EMilian Isailă: "Oraşul nu are un Broadway. Viaţa teatrelor e precară şi depinde în cea mai mare măsură de subvenţiile municipalităţii sau ale Ministerului Culturii."
Oraşul nu are un Broadway. Viaţa teatrelor e precară şi depinde în cea mai mare măsură de subvenţiile municipalităţii sau ale Ministerului Culturii. Un actor nu poate trăi din teatru. Se câştigă cam 25 de lei noi pentru o reprezentaţie. Aşa că, de pe scenă, acesta trebuie să alerge în studiourile televiziunilor, să joace în seriale sau să filmeze reclame.
E o minune că pe scenele Bucureştiului încă sunt piese bune şi piese proaste. Iar cea mai mare minune e că sălile sunt pline. Da, bucureştenii merg la teatru.
Actoria ca şi scrisul sau pictura sunt preocupă ri nesigure în societatea românească. Asta nu înseamnă mare lucru. E situaţia din teren, iar cei care vor să se exprime prin artă trebuie să găsească soluţii de supravieţuire. Dar precaritatea existenţei artiştilor nu e numai o problemă a lor, ci, în principal, e o problemă a comunităţii. România după 1990 a decăzut constant din punct de vedere cultural. Doar entuziasmul publicului şi talentul artiştilor au făcut ca prin sălile de teatru să nu bată vântul. Dar, din păcate, în oraşul nostru, în care cu greu scapi să nu fi strivit de roţile unui Q7 condus de un parvenit ce a vândut un teren, nu există viaţă culturală.
În Bucureşti se fac afaceri imobiliare şi nu cultură. Autorităţile nu reuşesc să sprijine proiectele artistice. Şi nu că n-ar fi bani, dar nu sunt criterii. Viaţa culturală a Bucureştiului se va revitaliza doar atunci când publicul o va susţine. Un bilet la teatru în Londra, şi nu unul în primul rând, costă echivalentul a 200 de lei noi. Încet, încet, cred că arta va deveni o afacere profitabilă şi în România, iar abia atunci actorii vor avea şansa să fie mai bine plătiţi.
Oricât va dura acest proces, un lucru e sigur. Bucureştenii sunt fascinaţi de teatru şi, cu religiozitate, seară de seară, se refugiază în sala de spectacol, ca să scape de prostul gust şi proasta creştere cu care s-au luptat în timpul zilei.
De acelaşi autor, citiţi şi blogul „Stockholm 330“.
Recomandările noastre
