Evenimentul Zilei > International > EMERGING EUROPE: Un nou început pentru Moldova
EMERGING EUROPE: Un nou început pentru Moldova

EMERGING EUROPE: Un nou început pentru Moldova

Fără handicapul unui ajutor fățiș din partea României vecine, Maia Sandu e aleasă președinta Moldovei.

Maia Sandu l-a învins cu un scor clar pe actualul președinte Igor Dodon, devenind prima femeie care câștigă
președinția Moldovei.

Absolventă a Universității Harvard și șefă a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), dna Sandu a obținut 57% din voturi la al doilea tur de scrutin din 15 noiembrie împotriva dlui Dodon, oficial independent, dar susținut de Partidul Socialist (PSRM).

Sandu a fost ajutată extrem de mult de voturile moldovenilor care trăiesc în străinătate, ele reprezentând peste 15% din total. Multe mii de expatriați moldoveni au fost forțați să stea la cozi vreme de ore la secțiile de vot deschise la ambasade și consulate de pe tot cuprinsul Europei, atât de mare a fost interesul pentru aceste alegeri, pe care mulți le consideră cruciale pentru viitorul țării.

„Vreau să mulțumesc diasporei”, a declarat Sandu la scurt timp după închiderea urnelor. „Ei au demonstrat că, indiferent cât de departe de casă sunt, încă le mai pasă de viitorul acestei țări.”

E probabil ca Sandu să preseze acum puternic pentru alegeri generale. Moldova e condusă în prezent de o coaliție formată de două partide de centru-stânga, PSRM-ul dlui Dodon și Partidul Democrat, condus anterior de oligarhul Vlad Plahotniuc, care în prezent luptă cu extrădarea din SUA în Moldova, fiind inculpat pentru corupție.

Coaliția de guvernare nu are decât 51 de deputați din 101 și, chiar dacă nu va reuși să forțeze alegeri, Sandu, care a fost anul trecut pentru scurt timp premierul unui cabinet anticorupție, va dori să alcătuiască un nou guvern care să se angajeze în lupta cu corupția.

Lupta anticorupție

Considerată de multă vreme, în mod întrucâtva simplist, drept o candidată pro-europeană (în antiteză cu dl Dodon, care dorește legături tot mai strânse cu Rusia), Sandu – care acum patru ani a pierdut doar cu o mică marjă în fața lui Dodon – și-a axat campania pe eradicarea sărăciei și lupta contra corupției, care i-a făcut atât de mult rău economiei acestei țări, rămasă încă cea mai săracă din Europa.

Organul anticorupție al Consiliului Europei, GRECO, a condamnat în octombrie Moldova pentru că nu a prea înregistrat progrese în lupta contra corupției la nivel înalt, afirmând că măsurile luate în ultimii ani sunt „clar insuficiente”.

Sandu s-a angajat totodată să reînnoiască aspirațiile europene ale Moldovei, cu toate că, deși a pledat în continuare pentru o integrare europeană într-un viitor imprecis, în comparație cu alegerile din 2016 retorica pro-UE a fost considerabil mai puțin vizibilă în campania electorală, după cum au fost și intervențiile unor politicieni de seamă din România vecină – poate mai degrabă datorită restricțiilor anti-pandemie decât unei tactici deliberate.

Discutând luni cu presa, Sandu a promis că va menține un „echilibru real” în politica externă și un „dialog pragmatic cu toate țările, inclusiv România, Ucraina, statele europene, Rusia și SUA”.

Ea și-a asumat un angajament special față de electoratul rusofon al dlui Dodon, declarând în limba rusă: „Voi nu ați pierdut, vă voi câștiga încrederea prin fapte concrete”.

România absentă

Minoritățile etnice ale Moldovei, ruși, ucraineni și găgăuzi – care reprezintă la un loc cam un sfert din populație – se sperie, și e de înțeles, de fiecare dată când România își arată orice fel de interes față de țară, văzând acest lucru drept un prim pas spre o viitoare unire a celor două state.

Cea mai mare parte a Moldovei de azi a fost parte integrală a României pentru o perioadă din secolul 20, dar deși discuțiile despre unire ocupau cândva un loc central, puțini sunt cei care iau cu adevărat în considerare ideea: nu în ultimul rând și pentru că cei mai mulți moldoveni i se opun.

Mai mult, cu excepția câtorva naționaliști extremiști, cei mai mulți politicieni români par a fi acceptat tacit că, lăsând la o parte politica și istoria, România pur și simplu nu-și poate permite să absoarbă cea mai săracă țară a Europei.

Puțini vor admite așa ceva public, însă prin faptul că preferă să pronunțe declarații politicoase – dar în definitiv lipsite de conținut – despre un „parteneriat solid” și „sprijin pentru integrarea europeană a Moldovei”, iar nu un sprijin explicit pentru unire, ei o admit de fapt indirect.

Procedând astfel, și abținându-se să intervină în campania electorală, e posibil ca ei să fi ajutat ca rusofonii Moldovei s-o vadă mai favorabil pe Sandu.

Articol de Craig Turp-Balazs

Traducere: Andrei Suba, RADOR