Un Elvis mic de tot, tuns regulamentar şi într-o ţinută de funcţionar destins, interpretează cântece de neuitat.

Din celebra mişcare de picioare a Regelui rock&roll rămâne aşa, o zvâcnire.   Publicul adunat la Teatrul de Vară din Parcul Naţional e totuşi binevoitor cu Alin - pentru că pe Elvis al nostru aşa îl cheamă: Alin şi atât. Ecranul instalat lângă scenă - pe care până mai înainte au curs imagini din concertele Regelui - arată acum un Alin şi mai mic decât cel vizibil cu ochiul liber.

E sâmbătă seara şi este a patra ediţie a Memorialului Elvis ţinută la Bucureşti, la 31 de ani de la moartea unuia dintre cei mai importanţi artişti ai secolului trecut. De organizarea evenimentului din acest an s-au ocupat trupa Teachers Orchestra, Fan clubul „Elvis The Legend“, Teatrul EU&UE, Primăria Sectorului 2 şi Centrul cultural „Mihai Eminescu“.   „Muzica care aşază sufletul nostru“ Chiar şi cu neajunsuri tehnice, pe la a doua sau a treia piesă, Alin dă lovitura: câteva doamne cu părul permanent se pun pe dansat. Altfel, la Memorialul Elvis s-a adunat un public pestriţ: pe lângă doamne - acum încinse bine de mişcări - pe scaune se mai află rătăcit câte un „emo“, câte o domnişoară plinuţă în fustă mini şi câte un bărbat plictisit, cu PETul de bere la picior. Restul lumii bea, civilizat, bere la pahar.

Alin se retrage şi intră în scenă gazda evenimentului, care vorbeş te în cuvinte mari de tot despre cât de frumos este că lumea se adună încă pentru a asculta muzică bună, „muzica care aşază sufletul nostru“ şi despre primarul Neculai Onţanu, „fără de care acest frumos eveniment nu ar fi fost posibil“. Daniel Iordăchioaie şi un câine

S-a lăsat noaptea binişor, e timpul pentru invitatul special al serii, Daniel Iordăchioaie. Nu e aşa cum îl ţin minte cei mai mulţi oameni adunaţi aici: e varianta lui mult mai voluminoasă decât cea care făcea furori printre domniţe la începutul anilor ’90, are plete peste umeri şi o bandană pe frunte. „Maestre, banda…“, cere Iordăchioaie şi i se dă bandă. Promite însă că va presta şi live, ceva mai încolo, împreună cu Teachers Orchestra. Deocamdată, lumea se agită pe „Delilah“, iar prin spatele scenei trece un câine vagabond.

Vin şi băieţii de la Teachers Orchestra, ocazie cu care Iordăchioaie le cere un „Re major“. „Sunt vreo două versuri pe care nu le ţin minte la prima piesă“, se scuză artistul înainte de a începe. Publicul este însă în continuare binevoitor, alături de el: „Îţi suflăm noi, Daniel“.

Doamnele iau foc o dată la auzul îndemnului „Go, Johnny, go!“ şi încă o dată pe „Tutti Frutti“. Se sting însă oarecum când începe să cânte - la cererea membrilor trupei, ţine să precizeze Iordăchioaie - o melodie de-a lui, care se cheamă „Ruj pe buze“. A treia „pogorâre“ a Regelui

E sete mare pe scenă, numai bine îşi face apariţia cu un pahar de apă, în mâna lui Cristi Roman, liderul trupei Teachers Orchestra. E un Elvis mult mai dezvoltat decât cel de la început, un Elvis contemporan, cu perciuni, un breton destul de consistent, chiar şi accent. „Cum vă simţiţi? Yeah!“, zice el aşa, de reîncălzire. „Cântă bine Teachers Orchestra, nu?“. Lumea n-are de zis mare lucru, unii au plecat chiar în căutarea autografului lui Daniel Iordăchioaie.

Doar un grup de băieţi se agită într-o parte părăsită a tribunei, iar când solistul se întreabă cu ce să continue, aceştia strigă din tot sufletul lor „Love me tender!“. Cristi Roman se opune, cel puţin deocamdată. Seara e lungă, iar Elvis - aflat printre extratereştri sau Dumnezeu ştie unde - are timp să treacă şi pe la Bucureşti.

SPECTACOL

„Regele“, iubit şi la Mioveni

Artistul american a fost comemorat sâmbătă şi în Piaţa Dacia din Mioveni (Argeş), de aproximativ 500 de oameni. Gazda evenimentului a fost Valentin Mogoasa, cunoscut ca „Elvis de la Mioveni“. „Visul meu de mic a fost să organizez un concert în care imitatorii lui Elvis, veniţi din toată ţara, să cânte live“, a declarat el, preluat de Mediafax. Printre invitaţii s-a numărat o altă „întrupare“ a „Regelui“, Elvis Romano din Maramureş, care a interpretat un  cântec al lui Elvis în limba romani.