduc aminte şi prima carte pe care mi-am cumpărat- o. Era de Coşbuc. Eram în clasa a IV-a sau a V-a. Mă impresionase că era foarte veche, avea o copertă şi o grafică deosebită", îşi aminteşte Dan Lungu.
Îi înţelege pe cei care au renunţat să adune o bibliotecă în casă. "Nu sunt convins că oamenii au renunţat la biblioteci definitiv. Pe de altă parte, mai e şi problema spaţiului locativ, sunt mulţi care stau şi cu părinţii şi e destul de greu să-ţi faci o bibliotecă personală", crede scriitorul Lungu.
Citiţi şi:
- Viitorul literaturii în epoca iPad
- Revoluţia eBook înghite cărţile şi scoate biblioteca din casă
- Cum fac japonezii bani: mută cărţile din bibliotecă în iPad
- Cărtărescu: cel mai citit scriitor se mută pe iPad
Recomandările noastre
