Considerată raiul depozitelor pentru averile cu origine îndoielnică, Elveţia vrea să devină lider mondial în materie de confiscare şi restituire a fondurilor ilicite.

Consiliul federal al Elveţiei, puterea executivă a statului, a trimis pe 28 aprilie în Parlament un proiect de lege  privind obligaţia respectării unei proceduri, inspirată din convenţiile internaţionale.

Respectivele acorduri internaţionale au permis statelor păgubite ca în cincisprezece ani să primească  aproximativ 1,7 miliarde franci elveţieni. Restituirile au corectat mai ales abuzurile comise de dictatorii Ferdinand Marcos din Filipine, nigerianul Sani Abacha sau de fratele preşedintelui Mexicului, Carlos Salinas.  

Legea urmează să permită ţărilor solicitante, cu o justiţie slăbită, să ceară confiscarea şi returnarea fondurilor deturnate.

„Cazuri cum au fost cele ale lui Mobutu, preşedintele Zairului, sau Duvalier, preşedintele statului Haiti din 1957 până la moartea sa survenită în 1971, ar trebui să nu mai existe”, a declarat Micheline Calmy-Rey, ministrul elveţian al Afacerilor Externe.

În 2009, moştenitorii fostului dictator al Zairului, actuala Republică Democratică Congo, au recuperat 7,7 milioane de franci elveţieni, echivalentul a 5,5 milioane de euro, îngheţaţi de Elveţia din 1997, pentru că justiţia congoleză nu a putut dovedi cu probe acceptate de convenţiile internaţionale în drept penal originea ilicită a banilor. Blocajul a fost menţinut timp de de douăzeci de ani printr-un articol excepţional din constituţia elveţiană.

În acelaşi fel, aproximativ 7,6 milioane de franci elveţieni, averea lui Jean –Claude  Duvalier,  îngheţaţi încă din 2002, au fost plătiţi în mai multe reprize familiei dictatorului, justiţia haitiană fiind incapabilă să acţioneze.

Averi „sub prezumţia de ilegalitate”

Autorităţile de la Porte-au-Price, capitala statului Haiti, ar putea fi primele beneficiare ale acestui nou proiect legislativ.

 Noutatea este că averile confiscate vor intra sub „prezumţia de ilegalitate.” Ele vor aparţine în continuare „proprietarilor” – foşti preşedinţi, miniştri sau înalţi demnitari- dacă se vor aduce probe că averile au fost dobândite cinstit.

Noua prevedre legislativă nu mulţumeşte ONG-urile, care reproşează o plajă de aplicabilitate mult prea restrânsă.

„Noua lege pleacă de la supoziţia că  statele prăduite ar fi capabile să depună o cerere de într-ajutorare judiciară, ceea ce este departe să fie posibil în toate cazurile”, a apreciat Olivier Longchamp, de la „Declaraţia de la Berna”.

„În cele mai frecvente cazuri, după căderea unui dictator nu se depune nicio cerere de acordare de sprijin juridic, pentru că autorii jafurilor sunt încă la putere”, a mai afirmat O. Longchamp.

Impulsurile de recuperare a averilor din conturile elveţiene ar putea veni din partea societăţii civile sau chiar a unui judecător din Elveţia.

De asemenea, preşedintele Republicii Kazahstan, Noursoultan Nazarbaiev, a fost împiedicat să mai aibă acces la banii săi din băncile elveţiene. Printr-un acord supervizat de Banca Mondială, averea preşedintelui cazah, estimată la aproximativ 84 milioane euro, nu se restituie, ci va fi folosită în programe de ajutorare a copiilor.

Cu toate acestea, familia preşedintelui din Kazahstan a continuat să investească în Elveţia. În decembrie 2009,  Dinara, mezina lui Noursoultan Nazarbaiev, a plătit 74,7 milioane franci elveţieni pentru o proprietate dintr-o suburbie exclusivistă din vecinătatea Genevei.