Scopul pentru care există Fâșia Gaza este menținerea palestinienilor într-un statut permanent de refugiați, luptând un război veșnic cu Israelul.

Planul lui Trump pentru Gaza

Președintele Trump a șocat întreaga lume cu propunerea lui de a-i muta pe locuitorii din Gaza în țările vecine, însă nu pentru că această idee ar fi una crudă.

Puțini sunt opozanții care contestă ideea în sine: aceea că populația dislocată intern ar avea de beneficiat dacă ar scăpa din acest „șantier de demolare” în care s-a transformat Fâșia, dacă ar putea trăi în pace, iar nu pe post de carne de tun.

Adevărata perturbare, după decenii de socotit pe dos, e să te gândești cu adevărat la cum poți pune viața palestinienilor pe primul loc - în loc să-i sacrifici pentru cauza deja pierdută a Palestinei, așa cum procedează liderii lor la nesfârșit.

Khaled Mashal, un șef al teroriștilor Hamas, a declarat pe 19 octombrie 2023 că pentru a se putea realiza visul distrugerii Israelului și, concomitent cu acesta, un stat arab palestinian întins de la râu până la mare (adică pe întregul teritoriu actual al Israelului - n.trad.), s-ar putea să fie necesar să moară milioane de palestinieni.

O perspectivă care nu-l deranjează deloc.

Palestinienii aliați cu Adolf Hitler

Cu mai mulți ani în urmă șefii Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat și Mahmoud Abbas, au refuzat ofertele succesive ale Israelului de înființare a unui stat palestinian - un lucru fără precedent pentru o mișcare de eliberare națională.

Similar a procedat și conducătorul palestinienilor din perioada anilor '20-'40, Amin al-Husseini, un aliat al lui Adolf Hitler, atât înainte cât și în cursul constituirii statului Israel (numele real de familie al lui Yasser Arafat era tot Al-Husseini, fiind nepotul lui Amin - n.trad.).

Esența cauzei pierdute a acestor conducători constă în răstălmăcirea tentativei arabe de ștergere a evreilor de pe fața pământului (din Orientul Apropiat - n.trad.), la numai câțiva ani după Holocaust, într-o poveste a victimizării arabilor și a rezistenței lor vitejești contra agresiunii sioniste.

Naționalismul genocidar al palestinienilor din Gaza

Fiecare dintre marii lideri ai palestinienilor a preferat ca generația lui să sufere, mai degrabă decât să consimtă la traiul alături de statul evreu în oricare zonă a patriei evreiești (ancestrale - n.trad.).

Aceasta este cea mai nocivă formă de naționalism, care presupune obligatoriu eliminarea altuia și care forțează la nefericire populația proprie. Însă țările arabe o tolerează de la început.

Naționalismul palestinian le-a eliberat de două poveri: mai întâi de cea a reașezării permanente a refugiaților palestinieni, iar apoi de cea a inițierii și pierderii războaielor de anihilare contra Israelului. Lasă-i mai bine pe palestinieni să lupte și să moară în locul nostru, gândesc conducătorii țărilor arabe.

Palestinienii din Gaza, menținuți ca refugiați de ONU, prin UNRWA

Iar planeta le face pe plac. Agenția ONU pentru palestinieni (UNRWA) a fost înființată în 1949. Obiectivul ei era teoretic să strămute permanent populația dislocată de invazia arabă înfrântă, după care să se autodizolve.

În schimb, blocul statelor arabe și blocul sovietic au transformat UNRWA într-un angajament internațional permanent față de o cauză pierdută.

Ideea vehiculată de Trump cu privire la Gaza derivă natural din decizia lui de marți de a sista finanțarea americană pentru UNRWA. Ce propune el, în esență, e să facă munca pe care ar fi trebuit s-o facă UNRWA, dar n-a făcut-o.

Spre deosebire de agenția ONU care se îngrijește de toți ceilalți refugiați de pe lume, UNRWA nu se ocupă cu găsirea unui nou cămin pentru palestinienii pe care-i deservește.

Treaba ei este să le întrețină la nesfârșit statutul de refugiați chiar și până la a treia, a patra și - curând - a cincia generație. În felul acesta ei rămân mereu săraci și îngrămădiți în taberele permanente de refugiați din Gaza, incitați în vederea unui reveniri finale care să-i copleșească pe evrei.

Cât rău face UNRWA în Gaza

În acest scop, palestinienii sunt radicalizați (îndoctrinați - n.trad.) în școlile UNRWA și trăiesc din ajutoarele sociale internaționale ca o armată de șomeri rezerviști, deloc încurajați să-și clădească instituții proprii.

Acesta e scopul existenței Fâșiei Gaza, cu mult înainte ca Hamas să o distrugă prin masacrarea israelienilor, iar apoi prin lupta din interiorul fiecărei locuințe, școli și spital. E o bucățică minusculă de teritoriu ruptă de Egipt în 1949 pentru a-i ține pe palestinieni înghesuiți la o distanță sigură de el - dar în calitate de problemă a Israelului.

Și cum UNRWA le oferă de-a gata toate serviciile, dar își împiedică simultan beneficiarii să-și construiască un viitor propriu, rațiunea de existență a Fâșiei Gaza e să-i țină prinși pe palestinieni în capcana războiului perpetuu. E o situație care i se potrivește Hamasului ca o mânușă.

Palestinienii din Gaza, ținuți acolo spre a fi scuturi umane pentru teroriștii Hamas

Scandalos nu e că acum unii palestinieni dislocați ar putea fi „transferați” voluntar afară din Gaza - scandalos e că ei au fost ținuți cu forța acolo: în calitate de scuturi umane pentru Hamas în cursul războiului și mai apoi abandonați printre ruine.

Încarcerarea lor de către UNRWA în complicitate cu Egiptul constituie brutalul statu-quo, pe care nimeni, în mod bizar, nu l-a contestat până acum.

După cum aprecia consiliul editorial al acestui ziar în martie: „Numai atunci când poate afecta Israelul devine poziția stângii aceea că granițele trebuie închise și refugiații trebuie să fie ținuți sechestrați într-o zonă de război”.

Chiar și atunci când statele arabe acuzau Israelul că măcelărește palestinieni fără a alege, același țări insistau ca frontierele Gazei să rămână închise.

Palestinienii nu sunt lăsați să fugă de război

Atunci când palestinienii au încercat să fugă de război, așa cum le permite unul dintre drepturile lor în calitate de oameni, Egiptul le-a trântit cu forță ușa graniței în nas - cu sprijinul comunității internaționale.

Chiar în aceste pagini scriam în mai că susținerea acelei decizii a Egiptului a fost cea mai gravă greșeală comisă de Joe Biden în privința acestui război, fiindcă l-a făcut să fie mai lung, mai sângeros și mai puțin decisiv decât ar fi trebuit să fie.

Atunci când Trump declară că ar vrea să-i „restabilească pe oameni permanent, în locuințe bune și unde să poată fi fericiți, să nu fie împușcați, să nu fie uciși”, el e acuzat de inumanitate.

Soluția umană - ne luminează stânga - ar fi să mai sacrificăm încă o generație de palestinieni cu statut de refugiați permanenți și să întreținem războiul veșnic cu Israelul. Fiindcă asta le rezervă viața în Gaza de acum înainte.

Israelul, bucuros de planul lui Trump

În ce-i privește, cei mai mulți israelieni nu pot să creadă ce noroc i-a lovit. Un important comentator politic, Amit Segal, citează Psalmii: „Când Domnul i-a redat norocul Sionului, eram ca niște visători”.

Omologul lui de la stânga, Nadav Eyal, consideră că ideea lui Trump ar putea fi cel puțin o pârghie eficientă la negocierea unui acord cu saudiții. Lăsați Riadul să-și aroge meritul salvării Gazei printr-o pace cu Israelul.

Alții văd în amenințarea preluării controlului Fâșiei de către SUA o împunsătură menită a determina statele arabe să-și asume răspunderea pentru Gaza. O întreagă nou plajă de posibilități s-a deschis.

Publicista conservatoare Rotem Sella a scris: „În seara aceasta «victoria totală» s-a transformat dintr-o idee abstractă într-o realitate limpede și tangibilă”.

Kamala Harris ar fi propus mai curând evacuarea Israelului

Cu toții știu că o președintă Kamala Harris ar fi propus mai curând evacuarea Israelului decât a Gazei. Premierul Benjamin Netanyahu a riscat respingând ideile convenționale ale lui Biden privind „ziua de după” război, dintre care cele mai multe aveau oricum o probabilitate mai mare de a precipita următorul război mai degrabă decât a aduce pacea.

Acum, tratând cu Trump, Israelul își poate colecta răsplata.

Acesta e și lucrul pe care mulți îl consideră într-atât de intolerabil legat de ideea lui Trump.

Nu că le-ar face rău palestinienilor - fiindcă i-ar ajuta -, ci pentru că subminează o cauză deja pierdută care, la fel de risipitoare ca întotdeauna cu viețile palestiniene, părea să prospere minunat de pe urma războiului din Gaza și a muncii depuse de escadroanele morții pe 7 octombrie 2023.

(Articol de Elliot Kaufman, membru al consiliului editorial al WSJ)